Daca imi vine vreun gand zilele astea referitoare la Romania, este ca inca o data am pierdut momentum-ul. In toate privintele. Daca mai aveam vreo sansa sa razbatem din varful cozii, acum am cam pierdut-o. Daca Romania mai avea totusi vreo sansa ca lucrurile sa intre cat de cat intr-un normal, sa existe cat de cat o schimbare in viata oamenilor, aceasta a fost pierduta. Este adevarat ca este nevoie de genii ca sa rezolve solutii la probleme complexe, iar Romania este mai mult decat o problema complexa, este un complex de probleme aproape insolvabile. Dar daca geniile fie au fugit deja in afara, fie sunt … pustii si nu se preocupa de soarta plebei, macar daca s-ar fi gasit vreunul cu capul pe umeri sa constientizeze ca a taia in carne vie un bolnav de cancer nu reprezinta o solutie… Insa, pentru ca ignoranta, nepasarea si mizeria care au loc in viata politica romaneasca au tinut departe pe toti oamenii intregi la minte si au permis numai alienatilor si handicapatilor sa acceada la varful spumei, acum putem vedea cu adevarat cat de adevarata este Sfanta Scriptura cand ne atentioneaza: „Căci, atunci când se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiţii mişună pretutindeni.” (Psalmi 11#8)

Nelegiurea este intr-adevar noua ordine in Romania, iar daca pana acum a fost doar in anumite sectoare (in politica, in administratie, etc), vom asista cum nelegiurea va misuna in toate celelalte domenii: in cultura, in familie, pe strada, ba chiar si in Biserica. Si asa cum patriarhii Vechiului Testament aveau darul profetiei, si mai marii de astazi au darul (cateodata) de a spune lucrurilor pe nume. Cum a numit de exemplu Basescu starea lucrurilor la noi: sistem ticalosit. Cu sau fara geniu, cu stiinta sau fara stiinta, din sistem aflandu-se, tatucul nostru a spus lucrurilor pe nume si a dat diagnosticul pentru inca o generatie de sacrificiu care va urma si care probabil o va duce mult mai greu ca pana acum. Pentru ca daca sistemul comunist era ticalosit, el era stabil, ticalosenia avea limite pentru ca organismul isi crease zone de protectie care il constrangeau. Sistemul actual insa nu e doar ticalosit ci si instabil, nu are inca definite conceptele, nu are definite limitele manifestarii si consecintele ticaloseniei nu s-au extins inca in toata societatea.

Si daca pana acum, acest sistem ticalosit mai avea in sine oarece anticorpi – oameni de treaba, oameni preocupati sa faca binele si care nu sunt dispusi la compromis – numarul acestora este in cadere brusca. Lipsa banilor va atarna greu pe umerii oamenilor de bine si spiritul de sacrificiu va avea de suferit. Inevitabil, presati de ratele la credite, toti cei din administratie se vor uita la spaga. Politaii, cu salariile taiate si cu perspectiva de a fi dati afara, nu vor mai alerga cu acelasi avant dupa infractori. Doctorii deja sunt in cautare frenetica de posturi in afara. Abia de anul viitor insa vom vedea proportia acestui exil: am o verisoara care a semnat un contract de munca in Anglia, insa abia de la 1 Ianuarie 2010 va pleca, deoarece plecarea este serioasa, intre timp firma care o angajaza o pregateste, i se fac teste, i se depun actele etc. Recent, o matusa a fost operata de apendicita si doctorul care a operat-o i sa confesat ca pleaca si el in Anglia, a semnat deja. Si cu toate acestea, sunt inca doctori someri pentru ca personalul auxiliar este mult mai mare decat cel al medicilor. Explicatia? Rudele sefilor de spital care sunt pusi de partide trebuie sa traiasca si ele, nu? Un doctor sef de sectie marturisea ca e mai usor sa dea afara un medic specialist decat o femeie de serviciu. Iar acesta era un exemplu concret, cand a incercat sa o dea afara, femeia avea pile pana la seful spitatlului, a fost imposibil sa fie data afara. Profesorii sunt probabil cei mai napastuiti, ei nici macar nu au avut parte de vreo crestere a salariilor in perioada buna, ca sa fi simtit o oarecare imbunatatire. Din fericire, ei in afara de note si diplome false care nu sunt pe merit nu prea au ce rau sa faca, oricum generatia tanara este cvasi-distrusa.

Si totusi sunt lucrurile atat de negre? Deocamdata nu, cat timp FMI mai are bani de dat si banii FMI-ului (dolarii) mai au vreo greutate, poate ca nu vom muri de foame, ne-0r arunca si noua un os, doua. Ce ne facem insa cand dolarul va pica? Deja zilele acestea aurul explodeaza, bate record dupa record, iar indexul dolarului (raportul fata de alte monede) este in picaj. Japonia si Brazila nu stiu ce sa mai faca ca sa tina jos monezile lor (in raport cu dolarul), deoarece investitorii se ingramadesc sa cumpere active si considera aceste monede mai puternice decat dolarul. Miscarile pe pietele financiare sunt atat de puternice, batalia este atat de crunta, incat un analist economic spunea ca al treilea razboi mondial a inceput deja  pe pietele financiare.  Ce face Romania sau ce ar putea sa faca Romania? Nu stiu sa spun eu si nu am retete anti-criza. Stiu insa ca a te indatora in vremurile de azi (ca si intotdeauna de altfel) este cea mai mare prostie iar Romania asta face si se pare ca nimeni nu se preocupa de ce sa facem ca sa nu ne mai imprumutam, oamenii nici macar nu pot sa se gandeasca ca s-ar putea altfel.

Adevarata taiere cred ca nu este a salariilor, marea amagire nationala aceasta este ca gata, s-au luat masurile de austeritate si acum trebuie sa ne ocupam de crestere, sa vadam cum stimulam iar consumul, cum marim iar salariile etc. Adevarata taiere va veni cand BNR va consuma deja rezerva in lupta cu cursul si leul va cadea la valoarea reala de pe piata. Abia atunci vom incepe toti sa gandim creativ, deoarece nu vom avea incotro: vom fi pusi fata in fata cu supravietuirea. Abia atunci vom putea vorbi ca peste 5 ani putem iesi din criza si ca peste 10 vom putea mari salariile. Pana atunci exista o singura certitudine: cat timp conducatorii nu dau un reset la modul de gandire si de solutionare a problemelor si cat timp dau medicamente vechi si ineficiente la o boala noua, nici nu putem discuta despre iesirea din criza. Si nici macar ce spune Boc, ca greul inca nu a trecut nu este valabil. Adica este valabil dar nu este decat un mic adevar partial. Greul nu doar ca nu a trecut dar creste liniar, de la luna la luna. Greul nu va trece, sau mai bine zis nu va incepe sa scada, pana cand leul nu va pica, importurile vor inceta si romanii vor incepe sa produca bunuri si sa cultive pamantul. Bineinteles, mai este si conditia ca sistemul ticalosit sa se fi autodistrus intre timp pentru ca altfel tot ce producem va fi furat.

Chiar daca caderea leului nu poate fi luata in considerare de cei in masura sa o duca la indeplinire, din pacate cred ca ar fi singura solutie sigura de iesire din criza. Chiar daca teoretic exista si alte solutii, chiar daca lumea discuta de investitii, de exporturi, de reforme, de restructurari etc, realitatea palpabila este ca noi nu suntem in stare sa facem ce trebuie decat pusi in fata unor mari greutati. Poate ca intr-adevar singurul loc unde un geniu ar putea sa schimbe lucrurile ar fi la BNR, din pacate acel geniu este lipsa sau nu lucreaza pentru romani. Altfel si-ar da seama ca lucrurile nu se pot schimba si nu pot merge inainte tot asa cum sunt. De zeci de ani de zile Isarescu incearca sa tina cursul sub control si la ce ne-a folosit? A folosit la indatorarea peste masura a milioane de oameni, a firmelor si a statului.

Acum ca momentum-ul reformei oricum a fost pierdut si orice schimbari sunt probabil in desert pentru ca in esenta nu vor da rezultate peste noapte iar cand vor incepe sa dea, deja lumea va fi alta, nu ne mai ramane decat sa ne pregatim cat mai bine pentru ce este mai rau. Se pare ca deja se defineste un mod de trai: traiul in criza. Pe la inceputul crizei, cineva vorbea ca noi romanii oricum am trait numai in crize, romanul de rand mereu a fost in criza, asa ca nu avem de ce sa ne temem.  Nu stiu acum ce parere are. Poate ca si mentalitatea asta este una din cauzele pentru care am ajuns aici: neavand nazuinte prea mari, nedorind altceva decat bere, mici, LCD cu HBO  si un Logan, romanul are o problema de … raportare la criza. Sa nu fi ajuns cutitul la os  inca?