Tainele reale ale vizitei lui Hillary la Atena de astazi nu le vom stii prea curand, insa putem sa le banuim. Cu siguranta Clintoneasa nu a venit ca sa il felicite pe Papandreus ca a avut curajul sa infrunte poporul grec si sa adopte masurile de austeritate, cu alte cuvinte „sa stranga cureaua”. Cu siguranta nu a venit nici ca sa isi manifeste sprijinul pentru poporul grec – cum a declarat – deoarece nu poporul grec va primi ajutorul promis, ci tot bancile americane si europene, si poate chiar si Goldman Sacs care s-a infruptat din comisioane pentru diversele „servicii” de consultanta oferite guvernelor corupte pe care le-a avut Grecia in ultimii ani si care au dus tara in pragul falimentului.
Papandreus este inca o taina pentru mine. Desi in aparenta pare un ticalos in costum calcat si cu mustata aranjata, au fost unele declaratii sporadice din care putem deduce ca vasalul nu este intocmai supus total stapanilor si oricand poate scapa si sa o ia razna pe cai „laturalnice” care sa nu convina sistemului.
Este uimitoare aroganta americanilor cu care ii bat pe umar pe greci pentru adoptarea masurilor de austeritate si ii ameninta ca nu cumva sa se gandeasca sa nu plateasca datoriile si sa provoace bancilor vreo pierdere in timp ce la ei acasa nu aplica un dram de austeritate, tiparesc bani cu nemiluita si isi maresc bugetul armatei, fiind implicati in prezent in cel putin 6 razboaie.
Dar nu doar ca am fost uimit de acest aspect – americanii, prin FMI, l-au batut pe umar si pe Boc pentru masurile de austeritate – ci mai ales momentul ales pentru aceasta mica excursie de weekend a secretarei de stat a SUA, nu a unui oarecare aghiotant. Situatia este deosebit de fierbinte si la americani, nici la ei nu s-a decis daca sa mai tipareasca sau nu, daca sa taie sau nu, si mai degraba americanii ar trebui sa se bata pe ei pe umar pentru masuri de austeritate, sau sa incerce sa gaseasca solutii, nu sa vina sa ii felicite pe greci, care oricum nu se stie ce vor avea de suferit, pentru ca votarea programului de austeritate nu le-a adus inca o rezolvare a problemei datoriilor, sapatama care vine fiind probabil cea mai fierbinte de la momentul Lehman Brothers.
Banuiala mea in legatura cu aceasta vizita ar fi ca la mijloc sunt treburi serioase si ca in Grecia se joaca soarta lumii pentru urmatorii cativa zeci de ani, de aici poate incepe fie o noua ordine mondiala bazata pe un nou stat politienesc bazat pe principii neo-feudale, fie sistemul ticalosit al finantelor virtuale care decid soarta popoarelor va incepe sa se prabusasca de aici. Din pacate poporul grec a esuat in producerea unei revolutii, au mai ramas inca cateva necunoscute care pot fi imprevizibile, iar Papandreu este una dintre aceste variabile care ii ingrijoreaza pe americani. De aceea cred ca a venit Hillary nu ca sa isi arate dragostea fata de poporul grec pe care oricum nu il sufera, asa cum nu ii sufera nici pe romanii habotnici care nu le-au dat dreptul iehovistilor sa fie considerati cult. Nu stiu cati isi mai amintesc ca clintoneasa ne-a cam flituit si pe noi cand a refuzat o vizita la o biserica ortodoxa pentru ca „ii prigonim” pe iehovisti.
Papandreus ca si poporul grec are nevoie de rugaciunile noastre sporite in aceste zile. Este foarte probabil ca saptamana aceasta se decide soarta lumii pentru ani buni si ar fi bine ca sa avem trezvire duhocniceasca si sa nu dormim. Soarta multora este acum pe muchie de cutit, lumea este in balanta si rugaciunea noastra va adauga un gram ca Dumnezeu sa incline viitorul in directia cea buna.
UPDATE 18 Iulie 2011
Citind mai mult despre vizita, am gasit aici ca pe langa discutiile despre temele fierbinti, Hillary s-a ocupat si de Cipru. Se pare ca in scenariile potentiale ale americanilor, conflictul greco-turc are un risc sporit, fie el pe baza Ciprului sau pe alte cauze. Sa se apropie oare implinirea profetiilor?
