Evolutia cazurilor din Romania nu arata ca intr-o tara aflata in carantina de aproape o luna. Iata un chart cu media (in curgere / rolling) pe 3 zile a cazurilor noi

Dupa cum vedem, trendul nu pare deloc sa arate ca in alte tari unde curba a luat-o in jos in urma carantinei. De exemplu, Spania.

Evident numarul de cazuri este cu totul altul si poate ca la un numar de cazuri mici efectul carantinei nu se vede. Si poate ca masurile luate se vad in faptul ca nu am ajuns ca Spania sau Italia. Exista insa un delay. Eu am teama ca nu vom putea evita Italia, din motivele pe care le voi enunta mai jos …

Se lauga guvernanti ca noi am luat masuri din timp, blah, blah, ca nu avem cazuri ca altii. Am luat masuri drastice in timp pentru ca avem un sistem medical care este si prin urmare evident ca s-au ingrozit de cifrele din Italia. Dar la fel au cam facut si polonezii. Masurile drastice insa au fost luate pe hartie pentru ca in realitate, fluxul de capsunari nu a fost tinut sub control, carantina si izolarea cam apa de ploaie si rezultatele se vad.

Sa zicem ca o buna parte din cazuri sunt accidentele din sistemul medical si de aceea, fiind un numar mic, nu ne putem compara cu Spania pentru a putea vedea reversarea curbei numarului de cazuri. Sa ne comparam insa cu Polonia care are populatie aproape dubla cat Romania si capsunari … proportional la care se mai adauga si traficul de ucrainieni pe teritoriul lor, deci risc si mai crescut de raspandire decat in Romania

Repet – nu vreau sa zic ca carantina nu functioneaza. Carantina nu functioneaza cum am sperat noi. Reamintesc ca intr-un articol anterior am postat link la un video care modela raspandirea unui virus si in care se arata ca o carantina „laxa” in care oamenii mai merg la piata (zicea el in video, bricolaj as zice eu la noi, deoarece magazinele de bricolaj sunt de departe noile parcuri unde oamenii vin sa se plimbe si sa se relaxeze, deoarece parcurile unde am putea sa ne plimbam relativ la distanta si in aer liber sunt inchise) este aproape total ineficienta: diminueaza putin raspandirea, dar cu mult sub eficienta unei carantine stricte in care oamenii nu mai pot merge la piata (cum s-a intamplat in China unde totul era inchis, doar comenzile online si cateringul functiona).

Pot fi cateva explicatii de ce inca crestem si de ce nu vedem niciun rezultat optimist al carantinei:

• nu vedem deoarece ce vedem este optimist, daca nu era carantina era mai rau – cam usor de adus aceasta explicatie, dar sa acceptam pana la proba contrarie;
• testarea e cum e: nu avem ce face, pe datele astea lucram; polonezii testeaza insa mai mult ca noi: 3646 teste la 1 mil fata de 3240 Romania (sursa);
• accidentele din sistemul sanitar (inevitabile) au crescut numarul de cazuri; Polonia e la fel si avand populatie dubla …
• cifrele sunt inca mici, nu avem cum sa vedem un revers al curbei inca, virusul e greu de tinut sub control, exista transmitere comunitara, nu avem ce face;

Spun in titlu ca nu stam bine nu din cauza acestor cifre cu cazurile. In mortalitate nici nu vreau sa intru – acolo clar stam mai prost ca polonezii, dar din nou, nu stiu cat conteaza la cifrele – inca mici – pe care le avem.

Spun ca nu stam bine deoarece cred ca totusi s-a facut o gresala strategica foarte mare prin instituirea carantinei prea din timp. Realitatea ne dezvaluie cateva adevaruri simple care daca erau analizate cum trebuie … Eu banuiesc chiar ca amanarea la maxim a carantinei in alte tari s-a facut strategic – pentru a o impune intr-un moment cat mai optim.

Vedem asadar o uzare a incordarii oamenilor, o consumare a capacitatii de a-si mentine increderea in autoritati si de a raspunde la apelul de a sta acasa si de a ne feri de virus. Vremea fumoasa, de asemenea, nu prea ajuta. De altfel, carantina cand s-a introdus era o vreme atat de urata incat nici nu stiu daca era nevoie de carantina pentru a te tine in casa.

Nu cred ca se pland de carantina cei care stau acasa si nu merg la munca la serviciu. EI sunt niste fericiti (daca nu au luat inca virusul). Nu cred ca se plang de carantina nici afacerile inchise care nu au clienti: este logic ca oricum pana nu scapam de virus (alta discutie), revenirea la normal pentru ei este o iluzie si daca pana acum nu au realizat ca trebuie sa se reprofileze, nu stiu pe ce lume traiesc. Ma refer aici la restaurante, baruri, cinema-uri, turism, etc, cam tot ce inseamna lume gramada si nu a fost tinut deschis nefiind „esential”. Se plang insa de carantina cei care nu inteleg gravitatea virusului si li se pare ca totul este exagerat. Am explicat fenomenul, este o categorie intreaga de oameni care se cred mai destepti si au alergie la autoritate si la profesionisti, in general, si la doctori in special. Abundenta de magazine de plafar si rafturile de ceaiuri si de „tratamente” natruriste din farmacii sunt indicatorii vizuali ai procentului de prosti care se cred mai destepti ca doctorii, prin urmare, nu ii intereseaza sa mentina carantina decat de teama sa nu ia amenda. Care teama se va evapora cat de curand.

Dar nu doar acestia, chiar si cei care cred si se tem de virus, nu prea mai au rabdare, oamenii sunt slabi, disciplina e slaba, suntem in razboi si suntem nepregatiti de razboi. Romanii in general nu sunt razboinici, nu sunt buni de razboi. Bertlot ne-as spus-o tandru, ca suntem admirabil de dezorganizati. Culmea sa vina de la un francez asta, dar omul s-a ferit sa foloseasca cuvinte mai grele. Tine de firea noastra si ne asemanam destul de mult cu italienii, de aceea eu cred ca si la noi, pana ce nu vor incepe sa moara in jurul nostru, nu vom lua in serios riscurile. Oamenii se vor teme abia cand vor auzi: cutare a murit. Avem acest mare avantaj, ca avem multi romani plecati in afara care mai au pe-acolo inca prieteni ramasi (caci nu toti capsunarii s-au intors) sau mai pastreaza legatura cu strainii pentru care munceau. Si aud zilnic cazuri: cutare are virusul, cutare il are si el. Si cum televiziunile pompeaza pe morti si pe spitale, se face aceasta asociere si alarmare care insa e valabila acum si functioneaza la un numar mic de populatie.

Cand insa vom auzi: cutare a facut si e bine, cutare a facut si el si e bine si el, va fi un nou val de repulsie a mesajulor de precautie ale autoritatilor si ale specialistilor si oamenii vor zice: si mersul cu masina are un risc, poti sa faci accident si sa mori, ce tot ne speriem de virusul asta?

De aceea zic, ca probabil era mai bine ca guvernantii sa nu instituie carantina ci sa astepte pana numarul de cazuri ar fi crescut si numarul de morti de asemenea si sa o faca atunci – cam cum au facut britanicii. Pe de o parte, efectul de turma s-ar fi creat mai repede, pe de alta, carantina ar fi fost mai eficienta.

In curand insa, oamenii nu se vor mai uita la televizor deoarece obosesc sa vada toata ziua stiri, vremea va fi frumoasa deci vor incepe sa iasa afara cat mai mult si schemele de fentat politia cu acea hartie vor fi invatate. Politia oricum nu poate sa controleze total lumea, este imposibil si fara colaborarea populatiei, carantina nu are efect. Moartea va deveni ceva firesc si viata va merge inainte (pentru unii).

Un numar mic va continua lupta si va sta in casa pentru a se feri de virus si acestia vor fi supravietuitorii, restul jucand un fel de ruleta ruseasca. Cei prosti vor muri sau daca nu vor muri, vor ramane cu plamanii perforati si cu alte sechele. Cel mai mult imi pare insa rau pentru doctori care vor fi sub presiune cam doi ani de zile de-acum inainte si vor ajunge in dilema etica a alegerii pe cine sa intubeze. Dupa cum stim, problema bioetica pe cine sa alegi sa salvezi intre un tanar si un batran daca nu ai de ales, inca nu a fost rezolvata. Oricat de mult ar zice unii ca copiii sunt viitorul si desi batranii oricum cam erau tratati pe la noi de sistemul medical ca bolnavi de importanta inferioara – ca sa nu zic mai mult – pentru cei care vor fi pusi in situatia sa faca trierea, experientele vor fi dramatice. Doctorii sunt obisnuiti sa vada suferinta si moarte, dar in general ei vad oameni vindecati, caci traiam vremuri bune inainte de acest virus (asa cum era sistemul nostru medical). Acum insa, se schimba cumva situatia si mai ales in spital doctorii vor vedea mai mult moarte si suferinta, ceea ce ii va distruge emotional si ii va incarca cu suferinta pentru restul vietii. Deznadejdea in randul personalului medical dar si expunerea la virus, va scade si din eficienta actului medical. Toate eforturile facute acum vor parea nesemnificative in fata valului de morti care nici macar nu vor mai ajunge la spital.

Coronavirusul ne-a pus la incercare dar noi clar nu suntem pregatiti. Vedem asiaticii ca se descurca mult mai bine, si nu ma refer doar la chinezi. Fibrele societatii romanesti se vor despica una cate una. Cand totul se va termina, cei care vor mai ramane, o sa aiba de munca mult, ca sa le reinnoade.