In primul rand subliniez de la inceput ca sunt constient ca exista diferente majore intre piete si fiecare piata are particularitatile ei, atat intrinsecti cat mai ales ca parghii de influenta si/sau control ale diverselor centre de putere care ne domina. Altfel spus, unul este interesul in piata monetara si financiara si alta interesul pentru piata hainelor second-hand din Romania. O tara bananiera ca Romania nu poate avea o piata libera nici macar in domeniul energiei, ce sa mai zicem de moneda?

In acest articol voi face un exercitiu de imaginatie: ce s-ar intampla daca am translata principiile de baza ale politicii facute de BNR pe diverse piete, cum ar fi piata legumelor sau piata fortei de munca. Nu voi incerca o analiza prea detaliata, ma voi referi doar la principalul rol pe care il face BNR-ul: controlul cursului de schimb, si care tin sa subliniez ca este unul MADE in ROMANIA, pentru ca alte tari vecine cu noi si din aceeasi categorie (balcanice, est-europene, foste comuniste, intrate in UE in acelasi timp, in curs de dezvoltare, etc) au cu totul alte politici.

Inainte insa de a discuta despre chestiuni specifice, as face o scurta trecere in revista (conform Wikipedia) a atributiilor pe care le are BNR-ul – atributii pe baza carora trebuie evaluata performanta si activitatea Bancii Nationale si a guvernatorului ei:

• elaborarea și aplicarea politicii monetare și a politicii de curs de schimb;
• autorizarea, reglementarea și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, promovarea și monitorizarea bunei funcționări a sistemelor de plăți pentru – asigurarea stabilității financiare;
• emiterea bancnotelor și a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul României;
• stabilirea regimului valutar și supravegherea respectării acestuia;
• administrarea rezervelor internaționale ale României.

Dupa cum vedem, pana si Wikipedia s-a prins ca rolul principal al BNR este acela de a elabora si implementa o politica monetara a cursului de schimb. Evident toate atributiile BNR sunt importante si necesare, dar mai ales primul este cel care ne diferentiaza – dupa cum subliniam mai sus – de alte state dimprejur care au ales politici cu totul diferite de cea aleasa de Isarescu & co. Politica monetara inseamna pe scurt ca BNR decide ce curs are leul, pe ce criterii acesta creste sus sau jos si cine are puterea ca sa il ridice sus sau jos. Ca sa trecem mai repede insa la samburele problemei, vom cita chiar site-ul BNR-ului cu privire la aceasta politica, deci nu vom emite judecatii subiective (deocamdata):

Regimul actual al cursului de schimb al leului este cel de flotare controlată, acesta fiind în concordanţă cu utilizarea ţintelor de inflaţie ca ancoră nominală a politicii monetare şi permiţând un răspuns flexibil al acestei politici la şocurile neprevăzute ce pot afecta economia. (Sursa: BNR)

{ scuze de sublinieri, nu m-am putut abtine, recititi insa paragraful, caci cuvintele cheie evidentiate vor fi discutate mai jos }

Traducand limbajul de lemn al tehnicalitatii pseudo-profesionaliste folosita de BNR, ce vor ei sa spuna este ca lasa cursul sa creasca sau sa scada pe baza tintelor de inflatie pe care si le pun si ca „constrangere” secundara au grija ca socurile „neprevazute” sa nu afecteze economia. Nu va ingrijorati daca nu ati inteles nimic, asta e si scopul oricarui mesaj sau informatie care vine de la BNR: sa dea impresia ca ei sunt profesionisti seriosi care au grija de noi prostii care nu stim nimic. Socuri care pot afecta economia: pai va dati seama ca orice eveniment cat de nesemnificativ poate fi catalogat intr-o parte sau alta si poate afecta economia. Cum decide deci BNR-ul ce sa faca, ce criterii are sa ajunga la punctul culminant in care zice: aici lasam cursul sa creasca si aici il lasam sa scada? Cat despre tinta de inflatie: aceasta este un alt mare mister al BNR-ului, anume cine si cum decide acest numar, cum ajung ei sa hotarasca ca x% este tinta de inflatie pentru anul viitor. Faptul ca si-asa niciodata BNR nu reuseste sa atinga aceasta tinta de inflatie nu a scandalizat pana acum pe nimeni si scaunul lui Isarescu nu a fost nici macar scrutinat de vreo privire amenintatoare, ce sa mai zicem de clatinat …

Sa incetam insa a despica firul in patru si sa acceptam ca Isarescu este taticul nostru si are dreptul sa decida cum evolueaza cursul, are dreptul sa decida pana unde il lasa sa creasca sau sa scada etc. La urma urmei, ce conteaza ca bulgarii au un consiliu valutar care decide valoarea cursului, noi nu avem nevoie de consilii ca suntem mai breji, si prin urmare il avem pe Isarescu care decide singur ce si cum si cand si chiar daca ei fac treaba asta intr-un consens mult mai organizat si disciplinat, noi preferam sa ne mintim ca avem „flotare controlata” desi pun pariu ca nici un politician nu stie ce inseamna asta. Nu-i bai insa, toti romanii au incredere mare ca Isarescu are grija de noi si nu lasa cursul sa creasca prea mult si de aceea Isarescu sta foarte bine in sondajele de incredere ale populatiei. Prostimea nu a inteles deloc pana acum ca si atunci cand cursul a explodat si preturile s-au scumpit peste noapte si multi au trebuit sa taie de la mancare pentru a putea plati rata (ca sa nu mai vorbim de firmele falimentate din cauza volatilitatii), o mare parte de vina in toata treaba asta a avut-o si Isarescu, din simplul motiv ca el este dumnezeul pietei monetare. Raman perplex cum de multe ori unii realizatori de emisiuni (cum ar fi Moise Guran) sau chiar „analisti” cand comenteaza cresterea sau scaderea cursului sau cand fac prognoze, vin si aduc tot felul de argumente aiuristice intr-o parte sau alta, cand in fapt realitatea este ca cursul este oarecum rezultatul unui joc de poker intre Isarescu si speculantii internationali, restul „tendintelor” si „factorilor” fiind gogosi pentru prosti.

In concluzie, cu privire la politica monetara a BNR-ului, indiferent de parghiile si modalitatile cum se aplica si observand de-a lungul timpului declaratiile si reactiile reprezentantilor BNR, putem emite o scurta lista a principiilor defacto care constituie aceasta politica:

• evitarea unei volatilitati prea mari: BNR-ului nu ii place ca cursul sa scada sau sa creasca cu prea multe procente; deprecieri sau aprecieri continue pe perioade indelungate sunt ok, dar niciodata BNR-ul nu prea permite ca cursul sa sara (in sus sau in jus) cu mai mult de 1%. Nici nu imi aduc aminte daca vreodata in istorie cursul a sarit cu mai mult de 1% de la o zi la alta; daca asta s-a intamplat, probabil atunci Isarescu dormea sau nu era in tara iar pe baiatul pe care l-a lasat in locul lui, l-a luat somnul tocmai cand trebuia sa trimita ordinele la de cumparare sau vanzare ca sa regleze treburile; argumentul principal al evitarii volatilitatii adus de BNR este ca fluctuatiile pe curs afecteaza afacerile si atrag speculatorii, ceea ce ne-ar expune la riscuri si mai mari; parerea mea este ca in primul rand babacii de la BNR nu prea stiu ce sa faca cand e volatilitate mare, ii doare capul sa urmareasca ce se intampla si sa reactioneze cum trebuie, ca sa nu mai zicem ca oricum nu au habar daca cresterea sau scaderea in cauza la un moment dat ajuta sau nu la indeplinirea fie a tintei de inflatie, fie a macrostabilitatii economice, fie de ce nu poate chiar a stabilitatii financiare, caci orice echilibru este rezultatul unei sume de dezechilibre; prin urmare asa cum niciun tatae nu mai danseaza break-dance, astia de la BNR nu suporta volatilitatea;
• evitarea unei deprecieri semnificative inaintea alegerilor: jocurile politice isi spun cuvantul si la BNR, oricat de independenta ar parea aceasta. Mai ales in ultimul timp cand capete de guvernatori au inceput sa cada atat pe langa noi (Ungaria) cat si prin alte locuri (Marea Britanie, Japonia), frica de detronare este un „factor” care cam suprascrie orice alti factori care decid cursul; acest nescris „gentleman agreement” intre BNR si politicieni este poate secretul rezistentei in scaun a lui Isarescu; orice noua putere stie ca Isarescu sta cuminte in banca lui si nu le face probleme cand vin alegerile, prin urmare Isarescu ramane guvernator pe viata;
• obtinerea de niscavai profit dupa posibilitati si ajustarea rezervelor in vederea controlului viitor al pietei; in momentele de calm pe piata, BNR intervine in sus sau in jos, dupa cum are nevoie sa isi refaca rezerva de euro, caci lei oricum poate produce cand vrea cat vrea;

Pe langa aceste principii oarecum proactive, evident BNR-ul reactioneaza la:

• socuri de moment externe care vin din schimbari majore pe plan international si provoaca exodul rapid al fondurilor speculative sau taie drastic intrarile de capital in contextul setei de creditare a statului;
• socuri produse de tensiuni politice interne care sperie unii investitori sau determina companiile interne si investitorii sa se orienteze rapid catre o anumita valuta in detrimentul leului;
• controlarea efectelor altor masuri pe care BNR le ia in domeniul reglementarii si al parghiilor menite sa „ofere lichiditate” si sa asigure „stabilitatea sistemului bancar”; de exemplu, scaderea dobandei de referinta, cu siguranta goneste investitorii in leu, prin urmare cursul creste si daca creste prea rapid, BNR intervine; cat despre cresterea creditelor neperformante si cat se strofoaca BNR-ul sa ascunda efectele „sub pres”, asta e alta discutie, dar evident ca cursul este secundar daca e vreo problema; simplul fapt ca Isarescu se poate gandi sa mareasca peste noapte rezervele tocmai cand unele banci mama s-ar grabi sa isi retraga niscavai dividende, cu siguranta duce cursul in sus, si astfel BNR trebuie sa intervina; astfel BNR controleaza indirect macar pe moment iesirile de capital, dar asta are un cost. Din nou poker …

In general insa, BNR are grija ca leul sa nu se deprecieze prea mult, caci presiunea cam in directia asta este. Rareori BNR este nevoita sa cumpere euro pentru a stopa aprecierea necontrolata a leului, mai ales pentru ca asta nu se intampla prea des, in ciuda razboiului valutar mondial si a deprecierii controlate a valutelor importante in lume. Puseurile de export ale Daciei (desi ma indoiesc ca banii intra dintr-odata) ca si asaltul cumparatorilor de obligatiuni in lei, sunt ocazionale. Vom astepta probabil ca americanii sa tipareasca inca cateva zeci de trilioane ca sa ne ingrijoram ca leul se va intari fata de euro.

Sper ca am reusit pana acum sa prezint sumar o imagine a politicii monetare pe care o face BNR-ul. Sa facem acum cateva speculatii despre ce ar insemna ca aceste politici sa fie implementate de forurile respective si pe alte piete ale economiei, cum ar fi de exemplu piata vinului, piata fortei de munca sau piata energiei. Speculatiile bineinteles ca sunt „subtiri” si nu mi-am stors prea mult capul sa fac „translatia” cat mai realista, deoarece nu asta urmaresc. Ce urmaresc eu este sa demonstrez cat de penibila, anti-capitalista, anti piata-libera, anacronica si expusa riscurilor unor manipularii gresite cu consecinte grave este aceasta politica. Asta fara sa mai luam in discutie eventualele riscuri ale influentarii si controlarii corupte ale acestei politici in vederea favorizarii unor actori. Sutem naivi daca credem ca pe o piata de miliarde de euro nu exista presiuni in aceasta directie. Daca un dispozitiv de spionaj modern care „suge” tot ce se poate de la conacul lui Isarescu costa cateva zeci de mii de euro, oare un investitor care ruleaza cateva miliarde de euro ar fi prost sa nu se gandeasca ca poate Isarescu cand face o degustare cu Vasilescu la conac, nu le scapa lor nici un cuvant de incotro au de gand sa duca cursul maine? In vino veritas …

Sa luam asadar in considerare piata vinului. Dupa cum stim in Romania se produce destul de mult vin si in ultimul timp, noi jucatori au intrat cu preturi de dumping pe piata vinului, atat de la noi cat si din UE. Mai exact, SUA (California), Noua Zeelanda, Australia, Chile si chiar China au podgorii imense si productii asemenea si se lupta cu producatorii traditionali pentru cota de piata. Pentru asta practica preturi de dumping – neprofitabile – pentru a obisnui clientii cu preturi mici si pentru a duce in faliment competitorii. Pe de o parte fac dumping la preturi si pe de alta chinezii cumpara podgorii in Franta. Desi acum ii costa, investitia lor va da rezultate pe termen lung. In acest context international, vinul romanesc se lupta cu disperare sa isi mentina macar o felie pe piata romaneasca, ca sa nu mai zicem ca la export, abia am scos capul. Deci daca ar fi sa aplicam principiile politicii monetare ale BNR-ului pe piata vinului ne-am trezi in situatia de a fi nevoiti sa reducem cumva importurile de vinuri si prin urmare fie ar trebui sa bagam tarife vamale, fie sa limitam la o anumita cantitate volumul importurilor, fie sa oferim subventii producatorilor locali. Cum sa poti face asta insa in UE, in ziua de azi, in capitalism si in piata libera? Nici macar nu ai voie sa ajuti producatorii romani cu subventii altele decat cele de care au parte toti europenii, adica si francezii si spaniolii sau italienii. Dar chiar si asa, ce te faci cu noii veniti (SUA, China, Chile etc). Pe de alta parte, ce sens ar avea sa luam dreptul romanilor de a bea vin ieftin si bun chiar daca este din export. Este imposibil sa decizi daca e mai bine sa restrictionezi importurile in detrimentul producatorilor locali, daca luam in considerare dreptul consumatorilor de a avea accesul la produse ieftine si bune, fie ele si din strainatate. Asadar, pe piata vinului aplicarea principiilor aplicate de BNR pe piata monetara ar fi total absurd si total antieconomic. Pentru a ajuta eficient si durabil sectorul viticol, ar fi nevoie fie de cresterea puterii de cumparare a romanilor si poate de stimularea invatamantului in domeniul viticulturii, in ideea de a produce specialisti care sa vina in intampinarea nevoilor acestui sector. In nici un caz insa nu ar fi realiste tarifele vamale sau alte subventii deoarece suntem membri UE si daca la politica monetara europenii ne-au lasat sa avem independenta, in ceea ce priveste comertul si agricultura, trebuie sa ne aliniem strict la cerintele UE. Ca o mica paranteza, agricultura in UE e oricum data peste cap din cauza proastelor reglementari si interventionismului stupid. Aceste disfunctionalitati au dus ca in prezent UE sa ramana mult in urma in ceea ce priveste productia si sa avem astfel probleme serioase privind securitatea alimentara. Adica papica. Altfel spus, asa cum BNR face varza sistemul bancar romanesc, la nivelul UE desi politica agrara a fost mult mai orientata spre principii de piata libera si capitalism, chiar si cu interventionism mai putin, tot s-a ajuns la disfunctionalitati care nici macar nu sunt prea legate de actuala depresiune economica mondiala. In China insa unde capitalismul este in floare, piata vinului sta cu totul altfel …

Sa trecem acum la piata fortei de munca. Dupa cum bine stim, Romania sufera de o hemoragie in ceea ce priveste exodul capetelor. Multi romani profesionisti s-au scarbit atat de mult de coruptia si hotia din tara noastra incat si-au luat talpasita si pleaca in afara. Dar nu doar specialistii, ci tot romanul tanjeste dupa un loc de munca in UE, oriunde, caci la noi nu exista locuri de munca iar cele care exista sunt prost platite. Asadar, ce ar face Isarescu daca ar fi Ministrul Muncii, cum ar face el „macrostabilitate” pe piata fortei de munca? Din start, fiind membri UE, ni se pare absurd sa aducem in discutie taierea dreptului oricarui roman de a pleca si a munci in strainatate. Oare ce „masuri de control” ar aplica Isarescu? Optiunile ar fi: interzicerea plecarii, marirea salariilor, oferirea de locuri de munca la stat, impunerea unei taxe pentru cei care vor sa plece la munca in afara. Suna cam toate aiuristic, nu ai cum sa faci asa ceva. Reglarea pietei fortei de munca nu este deloc usoara si nu e o treaba care mai poate fi facuta fiind membri UE. Dezvoltarea sustenabila, cresterea productivitatii, restructurarea statului si oferirea de servicii sociale similare cu cele oferite prin alte parti, dezvoltarea accelerata a economie ar fi singurii factori care ar duce la reglarea lucrurilor pe piata muncii, extrem de „volatila”. Iata deci cum problemele sunt strans legate intre ele si doar masuri de reglementare aiuristice, copiate din principiile politicii monetare a BNR-ului – care oricum nu pot fi implementate – nu ar putea sa ajute aceasta piata.

Cat despre piata energiei ce sa mai zicem? Daca ar fi sa aplicam aici „tehnicile” BNR, am avea un fel de ANRE care insa ar avea capacitatea sa manipuleze pretul energiei si sa il mentina jos astfel incat cetatenii sa poata plati in continuare facturile la curent si la gaze. Nu ar mai sari pretul benzinei ca barza in sus atunci cand pretul petrolului ar exploda, caci  acest ANRE a la BNR ar functiona ca un buffer care ar prelua tensiunile si astfel am fi feriti de mari surprize. Problema ar fi insa ca daca banii pot fi tipariti, energia nu poate sa fie produsa fara costuri. In domeniul energiei, in ultimul timp productia la noi a crescut foarte mult in timp ce consumul – avand in vedere criza economica – a scazut foarte mult. Prin urmare, producatorii romani se indreapta inspre export. Aceasta este evident un mare dezavantaj pentru consumatorul roman care plateste preturi la nivel european. Un ANRE a la BNR ar lua masuri drastice ca sa impiedice aceste exporturi si ar impune producatorilor ca daca vor sa exporte, sa vanda la preturi mai mici si consumatorului roman. Acelasi lucru face BNR-ul cand cursul incearca sa o ia in sus, dar guvernul are nevoie de finantare urgenta si prin urmare stiind ca Ministerul Finantelor va face o achizitie importanta de valuta, BNR-ul are grija ca cursul sa ramana stabil. Deci in domeniul energiei, desi oricum in prezent nu avem o piata libera si sunt multe hibe si aici, daca s-ar aplica principiile monetare al BNR-ului. efectele asupra oamenilor si afacerilor ar fi extraordinare: pretul la energie ar fi mult mai mic, romanii ar plati mai putin pentru gaze. S-ar vedea asta intr-adevar in declaratiile de profit ale firmelor, dar asta e problema lor. In paranteza fiind spus, ungurii de exemplu au facut asta si in timp ce la noi se scumpesc utilitatile la ei se ieftinesc. Evident, un pas inspre bine in domeniul energetic ar fi macar impunerea unei pieti libere, dar deja e prea tarziu asta avand in vedere felul cum s-a facut privatizarea marilor jucatori. Iata deci un domeniu in care principiile politicii monetare ale BNR-ului ar avea niscavai rezultate bune, chiar daca pretul platit ar fi lipsa unei piete libere. Dar avand in vedere specificul pietei si importanta strategica a acestui domeniu, poate ca o politica anti-capitalista si anti-piata libera, ar fi acceptabila pe acesta piata. Dar asa ceva nu vom vedea prea curand in Romania: ca principiile de reglementare ale unei piete sa favorizeze si sa protejeze consumatorul sau sa stimuleze dezvoltarea economica.

Evident, toata teza mea ca politica monetara a BNR-ului ar trebui sa fie capitalista si sa favorizeze piata libera si nu bazata pe voia unui singur om, poate fi pusa la zid de argumentul ca piata monetara este una strategica si are anumite particularitati. Asta poate voi trata intr-un alt articol, deocamdata spun ca bulgarii care mananca multi castraveti nu sunt de acord si ei au reglat lucrurile mult mai simplu si mai eficient. Au un consiliu valutar care se intalneste de vreo 2-3 ori pe ani si stabileste cursul levei. Astfel toti oamenii stiu o treaba, firmele stiu sa isi regleze bine costurile, nu sunt la voia intamplari si nu trebuie sa invete tehnici avansate de hedging doar ca sa nu se arda la partida de poker a BNR-ului cu speculatorii. In plus, cursul fiind controlat, speculatorii nici nu sunt deloc interesati de Bulgaria. E adevarat insa ca consiliul ala trebuie sa fie toba de economie si sa faca studii si analize multe inainte de a stabili un curs, altfel apar probleme.

In final as mai sublinia doar ca pietele „flotante” sunt pentru speculanti precum gramezile de rahat pentru muste. De aici isi storc ei profiturile, caci altceva nu prea a mai ramas de speculat dupa spargerea bulei imobiliarelor si a creditelor. Banii gratuiti tipariti de americani, japonezi s.a. ajung in asa numitele hedge-funds (desi cam toti fac asta acum) care speculeaza in zonele de risc unde dobanzile sunt mai mari in tentativa de a face profit cat mai mare si cat mai repede. Fenomentul se numeste „carry trade” si este destul de cunoscut pana si de pensionarii de la BNR. Mai nou insa, avand in vedere razboiul valutar acut, pe fondul depresiunii economice si lipsa altor optiuni de a face profit, principala „actiune” se duce pe acele monede care au cursul „flotant”. Noi suntem o piata mica in acest razboi si ne luptam aiurea cand am putea sa stam cuminti in banca noastra, cum fac bulgarii. Insa noi suntem mai breji si Isarescu in care avem atata incredere e mai destept decat cei ca Soros care manipuleaza miliarde si pot sa dea jos peste noapte cu moneda unei tari daca isi pun mintea. Faza nasoala e ca greselile lui Isarescu ne costa pe noi toti, chiar daca BNR se lauda ca are trezorerie proprie si nu ia bani de la guvern. Nici nu are nevoie daca oricum poate tipari dupa cum doreste atunti cand isi fura tzepe. Mai conteaza ca nu atingem „tinta de inflatie”? Nu o sa ii mai aleaga populatia la alegerile urmatoare?