Am ramas dator cu un comentariu la un articol mai vechi legat de decizia Curtii Constitutionale a Germaniei cu privire la viitorul Europei.

Bunaoara, se punea problema daca curtea nemtilor va declara sau nu consitutionala tiparnita de euroi prin care nemtii se angajaza sa faca tot ce pot ca sa nu lase sa pice porcusorii.

Intre un viitor necunoscut (spargerea euro) si alt viitor oarecum cunoscut dar dezastruos (inflatie controlata, saracie generalizata, amanarea rezolvarii problemelor intr-un viitor cat mai indepartat) nemtii au ales bineinteles partea cunoscuta. Ca o paranteza, stiuta fiind frica ancestrala a nemtilor fata de necunoscut, fata de ceea ce nu pot sa controleze, era de asteptat aceasta decizie.

Nu mai detaliez despre fragmentarea din interiorul lor si de grupurile de influenta care trageau inainte in diverse parti caci acum s-au limpezit apele: vom tipari euro pana vom crapa si nu vom lasa „visul european” sa moara. Cam acesta este mesajul nemtilor pentru europeni dar nu inseamna deloc ca acum trebuie sa dormim linistiti.

Cum vad eu problema, Dumnezeu ne-a mai dat cativa ani pana sa crape buba. Inflatia controlata si amanarea delevereging-ului nu a dat rezultate bune nici in Japonia, nici in SUA si nu va da nici in Europa. Ma indoiesc ca nemtii doresc doar sa mai caute niscavai solutii sau sa mai rezolve niscavai urgente, sa mai incerce niste exituri de pe ici pe colo si sa se asigure in caz ca pica sistemul. Pur si simplu asta au ales, asa e de interpretat decizia Curtii Constitutionale.

Bineinteles ca semnele de intrebare nu s-au oprit aici, si viitoarele alegeri pot sa dea peste cap orice status-quo. Dar o data ce s-a pornit pe un drum, putin probabil ca se va schimba macazul (in caz ca nu se intampla vreun „accident” – ca tot a inceput razboiul dintre Turcia si Siria).

Una peste alta, decizia nemtilor nu anuleaza cu nimic tensiunile acumulate si nu face sa dispara peste noapte gunoiul care s-a acumulat. Cea mai mare speranta este ca nu vom fi noi primi care vom fi prinsi de urs ci altul alearga mai incet ca noi europenii. Si asta pentru ca tiparirea de bani nu a rezolvat nicaieri problemele structurale si prelungirea rezolvarii unor probleme nu a facut decat sa duca la cumularea de tensiuni si mai mari si chiar sa agraveze tocmai starea pacientului: bunastarea poporului.

Pentru noi romanii singura speranta ar fi daca in fereastra de liniste pe care o vom avea (cel putin 1-2 ani nu vom mai auzi de destramarea UE si de falimentul porcusorilor) am reusi sa ne dumirim si sa fugim cat mai departe de foc. Dar oare cati inteleg ca satul in care tocmai ne-am facut casa (fie ea si la margine) tocmai a luat foc si in curand si casa noastra va arde daca nu luam caruta, punem in ea ce mai putem si fugim in alt sat?