Am ascultat azi conferinta Pr. Tanase din Constanta de pe 15 martie intitulata „Datoria mea faţă de tânăra generaţie” si pe langa o gramada de lucruri interesante, parintele a subliniat si un aspect foarte interesant care ma precupa si pe mine de mult timp: de ce nu ne sperie cutremurul. Ne uitam la acele grozavii: cutremur puternic, pamantul rupandu-se si apele revarsandu-se si ramanem doar curiosi si interesati de ce se petrece, chiar si dupa ce vedem ca lucrurile merg din rau in mai rau la centrala nucleara de la Fukushima.

Nu stiu daca parintele se referea la experienta proprie sau doar la ce a observat la oamenii din jur. Cu siguranta ca putini sunt cei care au luat aminte cu adevarat din necazul altora si se traiesc cu adevarat acest eveniment ca pe inca o confirmare ca avem sansa sa traim apocalipsa. Iar daca nu chiar Apocalipsa, cel putin un nou ev mediu intunecat ne asteapta, avand in vedere momentul de rascrcuce in care se afla omenirea prin cumularea unor crize in toate sferele societatii: morala, financiara, ecologica, agricola etc

Nu vreau sa detaliez despre impactul asupra economiei globale pe care il are catastrofa din Japonia. O paralela bruta, dar cu oarecare elemente de realism ar fi sa ne imaginam ce s-ar intampla la noi in Romania in cazul unui dezastru care ar afecta un singur judet si ca acel judet ar fi Argesul. Sa presupunem ca o un lant de explozii puternice la Arpechim ar provoca incendii in lant si in alte zone si ar distruge infrastructura locala, curentul ar fi intrerupt in mare parte din judet iar in Pitesti s-ar intrerupe constant facand imposibila functionarea fabricilor. Asta in caz ca oamenii ar mai avea chef sa vina la munca pentru ca toti si-ar cauta rudele si prietenii sa vada daca au scapat bine iar cei din vecinatatea judetului ar fugi pe jos cat mai departe ca sa nu inhaleze fumul toxic datorat incendiilor. E macabru un astfel de scenariu, dar cum credeti ca ar afecta acest incident economia tarii?

Japonia inseamna mult mai mult pentru lume decat inseamna Arges pentru Romania. Japonia este al doilea mare detinator de bonuri de trezorerie americane, avand 886 mld $, cu putin fata de China care are aproape 1155 mld $ si de 3 ori cat Marea Britanie care o urmeaza cu 278 mld $ (sursa: Trezoreria SUA).

Puterea financiara a Japoniei era imensa desi deficitul guvernamental era oricum printre cele mai mari din lume (aproape 200% din PIB). Din fericire pentru japonezi, mare parte din deficit este catre cumparatori interni, permitand astfel Japoniei sa acceada in caz de nevoie si la investitori externi. Desi de 20 de ani Japonia stagneaza, stagnarea lor nu era tocmai nefasta, adica desi nu reuseau sa creasca si sa reduca deficitul, totusi nivelul de trai a ramas foarte bun, mult peste cel al americanilor sau al europenilor (poate cu exceptia nordicilor). Japonia produce mare parte din componentele electronice care doar sunt asamblate la chinezi. Desi pe mai toate eletronicele de azi scrie Made in China, de fapt ele doar sunt asamblate in China, procesoare, memorii si alte componente cu circuite integrate sunt de fapt Made in Japan.

Dezastrul s-a produs in cel mai nepotrivit moment, atat pentru Japonezi cat si pentru lume, mai ales pentru americani care sunt din ce in ce mai mult stransi cu usa de datorii si depasiti total de valul de miscari sociale din Africa care nu va face decat sa alimenteze si mai mult inflatia pe care si-asa nu pot sa o tina sub control prin nici o metoda. Si tocmai cand atat americanii cat si europenii se gandeau sa mareasca rata interbancara pentru a mai struni putin inflatia, s-a nimerit prapadul din Japonia care nu face decat sa aprinda scanteia pe un morman de lemne deja imbibate bine in benzina. Iar Europa cu ai sai porcusori nu e si ea decat un mic butoi de pulbere cata sa explodeze la prima aprindere.

Consecintele probabile (negative): inflatie, caderea dolarului, revolutii, razboaie

Consecinte posibile (pozitive): stimularea cercetarii si investitiilor in tehnologii alternative si descoperirea unei solutii la criza energetica

Iata asadar ca avem suficiente motive sa fim speriati si sa traim la inaltimea momentului. Din pacate, vedem ca toate acestea in mare parte ne lasa reci, asa cum ne lasa rece urmarirea unei stiri cu un accident rutier fara sa ne gandim ca in acel accident poate a murit cineva drag noua sau ca puteam fii chiar noi. Cu siguranta televiziunea, filmele si Internetul ne-au tocit stimulii intr-o masura atat de mare incat reactiile noastre sunt mai mult la nivel menal decat la nivel emotional. Ceea ce nu e foarte rau, este bine intr-adevar sa nu ne consumam aiurea emotiile si sa ne controlam spaimele si sa judecam cat mai rece dar cat mai corect ce avem de invatat si pentru ce trebuie sa ne pregatim. Insa pentru ca frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii, daca nu ne speriem macar putin nu castigam nimic, ci suntem precum animalele care nu inteleg nimic din strigatul de moarte al unui alt animal rapus de vanatorul aflat in apropiere.

Revenim asadar la o tema mai veche: intoarcerea la tara. Nu ca la tara am fi salvati de foamete si razboaie sau ne-am sfinti mai usor acolo, fiind eliberati de corvoada traiului in postmodernism. Insa recunoasterea unor evidente si luarea masurilor corecte devine deja o responsabilitate majora pe care din pacate putini o constientizeaza si au puterea de a o pune in aplicare intr-un mod realist si fara heirupism.

Vazand radiatiile ucigase care ameninta Japonia si deja au ajuns in SUA, sa ne dam seama ca duhovniceste, lumea de azi este de fapt o mare centrala nucleara aflata in stare de meltdown iar singura protectie pe care o putem avea este Hristos. Doar indreptand eforturile si energiile noastre cat mai mult inspre schimbarea mintii si lepadarea de omul vechi putem sa supravietuim fara a fi ucisi incet dar sigur de catre radiatiile invizibile.