Unul dintre efectele putin banuite acum dar foarte probabile ale viitoarei crize – care incepe sa se avanseze  mai ferm spre necunoscut  – este sansa de a ne redobandi libertatea. Este binecunoscut proverbul „cui pe cui scoate”. Una dintre consecintele nefericitelor evenimente care ne vor lovi drept in fata in viitoarea criza poate fi chiar ruperea noastra din angrenajul sistemului, tocmai prin impozia acestuia. Bineinteles vor fi probleme, va fi tulburare, frica, foame, poate chiar si razboaie, poate chiar pe la noi, dar totodata vom avea sansa sa devenim din nou oameni liberi prin simplul fapt ca nu vom mai avea aspiratiile iluzorii pe care ne inrobesc astazi. Pusi in fata incertitudinii si a lipsei oricarui plan – ca si a oricarui cadru propice elaborarii unui eventual plan -, pusi intr-o lume pentru care nu ne-am pregatit, pentru ca societatea moderna incearca sa ne spuna tot ce avem de facut si sa ne arate cum sa facem, ne vom afla precum un cal care toata viata a tras dupa el caruta si a fost condus cu biciul iar acum a fost aruncat in mijlocul campului si lasat sa o ia incotro doreste.

Schimbarile dramatice, pe langa socul psihologic profund pe care il produc omului, au si rolul de a-i oferi sansa sa o ia de la inceput. Sa gandim altfel, sa ne dorim altceva, sa traim altfel. Nu este ceva original: toate acestea ni le propune si Hristos chiar azi, chiar aici si chiar in lumea in care traim acum. Se pare insa ca ceva ne impiedica sa ne reinventam si prin urmare se pare ca Dumnezeu ne va da o mana de ajutor. Asa cum un copil obsedat de jocurile pe calculator, nu cunoaste frumusetea unui waterpark pana cand nu merge acolo si oricat i-ai propune sa lase calculatorul pentru o zi la waterpark nu accepta, pana cand parintele nu ii inchide calculatorul si il duce cu forta acolo, el nu va stii ce pierde. Poate ca asa suntem si noi si Dumnezeu trebuie sa ne ia jucariile ca sa putem sa traim cu adevarat, sa ne bucuram mai mult de viata, de natura, sa dam un sens trecerii timpului si comunicarii cu cei din jurul nostru.

Va fi fara indoiala si un test pentru credinta noastra, dar ce nu te distruge, te intareste iar cei care vor pieri mai devreme, din cauza crizei, vor avea oarece circumstante atenuante la ultima strigare decat daca iluzia lumii de azi i-ar imbata mai departe si i-ar lasa sa doarma in continuare fara sa se problematizeze.

Sansa libertatii o vom avea insa cu totii, si pe zi ce trece provocarile cresc si lanturile trebuiesc rupte pentru ca sa invatam sa zburam cat mai repede, caci vor veni vremuri cu soare dupa aceasta furtuna. Poate nu asa cum le gandim noi, dar asa cum multi dintre parintii si bunicii nostri si-au gasit libertatea in puscarie cand ei ii asteptau pe americani, nu ar fi exclus si acum sa fie altfel decat ne imaginam noi.