Vă întrebați oare cum vor arăta drumurile României peste 20 de ani? Eu pot pune pariu că peste 20 de ani vom vorbi despre următoarele probleme, nu neapărat în ordinea asta:
– vom avea gropi (chiar și pe drumurile noi);
– zăpada timpurie va fi o problemă mare și pe-atunci (nu cred că vom ajunge încă să ne pregătim cum trebuie în avans);
– lipsa autostrăzilor va continua să fie marea emblemă a neputinței noastre naționale;

Să detaliez un pic. 2011-2012, nu stiu precis când a început refacerea drumului național Craiova-Alexandria care trece prin Caracal. Evident construcția a fost o teroare pentru cei care au trecut pe acolo. Se lucra pe bucați, la fiecare bucată o alta echipa de dorei cu lopețile care ba nu făceau trecerile cum trebuie și te trezeai că faci praf mașina, ba setau semafoarele minute lungi aiurea încât uneori mai trecea câte unu pe roșu de nervi și bloca pe ceilalți etc. M-am bucurat însă pentru că chiar era nevoie și în ciuda modului în care s-a lucrat, când am văzut că nu e glumă și aștia chiar vor sa termine în 2-3 ani, m-am bucurat. Între timp, a venit USL-ul la putere, l-au băgat la zdup pe Umbrărescu și ce rămăsese de făcut în Olt, așa a rămas, cu jumătate de drum asfaltat și cu alta jumătate, ce s-a mai păstrat din cel vechi. Pe câți va kilometri buni, când vii dinspre Caracal spre Craiova, mergi cu un cauciuc pe jos (banda veche) și cu unul pe sus (banda nouă) pentru că dacă ai curajul tembel să mergi doar pe jos, e riscul mare să muști din margine și să pici în groapa pentru fundația care trebuia să mărescă drumul și care abia dacă mai e semnalizată pe alocuri. Nu mai zic de centura Caracalului care a rămas la stadul de pietriș (dacă o mai fi vreo piatră), dar deh, asta e politichia românească. Culmea este însă că in ciuda blocării proiectului care era făcut cu fonduri europene, ce a ținut de Dolj s-a terminat, inclusiv marcajele rutiere. Nu știu povestea și nu m-a interesat, problema e ca în Dolj a cam început pe alocuri să se aleagă praful și de drumul asta. Mai concret, în Coțofeni, exista un pod mai lung peste un pârâu care înainte asfaltul era în valuri, se lăsase pe alocuri și trebuia să mergi încet ca să nu decolezi. Inițial, când au început lucru la drum, au evitat localitățile și nu speram să se rezolve în veci prin localități. Ulterior, pe ultima suta de metri au intrat însă și au făcut totul, inclusiv podețe pentru oameni și chiar poteci pavate pentru țărani, pe lângă drum, pe care bineințeles nu merge nimeni, țărani preferând tot marginea drumului. Revenind la Coțofeni, podul refăcut care împlinește aproape un an (în localități s-a cam terminat prin toamna trecută) a început să se lase iar, ca cel dinainte. Marea dilemă este dacă nu cumva aștia mai bine lăsau drumurile dinainte care erau făcute pe vremea lui nea nicu’ în loc sa le jupoaie, sa marească fundația ca să le lățească cu vreo 2-3 metri și să puna bitum nou de asta prost care se duce dupa 2-3 ani. Acum să vezi gropi și fisuri în asfalt, ca ăla vechi așa cum era, măcar a trecut testul timpului și chiar dacă nu era nou, nu era nici dus de tot.

Văd însă că gropile în poduri sunt o problemă națională:

O groapă mare a apărut în carosabil pe Podul Vidin-Calafat care asigură legătura peste Dunăre între Bulgaria şi România, după ce podul a fost asfaltat în aprilie şi dat în folosinţă la mijlocul lui iunie, relatează site-ul bulgar (sursa)

La Vidin nu o să aibă încotro și trebuie să îl repare, dar la Coțofeni i-o păsa cuiva? Mă îndoiesc … Înspre Caracal, e tot așa un pod rămas în aer, unde o jumătate s-a început lucru la fundație și dupa ce s-a tăiat macaroana a rămas ala. Problema e că băieții au lăsat o bandă scurtă pentru trecere și toate mașinile trebuiau să ciupească puțin din marginea opusă ca să treacă. Cu timpul, evident se făcusera acolo niște gropi de trebuia să faci slalom ca să nu nimerești în ele. A durat pana mai acum vreo 2-3 luni ca să se găsească vreo autoritate să le astupe să poți cât de cât să treci normal pe pod (cât de normal se poate trece pe o bandă). Per total însă, drumul asta e o porcarie neterminat – e mai rau ca înainte, ca să nu mai zic de câți și-au făcut praf mașinile pe-acolo (am schimbat și eu un scut până acum), câte cauciucuri s-au tocit la greu, câți nervi și neuroni s-au prăjit din cauza stresului și câte accidente aiurea se fac în gropile care își așteaptă clienții. Este frustrant și deprimant să mergi pe o porțiune bună, unde drumul este nou, marcat frumos, lin, asfaltul încă nu s-a lăsat (cu excepția podului de la Coțofeni) și apoi să ajungi pe o porțiune de câțiva kilometrii aflată încă în construcție și la care nu se mai mișcă nimic de aproape un an.

Nu suntem în stare să facem un lucru bun sau un lucru până la capăt. Oltenia asta pare blestemată, am ajuns cea mai săracă zonă cu cel mai mare potențial. Dacă nu ar fi Italia aproape, am fi rămas deja pustii ca bucovinenii și maramureșenii. Așa măcar mai pleacă oamenii dar se mai întorc din când în când. Unu în Italia, altul prin Grecia (am un văr în Grecia, vara din Italia s-a mutat în Anglia), ba am auzi și de care au muncit la sârbi. Electroputere a ajuns Electromall, copiii craioveniilor rad aici banii trimiși de părinții lor care lucrează în străinătate și pițipoancele locale nu mai sunt nevoite sa migreze la Pitești când trebuie să-și ia doza de shopping. Fordul deocamdată cam somează și în afară de aștia nu mișcă nimic. Măcar dacă tot avem pod la Vidin, poate facem și drumul că ar veni bulgarii la mall la noi, deja sârbi sunt gramadă, că le-am furat piteștenilor clientela. Noroc însă că ne promite primărița autostradă pâna la Pitești, un alt dinozaur psd-ist ne promitea mini-autostradă până la Caracal prin 2008, și nici până azi nu avem parte de ea. Adevărul este însă că pe Dolj s-a facut, a rămas Oltul în urmă. Căruța s-a oprit lângă Caracal …

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Articole pe aceeași temă:

– Gazeta de Sud: din 2011 se discuta despre acest drum și văd că trebuia terminat în Mai 2013: http://www.gds.ro/Actualitate/2011-11-21/Drumurile+noastre+toate