„Lumea asta inselatoare, e o mare vrajitoare” – Pr. Iulian Prodromitul

Am mai tratat despre Sinodul Talharesc din Creta intr-un articol, in care am pus accentul mai ales pe duhul de dezbinare in care s-a tinut acest sinod si am dat cateva exemple concrete din declaratiile participantilor din care se vede cu cata facilitate au tratat participantii importanta unitatii ortodoxe. Intre timp s-au cam spalat apele si nici nu prea cred ca mai are rost sa intru prea mult in amanuntele hotararilor de vreme ce alti renumiti teologi, ierarhi, preoti, monahi au facut-o deja.

O sa abordez mai intai, cateva chestiuni variate, legate de acest Sinod, fara o ordine anume, doar ca un mic rezumat al ideilor pe care le-as fi elaborat mai pe larg, insa de vreme ce interesul pentru blogging mi-a scazut in ultimul timp, o sa o fac mai pe scurt.

Anatemizarea Bisericii Ortodoxe Ruse in ochii credinciosilor romani

Am mai tratat acest subiect aici. Ma refer doar la anatemizarea BORU in randul romanilor pentru ca in alte parti nu stiu ce se intampla. Insa la noi, ce vedem?

• dl Radu Preda apare la Digi24 si da interviu despre „Sfantul si Marele Sinod”; interviul are loc in zilele in care rusii tocmai anuntasera ca nu mai vin; inevitabil se ajunge si la intrebarea cheie: ce parere aveti despre lipsa rusilor si cum de acestia nu mai vor sa vina; dl. Preda raspunde si in timp ce raspunde, in spate vedem filmari cu patriarhul rusilor in vizita la o fabrica de avioane, binecuvantand soldatii; dl Preda raspunde cum stie dansul mai bine: rusii trateaza politic si de aia nu au venit, au interese politice; urmeaza si o intrebare despre Crimeea: de ce nu s-a opus Biserica Ortodoxa Rusa anexarii Crimeei? Dl. Preda nu are starea de spirit sa raspunda, ca din acelasi motiv din care BOR nu s-ar opune anexarii Moldovei de Romania, paralela fiind in afara „dogmelor” mediatice acceptate; intregul interviu nu a clarificat deloc situatia (ce biserici lipsesc si de ce nu vine fiecare si in ce masura, sinodul mai are pretentia de „Mare”); felul cum au fost puse intrebarile denota o cunoastere amanuntita a situatiei si a problemelor si evita cu maiestrie jurnalistica punctele fierbinti, reusind chiar o intoarcere a situatiei: din riscul de a problematiza pe ortodocsi cu privire la lipsa reprezentantilor unor patriarhii importante, s-a facut o pivotare total parsiva inspre anatemizarea rusilor prin amintirea – irelevanta si aberanta – a episodului Crimeei, substanta mesajului avandu-o insa accentul pus pe „politicianismul rusilor” de catre dl. Preda, o data lansata ideea otravita, fiecare isi poate completa ulterior cu ce vrea, iar Crimeea a ajutat: Putin poate fi in spatele refuzului rusilor de a veni, de ce nu?
• in jur de 13 iunie, rusii anunta ca nu mai vin; pana in acest punct, reamintim, sarbii anuntasera ca nu ar prea veni, dar in cele din urma au venit; de asemenea, bulgarii se retrasesera pe ultima suta, georgienii si antiohienii fiind „out” dinainte, georgienii din cauza documentului despre ecumenism si antiohienii atat din cauza documentului cat si din cauza chestiunii Quatar; acestea fiind spuse, se intelege ca opozantii sinodului, au inceput vehement sa conteste sinodalitatea acestuia, avand in vedere lipsa rusilor; la nici o saptamana dupa anunt, pe web-ul romanesc incepe sa circule un articol extrem de profesionist alcatuit, continand cifre precise despre ortodoxia din Rusia care incerca sa minimizeze intr-un mod infantil importanta Patriarhiei Ruse. Articolul este preluat de mai multe bloguri si pe facebook. Pe langa cifre in detaliu (cate patriarhii, cate eparhii, cati episcopi, etc), autorul face si o paralela cu BOR si trage eroic in stil tovarasesc concluzia ca „populația realmente bisericească din Rusia este inferioară numeric celei din România”. In plus, deoarece bineinteles ortodocsii cand se gandesc la sinod, se gandesc la adunarea tuturor episcopilor, pentru a calma ingrijorarile ortodocsilor in urma renuntarii la participare a rusilor, tovarasul autor al articolului ne linistea: „exista inflație de episcopi  în Rusia”, prin urmare dragi tovarasi ortodocsi romani, nu va tulburati: se poate unitate si fara rusi. Concluzia este totala: „Povestea asta propagandistică despre ”Sfânta Rusie” este doar o poveste propagandistică pe care o iau în serios doar naivii și neavizații.”  Avand in vedere sinceritatea acestei afirmatii, exista totusi o minima posibilitate ca ura fata de rusi a autorului si data aparitiei acestui articol sa fie doar o coincidenta cu Sfantul si Marele Sinod si sa fi fost doar o unealta folosita de cei care incercau sa minimizeze rolul ortodoxiei rusesti in unitatea ortodoxa.
• chestiunile de mai sus poate sunt elemente punctuale; anatemizarea BORU poate fi in media romaneasca doar un corolar al rusofobiei generale din mass-media, deci nu ar fi specifica acestui eveniment; insa ce vedem in randul ortodocsilor? Exista oare ortodocsi romani fie ei teologi sau doar simpli intelectuali care sa aiba o viziune normala, echilibrata si fratietate simpla fata de BORU si nu doar din afinitati cu privire la anti-ecumenismul cunoscut al rusilor? Daca nu exista, ne poate explica vreunul, independent de greselile unor ierarhi (sa zicem necondamnarea anexarii Crimeei) daca privim doar refuzul de a participa la intalnire, cu ce a gresit concret BORU incat sa o consideram atat de irelevanta?

Duhul Sfant exista totusi si in Ortodoxia Rusa 

Poate a venit vremea sa mentionez ca nu sunt rusofil. Nu sunt nici rusofob, de altfel, nici grecofil, nici grecofob. Sunt putin francofob, de cand echipa lor de fotbal este neagra in cvasi-totalitate, dar nu din cauza ca as avea ceva cu negri ci din cauza ca sunt șocat de efectele incalzirii globale. Exista insa unii ortodocsi romani care se cred mai breji decat rusii. Si mai ales teologi. Unde e multa minte, e si multa sminteala. Sunt chiar si ierarhi care au mers in Afganistan si au binecuvantat trupele romanesti de mercenari care cica lupta pentru pacea lumii, cand de fapt sarmanii lupta pentru o paine mai buna, platita cu sangele. Macar cu adevarul le erau datori acesti ierarhi … Pe scurt, exista un nationalism ortodox cu orientare „vestica” care vede in ortodoxia „rusa” un inamic. Noaptea mintii …

Intorcandu-ne la rusi, oricat de politicizata ar fi Biserica Ortodoxa Rusa si oricat de fosti kgb-isti ar fi unii ierarhi, in ansamblul ei, este totusi o Biserica Ortodoxa si a-i nega sfintenia este o infantilitate. A considera ca o intreaga Biserica este folosita doar pe post de unealta politica de catre un conducator tiran si ca nici un ierarh rus nu poate sa rupa acest lant al tacerii si al compromisului, mai ales cand in joc este soarta Bisericii, este o copilarie.

Sa amintim doar ca pe vremea comunismului, exista o Biserica Ortodoxa Rusa din afara Rusiei (in exil) – ROCOR –  din care faceau parte toti rusii care scapasera de lagarul URSS. Aceasta biserica a inflorit in SUA si a dat chiar sfinti. Daca BORU ar fi ramas comunista, ROCOR nu ar fi acceptat revenirea in sanul bisericii mama, ci ar fi asteptat „curatirea” acesteia. Iata doar un mic argument pentru a iesi din schema de gandire pe care ne-o propun „anatematizatorii”.

Nu poate Dumnezeu sa lase fara pastori sute de milioane de ortodocsi, chiar daca ar fi Putin atotputernic. Lipsa rusilor de la acest sinod este un semn de la Dumnezeu pentru cei care au ochi sa vada. Dar nu doar a rusilor, chiar daca ar fi lipsit cea mai mica biserica, dragostea frateasca si duhul iubirii ar fi dictat eforturi supra omenesti pentru unitate. Dar iata ca desi au lipsit nu doar cateva patriarhii „minuscule”, ba chiar si cea mai mare, totusi nu s-a facut nici un efort pentru unitate, ba din contra, s-au pus bazele rupturii viitoare.

Putin probabil si-ar dori ecumenism

Dintre cei care anatemizeaza BORU, se face tentativa de patare a imaginii acesteia prin asocierea cu Putin – personajul negativ la indemana, bun de dat vina pentru orice rau pe pamant. Nu ar fi prea multe de zis, decat ca daca BORU chiar ar asculta de Putin, foarte probabil ar fi venit la Sfantul si Marele Sinod si patriarhul probabil s-ar plimba in fiecare an pe la Papa sau pe la alti catolici din Vest care sigur l-ar primi cu bratele deschise. Daca Putin ar dori sa foloseasca BORU ca pe o unealta, mai degraba ar impinge-o spre ecumenism, decat spre autoizolare alaturi de georgieni, bulgari sau antiohieni. Paradoxal, desi ortodocsii rusii nu au relatii prea bune cu georgienii din cauza razboiului, iata ca in privinta refuzului de a se alatura ortodocsilor ecumenisti, nu au avut rezerve …

 Corectitudinea politica

Citind documentele finale mi-a venit un gand: autorii nu incearca sa deranjeze cu nimic pe nimeni. Autorii se aliniaza perfect in duhul corectitudinii politice de astazi. Iata doar ce nota introductiva poarta cel mai dezbatut document, cel despre ecumenism, intitulat – corect politic – „Misiunea Bisericii Ortodoxe in lumea contemporana”: „Contribuția Bisericii Ortodoxe la realizarea păcii, dreptății, libertății, fraternității și dragostei între popoare și la înlăturarea discriminărilor rasiale și de altă natură”.

Nu am prea mult de zis aici, as dori un singur contraexemplu prin care orice text din toate horararile acestui sinod, sa faca macar o referire tangentiala la eretici sau prigonitorii bisericii. Ca veni vorba de prigonitori, crestini mor in fiecare zi in tarile islamice si nici o vorba nu s-a zis la acest sinod. Totul s-a prezentat coafat frumos, in vorbe „ziditoare” si „inaltatoare” care „afirma pozitiv” credinta si lasa anatemele si blestemele pentru vremurile de mai dinainte cand sfintii parinti de atunci nu aveau dragostea si delicatetea celor de astazi.

Foarte amuzant mentioneaza acest aspect si parintele Iulian Prodromitul: „toate sinoadele s-au facut pentru un scop, ca sa vada lumea o erezie, au anatemizat … dar acum pentru ce s-a facut sinodul asta?”.

Picatura chinezeasca nu loveste ca barosul

Multi ortodocsi s-au bucurat ca totusi au fost cateva lucruri pozitive la acest sinod, nu s-a acceptat ecumenismul cum sperau unii, nu s-au lepadat inca sfintele canoane, crezul etc. Ce nu inteleg optimistii naivi, este ca un baraj nu se erodeaza niciodata brusc ci milimetru cu milimetru. Apa patrunde molecula cu molecula si formeaza o crapatura infima la inceput. Abia dupa o perioada indelungata si multe incercari, fisursa este finalizata si barajul distrus. Picaturile lansate acum au fost descrise de cei care nu au semnat – nu mai detaliem.

Tot asa si cu dreapta credinta: nu vor incerca eliminarea brusca sau frontala a unor canoane, sau dogme. O vor lua incet, cu picatura. De data aceasta doar sugereaza, de exemplu: cine vrea sa renunte la canoanele cu privire la nunta crestina, e liber sa o faca, fiecare hotaraste. Bunaoara, cu privire la taina Sfintei Cununii, nu este eliminata complet din prima. Se lasa la latitudinea unor episcop, ca acolo unde e cazul, daca e nevoie, din iconomie – vezi-Doamne! – sa ingaduie anularea tainei casatoriei si sa permita casatoriile mixte, intre ortodocsi si eretici. La urmatoarele sinoade, poate vor face inca un pas: largirea iconomiei si pentru casatorirea cu ne-crestini.

Aceasta este doar o picatura. In primul rand, daca se dorea apararea credintei ortodoxe, mai degraba se re-afirma casatoria ortodoxa ca taina ce se poate face doar intre ortodocsi. Simplu si clar, ca la sfintele sinoade. Insa, in cazul de fata, conditia ca cei doi sa fie ortodocsi este prezentata ca „strictete” (cica conform acriviei) in timp ce se deschide portita pentru casatoriile cu eterodocsi, prin simpla trecere a unei sfinte taine in randul „iconomiei„. Sfintele taine sunt teoretic pilonii credintei ortodoxe, dintre care unul daca pica, tot esafodajul dogmatic este distrus.

Mergand in spatiul posibilitatilor, lasandu-se pe mana unui Sfant Sinod local posibilitatea iconomiei acestei taine, teoretic ar fi posibil ca Sf. Sinod al Romaniei – de exemplu – sa decida: pentru ca romanii vor sa se insoare/marite cu crestini de alte credinte, noi dam voie, consideram ca e important in ziua de azi si asta e, facem iconomie. In acest caz, Sfantul si Marele Sinod zice ca e bine. Chiar daca „acrivia” zice altfel, chiar daca canoanele zic altfel, conform hotararii Sfantului si Marelui Sinod, daca sinodul local a decis, faca-se. Halal aparare a credintei ortodoxe mai este asta!

Eu mai am o raca cu privire la acest document (si probabil si fata de altele): se tot repeta in mai multe locuri : „in societatea de astazi” in sus, „in societatea de astazi” in jos, in sensul ca astazi ar fi altfel lucrurile si ca ar fi mai greu de pastrat credinta si ca oamenii sunt mai altfel si ca ar trebui sa facem pogoraminte si iconomii, blah, blah. Imaginati-va pe parintii de la Sfintele Sinoade tratându-l pe Arie cum il trateaza cei de azi pe Papa: „in societatea de astazi, fratele nostru Arie si fratii nostri arieni, asa si pe dincolo, de aceea trebuie sa facem iconomie” …. Nu se pupa!

Pai ori credinta ortodoxa este cea adevarata si se pastreaza cu pretul sangelui, ori hai sa trecem toti la catolicism sau la protestantism sa nu mai reinventam roata! Ce este altceva catolicismul decat o ortodoxie cu o mie de iconomii si pogoraminte dupa ea? Ei deja au facut indeajuns de multe iconomii incat ar putea chiar sa ne dea un manual de accelerare al iconomiilor ca sa stim care dintre ele e mai actuala sau nu. Poate am trece direct la iconomia de a accepta si poponarii, ca doar si ei sunt oameni si poate unele sinoade locale ar vrea sa accepte si asta, de ce nu? Ca la urma urmei, daca nu mai trebuie musai ca mirele sa fie ortodox si mireasca ortodoxa, poate nu mai trebuie nici ca mireasa sa fie mireasa ci merge mire cu mire … Doamne-fereste! Insa logica este in acelasi registru, lucrurile catre asta tind, acum este doar inca o picatura …

Good Cop – Bad Cop

Sunt unii care au salutat „contributia” delegatilor BOR la documentul privind ecumenismul (denumit corect-politic Relatiile cu lumea contemporana). Bunaoara, delegatii BOR ar fi jucat un rol important in eliminarea inclinarii prea mari spre ecumenismul a „ecumenicilor”, adica a Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol. Altfel spus, nu e dracul chiar atat de rau, iata ca nu i-au mai numit pe eretici Biserici Crestine, ci le zic doar „ceilalti crestini”, lasand cumva la latitudinea fiecaruia sa ii considere ca facand parte din biserica sau nu. Asta si altele, similare …

Aici e timpul pentru o mica paranteza. Pr. Cleopa zicea o data ca diavolul este teolog mare, stie toată Scriptura pe de rost. As zice eu, ca stie si Sfintii Parinti si toate cartile de teologie tiparite vreodata. Daca e nevoie, iti aduce si citate. Un singur lucru nu poate diavolul: sa spuna crezul simplu, fara imboldiri si fara taieturi. In cazul de fata, nu au putut sa spuna partea cu „Una Sfanta si Soborniceasca Biserica” fara a face adaugiri si fara a deschide „noi orizonturi”.

Intr-un document care trebuia sa condamne simplu pe fata ecumenismul si sa-l numeasca erezia ereziilor, asa cum l-au numit sfintii mai vechi sau mai noi, iata ca stam acum sa analizam in boabe marunte, ce este si ce nu este corect din punct de vedere teologic in privinta folosirii cuvantului biserica, ce poate fi interpretat gresit sau ce este totusi corect dogmatic dar era mai bine exprimat nu stiu cum …

Rolul delegatilor BOR – asumat mai mult sau mai putin constient – a fost sa participe intr-o mega-manipulare subtila. Din perspectiva anti-ecumenistilor, BOR a fost „good cop” in negocierile pe document. Prin sfortari retorice si lingvistice complicate, in aparenta s-au evitat unele caderi prea grosolane in greseli strigatoare la cer. Multe au ramas insa si cei care nu au semnat documentul le-au explicat. De ce nu s-a inceput insa prin anatemizarea ecumenismului care ar fi simplificat totul ulterior? Oare nu pentru ca toti sunt oricum ecumenisti si singurele dispute sunt la ce termeni sa foloseasca?

Daca totusi oficialii BOR au o inclinatie veritabila spre dialog si comunicare cu privire la chestiunile importante care framanta biserica in ziua de astazi, de ce Trinitas si Basilica sunt doar niste masinarii de propaganda simplista, tonomate de cantari bisericesti si magneti de mediocritate si lipsa de veritabila deschidere si intelegere fata de problemele cu care se confrunta crestinii ortodocsi, altii decat pensionarii si credinciosii simpli, care nu sunt capabili sa emita opinii proprii si consuma doar catehism pe paine, la pachet cu niste pelerinaje, neavand intrebari si nepunand probleme prea complexe? Exista exceptii individuale, insa este clar ca dialogul si deschiderea nu sunt incurajate de sus. Cum altfel am explica, blocajul mediatic total de pe Basilica al reactiilor negative ale unor ierarhi, calugari, teologie, fie ei romani sau straini cu privire la acest sinod?

Corectitudinea politica – un duh deloc ascuns celor care au lipsit de la discutii

Nu e greu de vazut ca duhul corectitudinii politice tintea nu doar coafarea mesajului modern al ortodoxiei si prezentarea „afirmativa” a credintei, fara reinnoirea de anateme sau punerea punctului pe i cu privire la pacatul din lumea de astazi. Corectitudinea politica privea si inspre cele mai „fundamentaliste” patriarhii care nu prea sunt obisnuite cu discursul politicianist si cu substrat folosit in lumea occidentala.

De „cearta cu diavolul” s-au temut insa atat de mult marii absentii incat nici invitatia la „discutii” si „controverse oneste” nu i-a tentat. Oamenii induhovniciti rareori intra in controverse si certuri, mai ales pe chestiunile importante. Oamenii sfinti, care vad duhul unei adunari sau al unor persoane, refuza sa intre in „dezbateri teologice”, si nu accepta nici un compromis, pentru ca stiu ca finalitatea „certurilor” este mereu cea dorita de diavol, oricat de ferme si fioroase ar fi luptele. L-as evoca aici pe Sf. Marcu Eugenicul care a fost inchis in camera la sinodulu talharesc de la Florenta, pentru a nu mai lua cuvantul si pentru a nu mai taragana discutiile, caci si-atunci sinodalii erau foarte grabiti, mai ales cei de la Constantinopol, care aveau interese politice in privinta „relatiilor cu lumea moderna”.

Punem deci intrebarea: oare sa fi fost tocmai teama de certuri inutile care sa ii fi gonit pe cei care au lipsit la acest Mare si Sfant Sinod? De vreme ce puteau sa refuze semnarea si daca veneau, care este totusi motivul pentru care nu au venit? Oare pur si simplu nu au dorit sa se lase trasi intr-o capcana a formularilor complexe si intortocheate care sa convina tuturor si sa permita fiecaruia sa interpreteze cum doreste textele finale?

Din nou repetam: afirmarea fara ezitare a ereziei ecumeniste, cu siguranta ar fi fost singurul lucru care ar fi unit pe toti si ar fi facut ca glasul Bisericii sa fie una.

Sinodul care nu este sinod

Redam in final, un fragment din raspunsul Patriarhului Serbiei, de ce nu a semnat Documentul cu privire la Relatia Bisericii Ortodoxe cu restul lumii crestine, preluat de pe site-ul oficial al BORU.

“Nu am semnat documentul deoarece episcopii membrii ai Sinodului au avut dreptul sa se exprime dar nu dreptul sa voteze. La Sinod, in locul regulii adoptatade de Apostoli si poruncita de Sfintii Parinti: „un om, un vot”, o alta regula a fost aplicata: o biserica autocefala, un vot.. Altfel spus, doar patriarhii bisericilor locale au avut dreptul sa voteze.

Din aceasta regula intelegem:

1. Sinodul se prezinta nu ca o institutie a unui singur Trup unificat al Bisericii, ci ca un corp parlamentar, ce consta din biserici independente, autocefale;
2. Sinodul primatilor Bisericilor a actionat in esenta ca o adunare de papi;
3. Intentionat sau nu, Sinodul este micsorat la gradul de adunare a patriarhilor bisericilor autocefale care doar sunt insotiti de o delegatie extinsa de episcopi