Cum vi s-ar părea un drogat care se răsteşte la dealer-ul care îi oferă drogul că dacă îi micşorează tranşa periodică pe care i-o oferă, o să aibă de furcă cu el? Penibil, nu? Atât pentru drogat, cât şi pentru dealer că îşi permite să îi tolereze drogatului fiţe şi nu îi taie macaroana de tot. Sau cel puţin deocamdată. Cam aşa se prezintă România prin declaraţiile preşedintelui în raport cu băncile europene:
„Atât autoritatea bancară europeană, cât şi Banca Naţională a României, supravegheaza subsidiarele băncilor străine de pe piaţa românească. Orice încercare de diminuare a fluxurilor de capital este imediat semnalată şi se iau măsuri (hahaha, ca şi cum ar putea – nota noastră) ca banca mamă să menţină fluxul de capital. Există un prag sub care nu au voie să coboare fluxul de capital de anul acesta” (Conform Hotnews)
Orice prostănac realizează că în situaţia de azi problema menţinerii liniilor de creditare ale băncilor mamă către fiicele falimentare din România era ultima grijă pe care o aveau pe listă Merkel, Sarkozy şi ceilalţi fraţi europeni. În felul cum a prezentat Băsescu problema, ăia altceva nu aveau de discutat decât dacă să garanteze sau nu că drogul – creditele cu nemiluita care să acopere găurile din deficitul românilor – va ajunge în final şi la drogaţii din est care nu sunt în stare să stea departe de substanţa magică care ne rezolvă toate problemele fără a mişca un neuron: creditul. Şi culmea, tocmai când s-au unit tocmai pentru a scoate din comă o victimă a acestui drog.
Ce relevanţă a avut vreodată pedantul acord de la Viena prin care de fapt băncile străine au semnat pentru simplul motiv că nu au vrut să-şi pună BNR-ul în cap aiurea şi măcar au avut şi ele ocazia să ceară tăierea drastică a RMO-urilor şi renunţarea la normele contabile constrângătoare româneşti care nu prea le permiteau să-şi facă meandrele aşa cum sunt ele specializate – fiind nevoie astfel de echipe specializate în frauda contabilă bancară pentru sistemul bancar românesc. O dovadă a inconsietenţei acestui acord este realitatea că creditarea este în continuare inaccesibilă afacerilor româneşti: degeaba s-au angajat băncile mamă să menţină liniile de creditare dacă băncile fiice au taiat macaroana la atâtea firme, au înăsprit normele de creditare, tocmai pentru a păstra banii şi a-i oferi celui mai sigur „client” dependent de „marfa” lor: statul. Dacă doreau să facă ceva bun, băncile tăiau macaroana statului şi dădeau bani privaţilor. Dar privaţii nu accepta orice ofertă, ei nu plătesc orice dobandă spre deosebire de ministerul finanţelor care deşi joacă „hard to get” uneori, în cele din urmă vine cu coada între picioare şi accepta orice ofertă au băncile, presat fiind de scadenţe.
Una peste alta, situaţia de faţă, trecând peste penibilul ei, ne conduce la doua concluzii grave: 1 – drogatul e pe muchie de cuţit dacă e atât de vocal şi atât de pretenţios într-o situaţie în care ar trebui să îl doare undeva dacă nu îi mai dau dealerii drogul, şi 2 – dealer-ul nu o duce nici el prea bine dacă pemite oricărui drogat să îl ameninţe aiurea-n praznic ca şi cum drogatul nu ar fi deja dator vândut dealerului pentru marfa pe care încă nu a platit-o.
Tot OFF-Topic dar mai serios, as dorii sa spun ca am vazut un documentar pe nume – United We Fall – , in care dupa ce am priceput eu, se pare ca si Canada are aceias soarta ca si a Romaniei si a Greciei. Adica pierderea suveranitatii nationale si punerea bogatiilor la dispozitia unor structuri corporatist globaliste. Daca la noi este UE, acolo este vorba de Uniunea Nord Americana, Canada, SUA si Mexicul. Unul dintre cetateni spunea la un moment dat ca frontierele au rolul de a stopa o criza de orice fel, fara a permite sa se propage la vecini si asa mai departe. Daca ne uitam la criza greaca cum se propaga ca un foc ce ameninta toata comunitatea UE, tin sa-i dau dreptate. Dar ma intreb nu acesta este oare unul dintre scopurile uniunilor de tot felul, gen Uniunea Africana, Uniunea Asiatica, Uniunea Sud Americana. Spre finalul documentarului cei ce sau implicat in realizarea lui, imparteau DVD-uri la cetatenii pe strada si rugau pe cei care sau desteptat, ca si ei sa nu stea cu mainile in san si sa faca si ei copii la imprimanta si sa le distribuie in cutiile postale din zona in care locuiesc. In final creatorii documentarului spuneau ca daca cetatenii constentizeaza problema si se trezesc la lupta sistemul va fi invins. In schimb mie mi-a facut impresia ca sistemul vrea la un momendat sa fie invins, find invins se poate declansa ultima faza, anarhia globala, ca de cum spuneam mai la inceput nu mai sunt granite ca sa o stavileasca. Si de ca ar vrea sistemul sa fie invins si sa se declanseze anarhia? simplu ca sa se legitimeze venirea „salvatorului” lumii de aici de pe pamant. Si uite asa fara sa constientizeze adevaratul sens al problemei, acesti cetateni care lupta impotriva distrugerii statelor lor, de fapt fara voia lor pun si ei umarul la distrugerea lumii.