Tonul „negocierilor” intre greci si nemti s-a schimbat deja. Nu mai este limbajul de lemn folosit pana acum prin care cei aflati in dialog exprimau „progrese” si „discutii deschise”, ci parca se simte deja ca mai e doar un pas-doi pana la injuraturi. Iata doar cateva mostre:
Tsipras: Vom astepta cu rabdare pentru institutii sa adere la realism. Nu e vorba de incapatanare ideologica. Este vorba de democratie!” (sursa)
De cealalta parte, nemtii ii fac pe greci „amatori”:
One diplomat described as amateurish Greece’s attempts to unlock bailout funds from the EU and IMF. (sursa: BBC)
Este clar ca politic nu prea au ce sa mai negocieze: grecii nu vor sa cedeze taierea TVA-ului si scaderea pensiilor iar nemtii nu vor sa ii mai finanteze daca nu taie in carne vie.
Care e situatia concreta si la ce ne putem astepta in continuare?
Pornind de la ce s-a intamplat in Cipru, nemtii spera ca taind accesul bancilor grecesti la ELA (lichiditatile de la BCE) o sa dea o lectie poporului grec si acesta o sa se revolte sa dea jos cu Syriza si peste noapte, o noua coalitie – spera ei – sa semneze acordul cu FMI, sa taie TVA-ul si pensiile si sa calmeze lucrurile. Nici macar nu o sa fie nevoie ca sa declare falimentul explicit, taierea ELA va fi de ajuns pentru „ajungerea la un acord”.
Sa subliniem ca declararea falimentului se face concret fie din partea creditorilor, fie din partea grecilor. Daca o sa o faca grecii, o sa fie nevoiti sa declare renuntarea la plata datoriilor din incapacitate de plata sau alte motive. Cata vreme ELA-ul ramane activ, nu au de ce sa o faca: situatia pentru greci nu se schimba cu nimic prin declararea falimentului, doar ca ei nu mai platesc ratele. Daca insa FMI-ul (care este primul creditor cu o scadenta semnificativa: 1,6 mld, in aprox 2 saptamani) reclama Grecia (probabil la BIS), cutia pandorei CDS-urilor este deschisa si nu se stie ce duhuri ies din ea. Chiar daca FMI-ul nu va intra in faliment din cauza default-ului Greciei (la urma urmei dolarii se fac din taste), problema va fi ca multi au pariat pe falimentul Greciei si e posibil ca la orice casa de pariuri sa nu poata fi platite toate castigurile.
Imaginati-va un meci de fotbal intre o echipa foarte puternica si una foarte slaba, unde cota este de 100:1 pentru victoria echipei slabe. Imaginati-va in continuare ca multi pariori nebuni, pariaza pe echipa slaba. In final, imaginati-va ca in ciuda oricaror asteptari, echipa slaba castiga. Multe case de pariuri o sa fie nevoite sa inchida usile pentru ca nu vor putea plati premiile. Asa e si cu CDS-urile, multi au cumparat derivate pe falimentul Greciei si cand acesta este realizat oficial, nu doar creditorii trebuie sa marcheze in contabilitate pierderile, ci asiguratorii trebuie sa plateasca castigatorilor. Ceva similar s-a intamplat in 2008 cand GoldmanSacs si altii pariasera pe caderea Lehman Brothers si pe scaderea pretului caselor iar si AIG era casa. Cand a picat bursa, multi investitori aveau actiunile garantate de AIG si daca nu intervenea statul sa asigure banii, AIG nu putea face plata tuturor pariurilor. Intr-un interviu in Bursa, Ionel Blanculescu estimeaza derivatele pe bondurile grecesti la 3 trilioane de dolari – o cifra pe care am mai auzit-o si eu, dar care evident nu stiu cum poate fi estimata cata vreme nu exista un registru al CDS-urilor si ce se intampla in shadow banking este total in umbra.
Intrarea in faliment a Greciei, daca se va face oficial, va produce un cutremur in lumea financiara si ca la orice cutremur nu stim la ce sa ne asteptam. Poate fi unul mic fara nici un efect, dar poate fi unul mare si lung, cu multe replici. Alte falii pot fi trezite din amortire si dupa micul cutremur din Grecia, altele mai mari se pot produce in lant. Faptul ca in ultima vreme, multi directori de la Deutsche Bank incep sa fuga pe la alte companii, poate fi un semn al parasirii Titanicului de catre cei care au acces la informatii si la barcile de salvare. Pentru a evita un cutremur, nu este exclus ca FMI-ul sa amane pe termen nedefinit declararea falimentului si ceilalti mari creditori (BCE si Comisia Europeana) sa faca la fel. De altfel, FMI-ul tocmai a anuntat ca va sustine Ucraina in continuare chiar daca intra in faliment – i stire mai deloc comentata in vestul democrat. Aici povestea e insa cu cantec, default-ul ucraineenilor fiind indreptat mai ales spre est …
Nemtii spera asadar ca lucrurile se pot rezolva prin taierea ELA si rascoala populara impotriva lui Tsipras. Se mira insa vesticii ca poporul grec nu a iesti inca in strada si nu se sperie daca Grecia o sa fie data afara din UE. Sa ne amintim ca poporul roman a primit taierile nici macar dand jos un guvern, daramite sa alegi un guvern atat de incapatanat incat sa nu accepte taieri nici macar in pragul amenintarii cu excluderea din UE. Ce eropeni sunt astia care nu respecta regulile?
Intre timp insa Tsipras urmeaza sa faca o vizita la Putin, tocmai joi, cand ministrii europeni se mai intalnesc o data pentru a decide ce fac cu Grecia. Pana joi insa, miercuri, BCE are o sedinta a boardului la care poate decide taierea ELA-ului si bailin-ul.
Alternativa grecilor si probabil si motivul pentru care inca au curajul sa nu accepte taierile, ar fi promisiunea Rusiei ca ii va plati in avans pentru profiturile pe care le va realiza gazoductul pe care rusii deja au inceput sa il construiasca inspre Turcia. Dupa cum se stie, in urma presiunilor europenilor, bulgarii au renuntat la South Stream – varianta de transport a gazului rusesc catre europeni. Asta s-a facut din cauza situatiei din Ucraina – un fel de sanctiune economica stupida: europenii oricum au nevoie de gazul rusilor neavand alternative. Pe moment insa le-au sabotat South Stream-ul, ca sa ii sperie. Alternativa europenilro pe-atunci era promisiunea americanilor ca o sa le aduca ei gaz lichefiat cu vase maritime pe ocean, pe care gaz ei urmau sa il scoata din exploatarile de suprafata (shale gas). Intre timp nu doar ca industria shale e pe moarte din cauza consumarii rapide a puturilor la o viteza mai mult decat cea estimata, dar mai ales pentru ca pretul petrolului a scazut atat de mult incat aproape toata industria de shale este distrusa. Asadar, bulgarii au blocat South Stream-ul, si prin urmare Putin s-a dus la Erdogan si i-a promis Turciei ca o sa fie unicul distribuitor de gaze al Rusiei in Europa. Traseul noii conducte ar fi: Rusia-Turcia-Grecia-Macedonia-Serbia-Ungaria-Austria.
Punctul cheie in aceasta noua conducta a ramas acum Grecia: daca Grecia ar fi ca Bulgaria (adica o tara bananiera), europenii i-ar pune pe greci sa refuze colaborarea. Cum insa lucruile sunt nitel mai complicate, grecii si-au manifestat deja interesul in participarea la conducta si exista deja zvonuri si probabil tratative cu privire la un acord. Care acord, bineinteles ca nu stim ce include, cata vreme Grecia e acum pe muchie de cutit, amenintatat de europeni cu excluderea. Maine-poimaine putem afla ca acordul va avea si o componenta militara ce consta in acordarea de greci a accesului la porturi sau cine stie ce alte minunatii. Grecia e membra NATO si pare imposibil ca o tara NATO in ziua de azi sa colaboreze cu Rusia, sa ii puna pe tava acces la Mediteraneana sau orice alte avantaje geostrategice. Ei bine, Grecia o fi membra NATO dar este o membra NATO in faliment si asta conteaza foarte mult pentru grecul de rand care nu isi va mai primi salariile si pensiile. Deci e posibil ca in momentul in care BCE taie ELA, Tsipras sa foloseasca momentum-ul pentru a anunta acordul cu Rusia si „independenta” Greciei, sau mai bine zis schimbarea stapanului din Troika in Vladimir. Tsipras va fi peste noapte un salvator si europenii vor ramane cu buza umflata, strigand „tradare” si cerand excluderea Greciei si din NATO. De unde lucrurile pot evolua si mai mult, dar despre asta am mai discutat, cel mai recent aici.
Economia nu duduia deloc, consumul era umflat artificial de banii scosi din pix (sau tastatura) si aruncati aiurea pe piata, creditele date aiurea, angajarile din burta facute la stat pentru „crestere economica”, de aia a explodat si cursul.
Variatiile de curs se petrec tot timpul in toate sensurile dar de obicei avem simtul observatiei selectiv in conformitate cu propriile asteptari.
Si hai sa mai observam o chestie, in perioada 2009-2014 (parca) am avut inflatie care a totalizat 20% fara sa fie nici o criza economica, fara salturi valutare, in 5 ani am devenit toti cu 20% mai saraci.
Insa cresterea $/CHF muuult mai substantiala raportata la timpul scurt in care s-a intamplat asta nu s-a concretizat intr-o pierdere similara a puterii de cumpare.
Ba din cate am vazut niste stiri mai de mult, s-a concretizat in cresterea investitiilor in zona Euro.
Observ, ca si in alte ocazii din viata, cum Dumnezeu potriveste totul ca la piesele de puzzle…
Pe mine ma amuza intr-un fel toate tentativele astea de a ghici „ce va fi”.
Nimeni nu poate sti ce va fi, oricate permutari s-ar face, asta e adevarul.
Poate fi un soc minor, cu efecte strict locale sau o catastrofa majora.
Ma bucur ca merg acum comentariile 🙂
te amuzi degeaba; soc minor poate, de data asta … in 2008 cand pica Lehman si la noi „economia duduia” (cf Tariceanu), un amic care juca la bursa, cand a vazut ca pica Lehman, a facut sedinta de familie daca sa faca rezerve de mancare si sa fuga la tara; intre timp, lui i-a fost chiar bine: luand bani in moneda straina (e programator) i-au crescut veniturile (ca a picat leul), s-au ieftinit preturile (din cauza crizei), au crescut dobanzile (omul avea depozite); privind retrospectiv, socul a fost mic si lui i-a fost chiar bine; pentru noi efectele deja se vad si imi mentin parerile exprimate in „dolarul o sa explodeze”; vezi ce s-a intamplat deja azi-noapte cu eur-usd-ul