„Acesta este un echilibru dificil şi puteţi vedea că ei (europenii, n.red.) se luptă să-l obțină cu ea. Eu cred că fac, treptat, progrese. Este absolut în capacitatea Europei de a rezolva problema. Ei pot s-o facă“, a declarat  ministrul de finanțe american, citat de Reuters. (Sursa: money.ro)

De fapt, nu America, ci Tomitză a lu’ Gaithner, ministrul de finante, care a dus SUA in pragul celei mai mari depresii economice pe care au cunoscut-o yankeii vreodata si a tiparit atat de multe hartii incat fara indoiala va ramane in istorie ca omul cheie care putea sa scape omenirea de la dezastrul in care a tras-o dar a ales in schimb sa scape prietenii bancheri. Si ca orice personalitate notorie a politicii de astazi, si Tomitza este membru in CFR – nu Caile Ferate Romane. Amuzanta incurajarea acestuia catre Europeni: „yes, you can!” si arata cum lucrurile care nu merg in America o sa nu mearga nici in Europa. De altfel, Tom a fost invitat sa dea un sfat europenilor la Vasovia la adunarea ministrilor de finante, dar desi tot ei l-au chemat europenii l-au intrebat: hei, tu pe-acasa ai rezolvat cu ale tale, ce vii sa ne dai noua lectii?

Felul cum se discuta criza in presa mainstream este strigator la cer. Toate sunt prezentate sumar, in metafore si in simplificari copilaresti care ne arata ca Idiocracy nu este doar un film ci este o realitate. De luni de zile de cand am citit despre premiera lui Beethoven la Simfonia a 5-a, am ramas uimit cum ca spectatorii au fost reci si obositi de lungimea spectacolului care a inceput de fapt cu Simfonia a 6-a si a continuat cu cea de-a 5-a. Este uimitor insa ca aveau rabdare, asa cum este uimitor cat de populara era muzica clasica pe care noi acum poporul o iubeste la fel de mult cum iubeste trigonometria.

Ar fi multe de zis despre prostirea in masa a oamenilor ca urmare a benochiatului la televizor si a consumului exagerat de orice. Cum sa poata omul de rand sa inteleaga in amanunt problemele economice cu care ne confruntam daca nici ziristii teoretic profesionisti de la Money.ro, teoretic un canal de specialitate nu se deosebesc cu nimic de un webmaster care incearca sa aiba si el continut pe site si traduce de pe Reuters. Dar macar, de ce nu traduc de undeva de unde oamenii ar putea intelege cate ceva daca ei insisi nu sunt capabili sa explice, cum ar fi de exemplu articolul exceptional al lui Gonzalo Lira: A Beginner’s Guide to the European Debt Crisis.

Revenind insa la interesul americanilor in criza din Europa care nu este de fapt decat aceeasi criza cu care se confrunta si ei acasa. Politicienilor americani nu le pasa de europeni, nu le pasa de popoarele din Europa, de datoriile mari si de pericolul dezmembrarii Europei. Lor le pasa doar ca bancile care i-au pus pe ei la putere sa nu cumva sa aiba pierderi in Europa. Ei sunt un fel de agenti pentru bancheri atat in interior cat si in exterior. Neplata datoriilor, destramarea UE si intoarcerea fiecarei tari la moneda proprie, deci in afara sferei lor de decizie, este principalul stres al papusarilor. Nu este insa un stres insuportabil deoarece nu ar fi schimbat placa daca nu aveau chef de stres. Sunt insa constienti ca fara sperietura si fara putin mers pe marginea prapastiei, popoarele nu vor fi dispuse sa renunte la ce le-a mai ramas din suveranitate si sa cedeze puterea la guverne „tehnocrate” care vor administra ultima etapa a prabusirii astfel incat nu cumva ultimele faramituri de democratie sa schimbe directia si sa propulseze tarile pe calea independentei, pana cand se vor incropi noile organisme de control, de data aceasta mult mai globale si mult mai dictatoriale ca cele actuale.

Nu doar europenilor le transmit americanii mesaje. Daca noua insa ne trimit mesaje de incurajare de genul „Yes, you can!” – adica, putem sa strangem cureaua incat sa nu aiba de pierdut bancile americane, chinezilor Obama le spune: „Yes, you must!” – adica trebuie sa cumparati in continuare bonuri de trezorerie de la noi si trebuie sa dati jos o data cu moneda ca sa putem si noi sa mai exportam cate ceva. Bineinteles, chinezii fac ce vor ei deoarece au citit Sun Tzu care spune: „Arta suprema a razboiului este sa-ti cuceresti dusmanul fara sa te lupti”. Iar chinezii asta fac, merg pe calea lor si ii lasa pe ceilalti sa mearga spre prapastie. Marele semn de intrebare este daca dusmanul se va abtine de la a se arunca in lupta aiurea. Mai nou americanii vor sa pacifice Asia de Sud-Est, si au aterizat in Australia. Puteti baieti, puteti!