Evident, urmeaza noi falimentam. Care noi? Pai Romania, ca doar nu Craiova sau Oltenia …
Uitandu-ne la evolutia unor indicatori cheie, nu incape indoiala ca Romania va intra in faliment, daca nu anul acesta, daca nu anul urmator, intr-un viitor destul de apropiat. Indicatorii cheie ar fi urmatorii:
– PIB
– datorie raportata la PIB
Deci, datoria creste dar productia nu creste in aceeasi masura, prin urmare, raportul intre datorie si PIB este din ce in ce mai mare. Nu va lasati inselati de falsa idee ca acest raport este mic si ca noi stam bine comparativ cu alte tari. Total gresit! La fel au crezut si grecii inainte sa fie nevoiti sa taie in sange pentru a indeplini conditiile Troikai. Datoria nationala este precum un cancer: o tumoare mica, mai poate fi operata, mai poti sa dai in ea cu citostatice sau raze si mai poti spera ca vei supravietui. Insa daca tumoarea a prins avant, ca ai 30-40% sau ca ai 70% nu e mare diferenta. Iar daca pentru Grecia in 2008 ca membra UE si a Zonei Euro 100% nu insemna mare lucru, a fost de-ajuns sa inceapa marile banci sa speculeze cu datoria greceasca si sa salte costurile asigurarilor la oglibatiunile grecesti pentru a pune in genunchi statul greci si a-i aduce pe greci in situatia in care sunt acum.
Norocul nostru este insa ca probabil nefiind o economie mare si nefiind membri UE, creditorii nu se vor risca prea mult sa ne „ajute” sa sarim peste un procent „alerta” cum ar fi de exemplu 50%. Marea intrebare este insa ce vom face atunci? FMI, evident. Dar FMI a mai venit pe la noi cand eram la 23,6% si iata unde am ajuns.
Sa revenim insa la intrebarea: care este un nivel acceptabil de indatorare, care sa nu ridice semne prea mari de intrebare catre creditori si sa nu ne apropie prea mult de marginea prapastiei? Pai sa vedem cum stau bulgarii:
Desi vecini cu noi, bulgarii nu se compara cand vine vorba de nivelul de indatorare, mai ales daca comparam decalajul intre 2012 si 2008. Sa ii vedem si pe unguri:
De nenumarate ori, Ungaria este prezentata in presa prostituata ca fiind „copilul neascultator” care are o situatie economica deplorabila, care are „abateri” de la democratie si care nu se stie cum se va redresa. Ei bine, rade ciob de oala sparta am putea spune. Nu vom intra in detalii, vom sublinia doar ca trendul de indatorare al Ungariei scade accelerat iar masurile luate in anii 2011-2012 dar mai ales orientarea recenta a guvernului catre investitiile reale in afaceri, prin oferirea de peste 2 miliarde de euro in credite ieftine directe catre companii, cu siguranta vor da rezultate neasteptate incat peste 3-4 ani vom vorbi despre miracolul unguresc.
Se mira asadar Ponta de ce nu are bani sa salveze Oltchimul. Greseste de doua ori: sa salvezi o fabrica falimentara este ca si cum i-ai da de mancare lupului care ti-a mancat gainile si in curand o sa vina si peste tine. Iar a doua oara: daca atat a inteles Ponta din realitatea economica romaneasca, ca veniturile din impozite scad pentru ca sunt multe firme care intra in insolventa nejustificat, treaba e nasoala de tot. Pun pariu ca:
– guvernul Ponta va esua subit in reforma structurala care inca este in stadiul de plan aproape gata/speranta crunta/dorinta apriga si unanim acceptata;
– vom avea parte de scandaluri din ce in ce mai mari in cadrul USL;
– vom avea parte de masuri disperate gen mariri de taxe si impozite;
– inflatia va trece de pragul psihic de 5-6% si va intra intr-o noua etapa tragica;
– FMI nu va intarzia anul acesta;
Si Oltchim si alte intreprinderi detinute de statul roman au fost prost administrate, de-asta au ajuns in situatia in care au ajuns.
Privatizarea Oltchim-ului este o solutie, insa ar fi bine sa fie preluat de intreprinzatori romani bine intentionati care sa fie in stare sa ii gaseasca clienti.
Nu mai avem o puzderie de combinate chimice, asta a ramas ultimul, combinatul acesta ARE piata (numai in agricultura cati clienti are) si poate produce si pentru export.
Am vazut ca Henkel este interesat de Romania (are deja o fabrica de materiale de constructii la Campia Turzii si este pe cale sa deschida una de adezivi in Neamt), de ce nu or vrea sa investeasca intr-un combinat cu traditie nu stiu.
(Poate ca si pentru ca Henkel ar avea de castigat din falimentul Oltchim).
Grupul InterAgro era de asemenea interesat sa preia Oltchim in toamna, insa farsa de prost gust a lui Dan Diaconescu i-a oprit.
Oltchim este un avion in prabusire. Tot ce se mai poate alege este locatia unde sa aterizeze fortat, amanunt oarecum irelevant – parerea mea. Nu doar Oltchimul, dar toata industria metalurgiei, cimentului si inca alte cateva sunt in criza in Europa, daramite in Romania. Multe ni se trag si de la liberalizarea pretului la utilitati, asta a fost strangul cu care ne-au legat, altfel nu aveam probleme asa mari.
Mica rectificare:
Suntem membri UE, insa nu suntem in zona monedei Euro.
http://money.cnn.com/2013/04/11/news/economy/cyprus-bailout-cost/index.html?hpt=hp_t3
Primele 2 randuri din stire spun multe. Peste noapte, guvernantii Ciprului s-au trezit ca de fapt nu trebuie sa stranga 7 miliarde EUR din surse interne (initial spusesera 6), ci 13 miliarde! Ori nu stiu pe ce lume traiesc ori mint de ingheata apele… Pana acum n-au stiut cati bani le mai trebuie?
Ca si in cazul Greciei, cu cat se intra mai mult in cifre, cu atat ies la fata suprize din ce in ce mai murdare. Sunt doua directii de unde vin „corectiile”: din calcule trecute facute de guvernele vechi si din „ajustari” de estimari care sunt intotdeauna mult mai proaste cu cat trece timpul. Ciprul trebuia sa iese instant din UE in prima zi cand au vazut ca Troika ezita. Intre timp, primeau nu zece miliarde ci o suta de miliarde ca sa ramana. Ca si grecii, cipriotii nu au avut curajul sa mearga pana la marginea prapastiei. Cea mai proasta varianta era iesirea din UE si reluarea cresterii in 2-3 ani. In UE Ciprul este mort.