Flori

Vijelioase flori, din pământ aburind,
ca nişte strigăte cresc, saltă zâmbind.
Care e vrerea lor gingaşă-n vreme?
Noaptea-n grădinile mari nu se vor teme?

Însă-n mijlocul lor, bolnav de vis,
ochiul lui Dumnezeu şade deschis …
Haina lui mirosind a ierburi şi cer –
fără să ştie oraşul de piatră şi fer.

Mânile micilor flori intră-n pământ.
Morţii când le sărută ştiu dacă-i vânt,
şi de pe dânsele sorb ploaia şi veştile.
Astfel, în flori îşi deschid morţii fereştile…

Sursa: www.isanos.ro unde puteti gasi o scurta biografie, bibliografie si chiar carti in format pdf. Iata un motto-ul acestui site care prezinta viziunea poetei:

„Trebuie să tindem mereu spre realizarea ideii de bine, generozitate şi frumuseţe, nici-o operă literară nu poate trăi fără ele. Cu cât timpurile sunt mai barbare, mai înveninate de ură şi mai iraţionale cu atât intelectualul este dator să cultive sufletul lui într-un sens moral şi să se opună curentului. Iartă-mă că predic, dar spectacolul degradării umane mă îngrozeşte şi mă face să mă tem pentru tine, cum te temi totdeuna pentru cei iubiţi într-o vreme de molimă.”‘

(Scrisoare cãtre Eusebiu Camilar, 27 august 1939, Costiujeni)

Copil fiind, am descoperit-o intamplator printre cartile parintilor – mare parte culegeri de fizica si matematica, caci nicidecum nu erau ei preocupati de altfel de carti. Am ramas marcat de tristetea si durerea ce razbate din poezia ei. De cand cu Internetul, din cand in cand ii reciteam poeziile de pe Romanian Voice, caci nu mai stiu unde a ajuns cartea prin care am descoperit-o. Azi am dat de un site dedicat cu o multime de informatii si poezii: www.isanos.ro

Daruri

Tu esti în inima mea ca un dar
neasteptat si mult prea scump,
pe care il cercetez mirata iar si iar,
cu-aceeasi nesecata desfatare.

Esti tainica-mi putere si mandrie,
de când te stiu mi-i cerul mai aproape
si nu mai pot durerile să vie,
să-mi tulbure-ale sufletului ape.

Tu mi-ai facut tarana mai usoara
si inima asa de dulce, grea,
ca ramura ce toamna se-mpovara
de greutatea roadei de pe ea.

Asemeni unui mare cer cu stele,
mi te-ai rasfrant în suflet ca-ntr-un lac,
si-adanci de-atuncea-s gandurile mele,
de aur glodul inimii, sarac.

Acestea toate să ti le platesc
nu voi putea, ci lasa-mă macar,
risipitorul meu, să te iubesc,
din darurile tale dandu-ti dar.