~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Ce puteti citi in acest articol:

– cum se manifesta boala cumparaturilor la romani
– cum de criza nu a taiat romanilor pofta de cumparaturi?
– este hypermarketul templul omului modern?
– cum sa ne vindecam de dependenta de cumparaturi

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

S-a intamplat din nou la Targoviste. S-a mai intamplat acum 2-3 luni in Severin. Oriunde se deschide un nou hypermarket, romanii se gramadesc ca lacustele sa cumpere. Nu conteaza ofertele, magazinele nici nu trebuie sa mai dea banii pe pliante si pe cataloage, e de ajuns sa scrie la ziar ca se deschide un nou magazin, ca sinapsa romanilor de deja programata:  dau navala inainte de ora de deschidere, asteapta sa se deschida si se imbulzesc la gramada care pe care ca sa apuce ofertele.

Nu suntem originali in imbecilitatea cu care renuntam la orice demnitate si orice minima civilizatie si imbiati de mirajul produselor la pret redus – oricare ar fi ele – dam navala ca animalele in magazine si alergam cu carucioarele spre rafturi de parca am duce bolnavul cu targa la spital. Dar de fapt, bolnavul suntem noi iar caurciorul nu este o targa ci mai degraba un car mortuar, caci nu putini ne vom avea sfarsitul din nesatioasa manuire a acestui util dar periculos obiect, caruciorul de hypermarket cu ajutorul caruia caram toate cate avem sau nu avem nevoie, in cantitati de multe ori exagerate. Am inceput sa urasc acest obiect, de cand am observat ca niciodata nu termin o sesiune de cumparaturi doar cu ce mi-am pus dinainte in gand, ci de fiecare data cumpar peste ce am hotarat si mult peste ce am nevoie sau chiar trebuie sa cumpar in acel moment.

Dupa ce ca oricum muncim mult – criza, deh – si castigam putin (marea majoritate), ca sa ne manance ultimele energii si ultimii bani, multe hypermarketuri obisnuiesc ca inainte de marile sarbatori sa tina deschis non-stop, pentru ca sa poata tot omul sa cumpere si sa nu mai se gramadeasca lumea. Chiar daca financiar probabil nu foarte profitabila prelungirea programului de lucru si a costurilor, pentru magazine e important ca sa ne atraga la orice ora, sa nu cumva sa mergem la competitie sau la buticul de la colt.

Stiinta comertului a evoluat atat de mult, incat homo-consumerius rareori cumpara doar ce are nevoie iar de cele mai multe ori nu poate sa nu cumpere ceea ce comerciantii vor musai sa ii bage pe gat. Cum sa nu iei pasta de dinti la oferta, daca pretul este cu 20% mai mic decat de obicei? Ce conteaza ca oricum mai ai acasa o jumatate de bidon si ca chiar nu iti trebuie trei bucati, una ti-ar fi de ajuns? Stiinta care se ocupa ca sa te faca sa cumperi mai mult decat ai nevoie se numeste comportamentul consumatorului (consumer behaviour). Ea studiaza de ce, in ce fel si cand oameni cumpara sau nu cumpara un produs. Aceasta este de fapt un domeniul multidisciplinar care se foloseste elemente din psihologie, sociologie, antropologie si economie pentru a intelege procesul de formare a deciziei de cumparare a clientului, atat ca individ cat si in grup. Cat de avansata este aceasta stiinta, o putem vedea fiecare pe pielea lui. Daca dupa ce ai fost la cumparaturi si ajungi acasa iti dai seama ca ai cheltuit o gramada de bani pe o gramada de nimicuri si de chestii care chiar nu iti trebuiau, inseamna ca aceasta stiinta te stie mai bine decat te stii tu.

Unora li se poate parea ceva firesc ca negustorii sa studieze si sa cunoasca cum cumpara oamenii, la urma urmei, asta e treaba lor: sa vanda. Insa, daca te gandesti ca tu esti unul, iar ei sunt zeci care se ocupa doar de tine, au sute de carti la indemana, gramezi de studii si de experimente, au o armata de statistici si stiu mult mai bine ca tine ce, cat si cand cumperi, nu ti se va mai parea asa firesc.

Anul 2009 a fost un an foarte greu pentru romani: taieri de salarii, somaj, falimente de companii pentru multi, ravasirea unor ramuri intregi ale unei economii subrede bazata pe credit, mariri de taxe, crestere de preturi. Cu toate acestea, romanii nu merg mai rar in magazine. Ei doar comanda mai putin, dupa buget, dar macar sa se plimbe printre oferte daca tot nu le pot cumpara pe toate. Ba chiar, multi ia magazinele la rand sa vada unde e mai ieftin, ca doar e criza, trebuie sa tina de bani.

Hypermarketul a devenit pentru omul modern o fel de parc de distractii. Varietatea produselor, diversificarea serviciilor si a micilor buticuri disponibile in spatiile de pe langa magazinul propriu-zis face ca oricine sa aiba ce face si ce cumpara in cadrul unui hypermarket. Dupa o zi de munca, poti sa vii la hypermarket, sa iti aduci blugii la scurtat, sa faci cumparaturile, sa vezi ce mobila au mai adus la etaj, sa cumperi inca un pestisor si chiar sa iei masa la restaurant sau macar sa mananci o gogoasa. In plus, daca ai copii, poti sa te scapi de ei si sa ii lasi la locul de joaca. Daca nu te grabesti, nevasta poate sa isi traga si o manichiura in timp ce tu bei o cafea. La hypermarket gasesti toate.

Daca il intrebi pe un crestin „nepracticant” de ce nu vine duminica la biserica, iti va spune ca nu are timp si ca e obosit. Dupa o saptamana de munca grea, Duminica el prefera sa doarma, nu are chef sa se ridice din patul lui cald dimineata de vreme, sa iese in frig afara si sa stea in picioare in biserica. Insa in hypermarket rareori oboseste, mai ales inainte de sarbatori cand sunt deschise non-stop. Iar orele trec foarte usor, mai ales cand vrei sa iti iei haine si probezi tot ce se poate inainte sa te hotarasti. Nu este greu sa vedem rolul social pe care hypermarketul il are in lumea noastra de azi, chiar daca este ea in criza si bani nu prea sunt. Oamenii se relaxeaza la cumparaturi, nu nevoia ii mana pe ei acolo cat faptul ca dupa o zi grea de munca, plimbarea printre miile de produse care practic sunt legate de orice aspect al vietii noastre, se pare ca le produce un efect de euforie. Mai ales daca magazinul este frumos amenajat, algomeratia nu e foarte mare si ai atatea alte atractii.

Doar televizorul are probabil o putere de atractie mai mare, desi hypermarketul e mai real, acolo produsele chiar le atingi, in timp ce la televizor, totul e numai vis si ne lucreaza la imaginatie. Iar muzica ambientala si faptul ca ne mai intalnim cu vreun prieten cu care mai schimbam o vorba, sunt alte elemente care ne atrag si ne fac sa ne simtim bine in hypermarket.

Foarte greu ne dam seama de cat de mult pierdem pentru ca suntem niste pierde-vara si pentru ca am ajuns sa cumparam vrute si nevrute, mai mult sau mai putin utile, dar mai ales pentru ca am inlocuit rolul intalnirilor cu prietenii si cu rudele, sau pur si simplu petrecerea timpului cu cei de langa noi, cu vizitele la hypermarket. Nu doar pentru risipa banilor vom da seama, si poate nici macar pentru timpul irosit, cat pentru faptul ca ne place si inevitabil ne risipim astfel emotiile si afectiunea unde nu trebuie, pentru ca cei care ne pun muzica ca sa ascultam, nu ne-o pun ca sa ne simtim bine, ci ca sa jucam cum vor ei.

Iata cateva solutii pe care le-am gasit eu pentru a lupta impotriva maniei shoppingului, desi declar ca inca ma lupt cu aceasta patima:

– evit sa merg in hypermarketuri pana cand chiar nu se mai poate;
– cumpar ce se poate de pe la micile magazine, merg in hypermarket doar cand am de cumparat foarte mult;
– daca totusi am nevoie urgenta de ceva si trebuie sa merg, incerc sa nu iau cosul mare cu rotite, ci sa iau cosul de mana: astfel voi cumpara mai putin, voi evita sa iau ce nu am nevoie urgenta si fiind greu sa il car in mana, cosul singur ma va trage afara;
– daca am timp, imi fac lista si caut sa ma rezum la lista;
– nu cumpar nimic doar pentru ca „poate o sa am nevoie”;
– ignor total ofertele, nu cumpar oferte decat daca am nevoie nu pentru ca au 50% reducere
– sunt foarte atent la cantitati: iau foarte putin la ce stiu ca nu consum si iau mai mult din ce stiu ca o sa consum (imputinez astfel sesiunile de cumparaturi)
– evit „rasforirea” produselor de care nu am nevoie, chiar daca sunt interesante;
– aman oricand cumparaturile daca am alternative sau daca sunt obosit;