Se spune că Dumnezeu tine lumea si prin strunirea fortelor care o modeleaza. Bunaoara, prin ingaduirea raului pe care il fac sau prin iluminare tainica in anumite momente cheie ale isotriei, Dumnezeu ii directioneaza chiar pe cei care ne conduc ca lucrurile sa mearga acolo unde meritam. Pronia lui Dumnezeu este un melanj dincolo de puterea noastra de intelegere intre arbitrarea pe care Dumnezeu o face intre libertatea umana la fiecare nivel (indivie, familie, cetate, natie) si purtarea de grija parinteasca. Toti fiind copii Sai, Dumnezeu are grija ca raul facut de unii sa nu afecteze prea mult peste altii, mai mult decat aceia merita sau se pot folosi din acel rau. Dar de-ajuns filosofie pentru azi …
In toata nebunia de azi, din Europa, cand cei saraci se uita cu disperare catre nemti si asteapta ca acestia sa ii salveze pe toti, Merkel pare intr-adevar singura intre liderii lumii (intre cei care conteaza). Europenii, coplesiti de necazul care s-a copt peste noapte, fara sa se astepte ca tavalugul datoriilor se va prabusi tocmai acum, incearca sa mentina status-quo-ul si tanjesc cu netarmurita melancolie catre zilele cand deficitele nu erau o problema si sacul creditarii parea sa nu aiba fund. Cand nebunia creditarii cuprinsese toata Europa si mai ales noii veniti abia gustau si ei din „bunastarea” adusa de credit, politicienii nemti dezbateau indeaprins reforme structurale, intrevazand pericolele de la orizont. Au reusit sa le conceapa si sa le impuna, si au pregatit Germania pentru viitor. Criza s-a nimerit tocmai bine pentru nemti, ei fiind pregatiti din toate punctele de vedere si castigand tocmai prin increderea data de puterea economica si de indicatorii financiari pe care ii aveau si asta chiar in timp ce intern au avut de dus in spate partea estica cu toate bolile mostenite. Caci cand spunem Germania, spunem de fapt fosta Germanie Federala, estul nu a contat economic decat poate ca a tras in jos ceea ce ar fi fost un salt si mai accentuat al puterii germane.
A avut totusi si estul o mare contributie, faptul ca a dat-o pe Merkel. Nu vreau sa ii tin un elogiu dar este de admirat cum in aceasta lume nebuna in care majoritatea liderilor fac apel la tiparnita, la credit si la consum, uitand ca totusi, exista o realitate palpabila dincolo de virtualitatea sistemului financiar actual, Merkel este singura care face apel la trezire si la infruntarea realitatii.
Merkel nu accepta solitiile „rapide” propuse pentru a rezolva criza financiara, cum ar fi impartirea datoriilor. Multi zic ca nemtii sunt zgarciti si ca din cauza ca nu vor sa imparta si cu ceilalti bogatia lor nu vor sa poarte si ei din povara, desi sunt avantajati prin fluxul lichiditatilor catre ei. Problema este, asa cum spune si Merkel, ca asa cum degeaba platesti datoriile unui drogat, daca nu il vindeci de boala, nu faci decat sa amani prapadul si sa il lasi sa te traga si pe tine in groapa.
Azi, intr-un discurs in fata parlamentului (nemtii mai fac asta pentru ca sunt o democratie veribaila), Merkel a declarat:
„Toti ochii sunt inspre Germania. Dar stim ca puterea Germaniei nu este infinita. Responsabilitatea noastra ca cea mai mare economie a Europei este de a ne folosi puterea intr-un mod credibil pentru a putea fi de folos in mod deplin Europei”
Cu alte cuvinte, degeaba acopera Germania golurile actuale, daca nu se schimba nimic si betia deficitelor si a cheltuielilor se va continua.
„Toate resursele, toate masurile, toate pachetele vor ajunge praf si pulbere daca in cele din urma este clar ca acestea se vor extinde dincolo de capacitatea Germaniei. Este obligatia noastra sa facem ceea ce a fost neglijat pana acum, sa spargem cercul vicios al generarii de datorii si mai mari si a incalcari regulilor.”
Iata deci ca nu din zgarcenie nemtii se feresc de a umple gaurile imense facute de „porcusori” si de fapt de restul lumii, ci tocmai pentru ca inteleg boala si stiu ca a pune plasture peste o buba canceroasa nu rezolva nimic.
Carcotasii ar putea spune ca Merkel nu face decat sa tina un discurs care sa placa alegatorilor, ca doar si ei au alegeri. Tare ma tem ca daca Merkel chiar ar vrea sa fie populista discursul ar fi cu totul altul, si va aduc aminte remarcile unui ministru al unei tari mai la nord de Germania care a spus ca Europa ar trebui sa trimita tancuri peste protestatarii greci pentru ca acestia sa accepte austeritatea si sa-si plateasca datoriile. Fereasca Dumnezeu de vreun nationalist sau demagog in fruntea Germaniei, atunci ne-am apropia cu pasi repezi de o conflagratie, avand in vedere puterea Germaniei si mandria exacerbata a oamenilor de rand care pun pe seama inteligentei si harniciei lor succesul recent si performanta economiei Germaniei.
Trist este ca Merkel a ramas precum o lumanare plapanda intr-un mare intuneric. Nu cred sa aiba mare succes efortul ei si nu cred sa schimbe nemtii metehnele celorlalti. Mai debraga, Germania va cadea si ea in genunchi dusa fiind de uraganul deflatiei si adevaratele riscuri abia de aici incep.
La primul tau comentariu:
1) eu nu spun ca Germania trebuie sa dicteze, dar au dreptate ca nu pot doar sa acopere gauri, cata vreme nu se schimba nimic; nemtii vor ceva, schimbari structurale; daca guvernele le faceau, sunt sigur ca se gaseau bani si pentru datorii si pentru dezvoltare, dar politicienii europeni sunt bulversati, extrem de incapabili si nu inteleg ce se petrece; iata un exemplu recent de-al nostru cu Ponta, cum da declaratii aiuristice la Bloomberg; nivelul este pur si simplu foarte jos intre Germania si restul lumii. Cat despre bani, bineinteles ca au dreptul sa dicteze nemtii daca ei platesc, dar nu asta ar fi problema, repet. Pe ei nu asta ii intereseaza, Slava Domnului! Daca ii interesa pe nemti sa dicteze si sa invarte ei lucrurile, faceau prapad in Europa, tipareau si ei bani cu nemiluita, indatorau pe toata lumea si apoi le luau activele puse garantie – doar un mic exemplu. Cred ca exagereaza cei care ii acuza pe nedrept pe netmi.
2) Britanicii stau deoparte pentru ca ei sunt in tabera adversa. Ei fac parte din Imperiul Anglo-American si toata industria lor inseamna tiparnita de lire si nimic mai mult. Nu le-ar conveni in veci dezvoltare durabila si responsabilitate fiscala, tocmai pentru ca nu mai au industrie si traiesc pe seama celor care le cumpara hartiile. Britanicii sunt o mica America in coasta Europei, tot timpul au luat din Uniune doar ce le-a convenit, vezi si piata muncii, shengenul, taxele vamale etc
asa adauga: nu doar ca sangele este cald, dar are si alta culoare
Adica, sa nu fiu inteles gresit: sunt total impotriva consumului desantat pe credit, la care subscrie pana si nenea nobelist Krugman. Dar atitudinea nemteasca e totusi f perfida: ei vor sa cucereasca Europa fara niciun glont. Cica sa se cedeze suveranitatea unei institutii europene (condusa de Germania).UE se va destrama mai devreme sau mai tarziu tocmai din aceste cauze. As aminti proorocia Cuv Paisie Aghioritul:
„Unul dintre ei l-a întrebat pe Stareţ care este părerea lui despre Comunitatea Europeană. Atunci el le-a răspuns:
„A, mă întrebaţi despre Europa? Mă întrebaţi despre Comunitatea Europeana? Sângele este încă foarte cald…”.
La auzul acestor cuvinte toţi au rămas uimiţi căci nu înţelegeam ce voia să spună. După câtva timp, când am mers din nou la Stareţ l-am întrebat:
– Gheronda, ce înseamnă „sângele este încă prea cald”?
– Este foarte simplu. Este oare cu putinţă să existe colaborare între englezi, francezi, germani, austrieci şi italieni atunci când încă mai există oameni care şi-au pierdut părinţii, rudele lor în al doilea război mondial? Este cu putinţă ca aceşti oameni să se unească şi să spună celuilalt „camarade” şi să creadă aceasta? Este cu putinţă să nu iasă la iveală naţionalismul, fie al francezilor, fie al germanilor, fie al englezilor? Aşa că vom avea aceleaşi probleme pe care le-am avut in al doilea război mondial. Este cu putinţă să nu vedem limpede lucrurile care se petrec şi să credem că, de dragul economiei, aceste state vor uita scopurile pe care le-au avut în urmă cu patruzeci – cinzeci de ani? ani? Putem crede, oare, că se vor schimba deodată şi se vor linişti? Încă este foarte cald sângele celui de-al doilea război mondial.
In timp ce noua Iron Lady a Europei incearca sa ramana realista, chiar daca nu reuseste intotdeauna, iata ca panadolul nostru recidiveaza:
http://www.evz.ro/detalii/stiri/vasilescu-bnr-grecii-nu-renunta-la-euro-cand-pregateau-integrarea-spuneau-ca-daca-ratea-987.html
Adica, spune el, la romani totul e minunat si va ramane asa indiferent ce va fi in restul lumii, chiar daca nu vor mai fi bani deloc, la noi va curge mierea. Declaratiile lui sunt halucinante, mai ales ca la inceputul interviului spune asa:
„Valul care însemna 20 de miliarde de euro intrări de capital pe an s-a oprit în toamna anului 2008. Din 2009, au mai intrat doar câteva miliarde. Noroc cu FMI-ul. Noroc şi cu faptul că FMI a înţeles „să încalce” o regulă care nu fusese încălcată niciodată timp de 40 de ani: să dea un împrumut direct la buget pentru acoperirea deficitului, chiar dacă nu a spus-o deschis, ca să fie plătite pensiile şi salariile bugetarilor.”
Intorcandu-ma la „herr” Merkel, cred totusi ca e si foarte ipocrita.
„Modul în care răspunde Germania propunerilor de a dezvolta construcţia europeană este de-a dreptul halucinant. Pe de o parte ştie că nu-şi permite să piardă căruţa europeană, iar pe de altă parte nu are curaj s-o mişte din mlaştină preferând să observe cum se scufundă singură. Aşa cum am mai spus de multe ori, atunci când efectele politicii dezastruoase de până acum se vor răsfrânge asupra Germaniei va fi foarte târziu, chiar prea târziu şi mi-e teamă că nu se va mai putea face nimic. Mulţi vor replica că Germania e cea care dă banii şi, astfel, are tot dreptul să dicteze. Fals, Germania e cea care dă banii, dar, în acelaşi timp, e cea care profită cel mai mult de UE. Aveţi idee la cât s-ar fi ridicat taxele plătite de firmele germane în cazul rămânerii la vechile graniţe economice? Vă imaginaţi cât s-a dezvoltat Germania numai ca efect al deschiderii pieţelor naţionale? Toată această dezvoltare s-a făcut pe spatele celor mai slabi, ale căror economii au fost efectiv decimate de deschiderea totală. Întorcându-ne spre Europa trebuie să înţelegem că refuzurile în lanţ ale Germaniei seamănă izbitor cu cele ale Angliei. Chiar dacă refuzul englez pare sfidător, este mai corect. Englezii nu vor să intre într-un joc deoarece nu vor să cedeze nici pic din suveranitate. Nemţii, pe de altă parte, mimează ataşamentul faţă de valorile europene, obligându-i doar pe ceilalţi să se supună. Când vine vorba să să ia decizii care le afectează suveranitatea, preferă să se uite în altă parte şi să ţipe isteric cum că ei sunt cei care dau banii.” (Dan-trenduri economice)