V-aţi întrebat vreodată de ce cere imperiul ca orice investiţie realizată cu fonduri europene nu doar să aibă pusă pe ea tăbliţe care să menţioneze acest aspect cu scris mare, dar chiar să cheltuiască o parte din bani pe publicitatea proiectului în care bineînţeles să se menţioneze şi de unde vin banii? Nu cred că răspunsul este prea greu de ghicit: pentru ca imperiul să crească în ochii poporului şi ca poporul să aibă încredere din ce în ce mai multă în stăpânirea străină dar care ne doreşte binele, având în vedere scepticismul firesc faţă de orice stăpânire străină.

Tentaţia banilor europeni i-a cucerit nu doar pe doritorii de profituri rapide pe bani nemeritaţi dar chiar şi pe monahii de la Athos. Nu mică mi-a fost mirarea când vizitând Athos-ul acum 4-5 ani, găseam peste tot deja banalele tăbliţe cu steluţe albastre, ca un fel de stindard al cuceririi fără război ci doar prin bani a unui terotoriu care nu a fost cucerit nici măcar de turci.

Nimeni nu şi-a pus oare problema, de ce sunt europenii atât de dornici să dea bani călugărilor anacronici şi încuiaţi la minte care nu sunt de acord cu homosexualitatea şi avortul? Oare nici măcar tentativele din Parlamentul European de a scoate interdicţia femeilor de a vizita Athosul nu au dat de înţeles nimănui că nu te poţi face prieten cu dracul nici măcar până treci podul, pentru că o dată ce îl iei în spinare, acesta nu se mai dă jos?

În perspectiva falimentului Greciei şi a căderii acesteia sub management european, cel mai probabil german, accesul femeilor şi construcţia de hoteluri în Sfântul Munte, vor fi probabil consecinţele fireşti ale fructificării maxime a potenţialului turismului grecesc de către noii stăpâni. Nu m-ar mira nici măcar construirea de plaje având în vedere superbul relief.

Situaţia actuala a Greciei este similara unui datornic care nu are nici o şansă să îşi plătească datoriile: el doar are o mică ferma, produce niscaiva măsline şi feta şi creditorul neamţ văzând că grecul nu se descurcă să scoată mai mulţi bani, o să dorească să îi administreze el. Şi astfel ajungem la propuneri de genul: Grecia să vândă câteva insule ca să îşi poată plăti datoriile. Această propunere au făcut-o nemţii acum un an când situaţa era mult mai roză. Acum, când zvonurile legate de renunţarea Greciei la moneda euro abia s-au disipat, nemţii au renunţat momentan la insule pentru că probabil îşi dau seama că oricum nu ar găsi clienţi şi au început să le ceara mai discret sau mai direct grecilor să muncească mai mult şi dacă se poate să iese la pensie mai târziu sau poate niciodată, să intre direct în mormânt pentru că trebuie să aibă productivitate. Cât despre athoniţi, aceştia deocamdată trebuie să platească impozit pe pământ.

Aşa cum şi pe la noi se zvoneşte de înlocuirea directorilor întreprinderilor de stat cu manageri străini, criza care abia începe va duce inevitabil la erodarea încrederii poporului în conducătorii locali şi se va pregăti astfel terenul pentru cedarea totală a suveranităţii. Ceea ce pare acum o situaţie dificilă pentru Uniune nu este de fapt decât o mană cerească pentru inginerii sociali care vor folosi situaţia grea economică, socială şi politică tocmai pentru a prelua controlul direct sau indirect al statelor vasale, precum România, Grecia, Irlanda, Portugalia etc.

FMI este un copil cuminte pe lângă fanarii europeni care vor veni şi cu siguranţă vor impune un management de calitate şi o dată cu acesta o eficientizare cu consecinţe nu prea greu de bănuit pentru tradiţia şi credinţa supuşilor.