Jacob Barnett are IQ-ul 170, cu 10 mai mult ca Einstein. Deja lucreaza la o teorie proprie a relativitatii in care spera sa corecteze erorile lui Einstein. Ce este interesant, pustiul se pricepe foarte bine la a explica altora cele mai complexe concepte, fiind un pedagog neasteptat de bun pentru ca pur si simplu infatisaza lucrurile asa cum le-a inteles el.
Personal, nu am inteles niciodata cum s-a ajuns la materia neagra, cum anume au dedus oamenii de stiinta ca aceasta trebuie sa existe (sau ca ar fi frumos sa existe). Jacob explica foarte simplu, prezinta ecuatiile, trage concluzia, lucrurile se clarifica si pentru cei cu potential mai slab, ca mine. Pacat ca un copil atat de destept nu are niste unelte mai potrivite pentru ce face, sa speram ca nu va ramane geniu pustiu si cineva il va ajuta sa isi fructifice potentialul (cel putin cel pedagocic) intr-un mod mai eficient.
Si pentru ca tot am ajuns la stiinta, as vrea sa mai reamintesc inca o data despre khan academy, inca o chestie deosebit de interesanta:
De asemenea, optimismul real/palpabil este simtit si de altii dintre figurile intelectualilor care n-au murit, dar asupra carora nu mai este indreptata atentia.
http://www.youtube.com/watch?v=jyrNbAIilr4&feature=related – domnul Radu Gologan
Nu stiam despre materia neagra, dar e tare totusi pustiul. Nu ma prea incalzeste, totusi, imaginea de copil prodigios cu care apare el pe youtube, dar imi place sublinierea ideii ca cineva trebuie sa-l ajute sa-si fructifice potentialul(care, cred si eu, chiar exista). Intotdeauna m-am intrebat daca nu cumva mandria( cum ca ar fi stiind multe) e lupta cea mai strasnica pe care o are in fata un „prodigy”; si mi-am dat ca seama ca da, asa e, dar si pt fiecare dintre noi e la fel. Nu caut sa fiu carcotas, dar raportarea la Intelligence Quiz nu e esentiala, desi conteaza – gandindu-ma la cat stiu despre aparitia si evolutia acestui sistem de evaluare.
Bogdan, bine subliniat telul multora dintre „oamenii de stiinta”(care sper eu sa nu fie autisti) si filosofia lor. Datorita tie si lui Gigel am speranta de nu fi inteles gresit in incercarea mea(sper constructiva) de a surprinde, in limitele curente, sfaturile pe care i le da Saul Pavel lui Timotei si lui Tit, in epistolele pe care le adreseaza acestora: daca luam aminte la ce inseamna a face stiinta, situatiile in care se naste aceasta nevoie si adevaratul ei folos, pretinsii cautatori de adevaruri se diferentiaza clar de cei care nu doar cauta, dar si gasesc ceea ce spun ca ar fi incercand sa afle. Si ma refer la istorici, sustinatori ai legii(avocati, judecatori), fizicieni, matematicieni, astronomi, ingineri in orice domeniu, medici, artisti de orice fel(pictori, poeti, muzicieni si nu numai), care se identifica pe ei insisi dupa tendintele carora le dau curs cu cea mai mare intensitate, in functie de care isi delimiteaza domeniul de interes(al lor si al altora), neuitand totusi ca sunt interdependente domeniile de interes si nu sunt vreun zeu caruia nu au cum sa-i faca statuie.
Apar dupa aceia pretinsii gata cunoscatori ai Adevarului sau «sinceri cautatori» in Biserica, unde unii dintre ei ravnesc si autoritate(cum a ramas cunoscut cazul lui Simon Magul). Alcatuiesc centre de orbitare a oamenilor, incat acestia «sa ia aminte la basme si la nesfarsite insirari de neamuri, care aduc mai degraba certuri, decat lucrarea mantuitoare a lui Dumnezeu, cea intru credinta», «suferind de boala discutiilor si a certurilor de cuvinte, din care pornesc: cearta, pizma, defaimari, banuieli viclene, galcevi necurmate ale oamenilor stricati la minte si lipsiti de adevar». Gaseste de cuviinta apostolul sa-i spuna lui Timotei sa indemne staruitor inaintea lui Dumnezeu sa nu ne certam pe cuvinte, ceea ce la nimic nu foloseste, decat la pierzarea ascultatorilor. Mai putin de atat n-as fi putut scrie fara sa fiu iubitor de mine insumi, trufas, hulitor, crud si ingamfat, caracteristici pe care le mai limitez constientizandu-le, in dorinta de a-mi lamuri pozitia fata de «stiinta mincinoasa», care nu este altceva decat sensul pervertit al mintii unora dintre cei care au priceput cate ceva.
Printre cei multi, exista si un pricepator nu doar pentru sine insusi, ci si pentru altii, a carui perspectiva imi pare a fi cel putin deschizatoare de tendinte prodigioase ale fiecaruia dintre noi, vizavi de lumea in care ne aflam – http://www.youtube.com/watch?v=PsgBtOVzHKI
Sa fiti iubiti!
Legatura cu varsta e asta: daca galaxiile ar avea intr-adevar miliarde de ani vechime, la viteza cu care se rotesc si-ar fi pierdut deja forma spiralata, si ar fi ajuns ca niste discuri difuze. Vezi http://www.answersingenesis.org/docs/4005.asp. Doamne ajuta!
Bogdan.
„nu am inteles niciodata cum s-a ajuns la materia neagra”
Dark matter este o inventie a oamenilor de stiinta, s-a ajuns la ea din cauza ca viteza de rotatie a galaxiilor nu se potrivea cu distanta pana la ele si varsta presupusa a lor de miliarde de ani. Cu alte cuvinte, galaxiile nu par nici pe departe a avea miliarde de ani vechime. Prin urmare, decat sa recunoasta ca universul a fost creat de Dumnezeu acu’ 7500 de ani, oamenii de stiinta au inventat ideea de materie neagra, care nu poate fi detectata in nici un fel, dar ii ajuta pe ei sa le iasa ecuatiile cu miliardele de ani…
acum am inteles, multumita lui Jacob; nu vad legatura cu varsta galaxiilor, ecuatiile legate de viteza rotatiei nu le ies, unde e luata in considerare varsta?