Am vazut si eu in sfarsit pentru prima data Titanicul. Pentru ca nu imi plac filmele romantice, l-am evitat pana acum, insa pentru ca Max Keiser si Gerald Celente fac des referiri la aceasta catastrofa total incredibila si improbabila, m-am gandit totusi sa vad si eu filmul ca sa inteleg mai mult din situatia in care ne aflam – in sensul emotiilor si reactiilor traite de pasagerii Titanicului.

Iata mai intai cateva linkuri de articole care fac comparatie intre Europa si Titanic, cu mentiunea ca nu le-am citit si nu le recomand in special, vreau doar sa exemplific ca aceasta comparatie nu este deloc o exagerare a mea si nu este doar o metafora menita sa atraga interesul cititorilor:

• Financial Sense Newshour (un podcast economic foarte popular realizat de James Puplava): Europe’s Titanic Seems to Be Sinking (15 Mai 2010)
• Foreign Policy: A Continent, Sinking (20 Iulie 2011)
• equitymaster.com: Europe’s Titanic Moment (29 Nov 2011)

De ce compara diversi oameni Europa actuala cu Titanicul? Cum de a ajuns Europa de rasul lumii incat sa fie comparata cu o nava care s-a scufundat la prima sa lansare la apa si care nu era orice nava ci cea mai mare construita la vremea ei? Nu este greu sa ne dam seama de ce aceasta comparatie este atat de clara si atat de des folosita pentru a exprima pericolul iminent in care se afla Europa acum. Nu vreau sa detaliez acum situatia in care ne aflam, cum s-a ajuns aici si de ce intrarea la apa este iminenta. As vrea doar sa enumar cateva elemente similare din cele doua aventuri: Titanic si UE.

In primul rand, ambele sunt realizari extraordinare, iesite din comun, lucruri marete pentru care multi s-au scremut indelung ca sa le realizeze. Insa asa cum si Babilonul s-a prapadit, orice lucru maret pe care oameni il realizeaza din mandrie si fara binecuvantarea lui Dumnezeu si fara a se gandi macar ca Dumnezeu i-a ajutat ca sa il realizeze, va pieri mai devreme sau mai tarziu. Istoria aduce marturie in acest sens.

In ceea ce priveste Titanicul, exista zvonul ca un angajat al companiei care detinea Titanicul a declarat presei la lansare ca nici macar Dumnezeu nu il poate distruge, Titanicul este indestructibil. Cu siguranta nu doar un om gandea asa, probabil el exprima doar o stare a lucrurilor generalizata, asa cum si astazi, antihristii din Europa, ateii care baga pumnul pe gat in principal crestinismului, nu sunt doar o exceptie ci ei reprezinta o stare generalizata: lepadarea de Hristos. Ca exemplificare incontestabila a acestei realitati este in primul rand faptul ca in Tratatul de  la Lisabona (numit tratat dar de fapt constitutie) nu s-a mentionat nici macar o realitate istorica incontestabila, anume faptul ca crestinismul a contruibit la edificarea valorilor europene care teoretic acum ne unesc si ne cheama impreuna sa avem un viitor comun. Am putea spune ca poate acei politicieni care au conceput si au votat acest tratat sunt doar o mana de oameni, nu reprezinta popoarele europene si prin urmare Dumnezeu nu ar trebui sa ia seama la hula si blasfemia lor pentru a lasa Europa sa urmeze cursul Titanicului. Este insa de ajuns sa ne uitam in jurul nostru si chiar in noi insine pentru a intelege de ce Dumnezeu nu poate sa ne ajute deoarece noi nu Ii permitem, noi suntem cei care Il gonim din viata noastra, noi suntem cei care Ii calcam poruncile si care stim mai bine ce este bine pentru noi, noi singuri am ales sa facem compromisuri deoarece toata lumea face asa si doar nebunii si crestinii fundamentalisti se lasa total in voia lui Dumnezeu, noi restul suntem oameni „civilizati”, europeni, moderni, care ne socotim viata asa cum vrem noi. Un prieten imi povestea cum in discutia avuta cu niste colegi din Suedia acestia spuneau ca ei nu au de ce sa creada in Dumnezeu pentru ca au tot ce vor, nu au nevoie de nimic. Bineinteles, simplista gandire si simplista poate si justificarea de ce europenii nu vor ca Dumnezeu sa aiba grija de ei ci prefera „libertatea”.

Mandria luciferica nu este insa singura comparatie intre Titanic si Europa. Vazand filmul, cel mai frapant pe mine m-a socat schimbarea rapida a situatiei. Asta seara chefuiau, dansau, faceau dragoste, peste 3-4 ore in ocean – mare parte, inghetati in apa in vestele de salvare – alta parte, disperati inghetati in barci in asteptarea unor salvatori – o mica parte. Schimbarea brusca a situatiei este intr-adevar socanta pentru ca oamenii – in afara unor experiente personale – nu sunt obisnuiti sa treaca dintr-o stare de normalitate intr-o stare de cosmar. Oamenii, societatea, nu doar ca nu doreste catastrofa si nu o crede probabila, dar isi bate joc de cei care vin chiar cu argumente si cu explicatii menite sa le atraga atentia ca o catastrofa este iminenta – vezi Noe. Foarte posibil ca pasagerii de pe Titanic sa  fi gandit: da, ne putem ciocni cu ceva, da se poate intampla ceva neprevazut, un motor poate sa se strice, un nivel poate fi inundat, dar la cat de mare este, la cate de multi oameni si-au pus nadejdea in el si au avut curajul sa se imbarce, la cat tam-tam a facut presa cum ca Titanicul este indestructibil, in nici un caz nu poate veni apocalipsa. In cel mai rau caz, solutii se vor gasi, nu vom pierii cu totii. Asa gandesc multi si astazi, cu privide la viitorul Europei si al Romaniei in Europa. Si intr-adevar apocalipsa nu a venit chiar pentru toti, mai sunt cativa care au supravietuit.

Si aici, ajungem la o alta comparatie cu Europa de azi: nu toti vor intra la apa, cei de la clasa I-a vor fi salvati in mare parte. Bunaoara, bancherii care sunt „too big to fail” nu vor intra in faliment, pentru ei se vor gasi solutii. Sa ne uitam doar la Romania: mii de firme au picat in criza, au dat faliment, sute de mari companii, oameni de afaceri mari, chiar si Patriciu a inceput sa intre la apa. Cu toate acestea, nici o banca nu a falimentat, prin urmare au profit, prin urmare bancherii isi iau salariile la timp, unii ia si bonusuri iar proprietarii bancilor iau dividende. Totodata, atat bancherii din Romania dar si cei din alte tari au acces la creditare la dobanzi preferentiale, cu mult sub ce poate accesa omul de rand, sau firmele de rand. Asadar, clasa I-a si pe Titanic si in Europa este protejata. In tulburarile care vor veni, nu exista insa certitudini, barcile din Europa sunt altfel concepute decat cele de pe Titanic, iar pasagerii claselor inferioare de pe Titanic erau prea cuminti si prea ignoranti, pe cand generatia ProTV si OTV cand va veni scufundarea si vor incepe sa haituiasca si sa fuga din colt in colt pentru necesitatile de baza nu vor fi la fel de linistiti ca cei de pe Titanic. Europa spre deosebire de Titanic are insa elicoptere si salupe rapide: cei care se vor sui in ele si vor fugi imediat ce icebergul se va arata la orizont, poate vor scapa. Jim Rogers, un mare investitor american si unul dintre prietenii lui Soros a emigrat in Singapore. Vom vedea insa care este Carphatia Europei, deoarece China are si ea problemele ei, iar restul lumii nu are cu ce sa ne ajute.

Interesant mi s-a parut in film si felul cum se raportau diversi oameni la ciocnirea cu iceberg-ul: putini au realizat iminenta pericolului si faptul ca urmau sa se scufunde. Unii chiar se jucau cu bucatile de gheata pe punte, altii admirau frumusetea ghetarului, cativa faceau pe curajosii si nu vroiau sa puna pe ei vestele de salvare. Un nebun fugea chiar sa isi ia banii si comorile din seif. Dintre cei salvati, unii chiar se temeau sa nu fie aglomeratie in barci – vroiau deci sa stea la clasa intaia chiar si in barci. Multe marsavi si multe fete intunecate ale omului ies la iveala in situatii limita – aviz celor care isi pun nadejduea in salvarea comuna. De la ignoranta si nepasare pana la disperare si fatalism, personalitatea umana este foarte neadaptata situatiilor de criza si actioneaza uimitor de ilogic si animalic.

Un singur lucru nu am inteles vazand Titanicul: doar Europa se indreapta spre iceberg, doar SUA sau intreaga lume?

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Cititi si:

– The 5 Stages of Grief
– Dan Ariely Decodes Why Humans Are Hard-Wired To Inflate 
– „Fara Mine nu puteti face nimic” 

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~~ ~ ~ ~ ~ ~ ~