Intr-un articol de la inceputul anului anterior, atrageam atentia ca:

Iata deci ce ar trebui sa faca Ponta [in 2013] in loc sa faca propaganda si sa dubleze posturile: autostrazi, autostrazi, autostrazi, tovarasi! Este vremea ca ultimii neo-comunisti si securisti din usl sa isi puna mintile la contributie, sa retraiasca momentele glorioase de planificari cincinale din epoca de aur si sa incropeasca cat mai repede un plan de constructie de autostrazi in Romania. Este singurul lucru care ar schimba rapid premizele si singurul lucru fara de care orice “reforme” ar face actualii guvernanti, economia nu se va misca din loc si criza va taia din ce in ce mai mult din fibra societatii romanesti, si-asa destul de sangeranda. (sursa)

Evident, nu am sperat ca se va schimba ceva si nu mi-am facut iluzii. Prin urmare, nu prea ma mira ca …

… in 2013 circa 108 km noi de autostrada au fost deschisi circulatiei, un rezultat destul de bun comparativ cu alti ani, dar cu mult mai putin fata de cei 230 de km estimati de autoritati la finele anului trecut. Chiar si asa, toate autostrazile deschise anul acesta, precum si inaugurarile ce vor veni in 2014, mai exact loturile intarziate de anul acesta, sunt pe tronsoane incepute de fostele guvernari. (sursa: Hotnews)

Deci nu stam deloc bine la capitolul autostrazi si desi Dacia si Ford nu au plecat cum aveam cateva temeri la inceput de an 2013 –

Noi sa fim insa multumiti daca nu va pleca Dacia sau Ford, caci daca plecarea Nokiei a adus caderea guvernului, va dati seama ce ar insemna sa plece vreunul din putinii mari exportatori pe care ii avem. Nu vreau sa fiu carcotas, dar cum miros eu lucrurile local, Ford nu prea se simte bine in Oltenia si asta dintr-o singura cauza: nu au pe unde sa scoata masinile in afara.

– nu inseamna ca daca nu au plecat inca, cele doua mari companii au reusit sa ne scoata din criza, cum ar fi sperat poate guvernantii:

la Craiova Ford va produce cel mult 2.000 – 2.500 de maşini în decembrie, în contextul în care mai bine de jumătate de lună este afectată de oprirea producţiei pe fondul cererii scăzute pentru B-Max, fie de vacanţa de iarnă. Chiar şi aşa, cu cele 40 de zile în care producţia a fost oprită la Craiova în acest an, Ford a produs aproape 65.600 de unităţi în 2013 şi probabil se va apropia de 67.000 în întreg 2013. Cu toate că acesta este cel mai ridicat volum produs vreodată la Craiova, este foarte departe de producţia de 300.000 de unităţi anunţată de Ford când a preluat uzina în 2008. (sursa: ZF)

Recunosc acum ca am facut o mica exagerare: Ford a oprit productia nu pentru ca nu are pe unde sa scoata masinile din tara ci pentru ca nu prea se mai cer B-Max-uri si productia motorului ala revolutionar nu poate acoperi deficitul de cerere pentru o masina intreaga, chiar daca ar avea comenzi permanente si ar tine robotii porniti 100% din timp.

Sa lasam balta insa piata auto ca si-asa face parte din paradigma veche de dezvoltare in care omul modern isi schimba masina o data la 3 ani, deci producatorii au cerere, vanzarile stau bine, statul impoziteaza si toata lumea e fericita. S-a terminat cu asta, nu cred ca pana si nemtii vor mai ajunge sa-si schimbe masina la 3 ani. Provocarea noua pentru o economie in curs de dezvoltare ca a noastra este cum sa menajeze si sa stimuleze exporturile si ce domenii strategice sa sprijine intr-o economia fluida cu piete care cresc si coboara de la luna la luna, dar mai ales intr-o lume care se afla in plin razboi valutar. Cursul valutar conteaza deci imens in dezvoltarea unui export eficient, fiind una dintre cele doi factori exogeni care determina prosperarea, supravietuirea sau falimentarea oricarei afaceri de export, anume cererea si cursul valutar.

Pentru Romania, desi cererea externa este scazuta, Europa fiind inca cu un picior in groapa, exista totusi oportunitati. Presiunea pe costurile de productie mondiale, impinge producatorii in offshore-uri cat mai ieftine, iar Romania este unul dintre acestea. Fie prin investitii directe cu scop de productie, fie prin contracte ocazionale cu furnizori de componente si subansamble, acesta este modelul standard al exporturilor romaneti, inclusiv al Daciei si al Fordului. Aceasta nu este insa din pacate o solutie pe termen lung, ci doar o specificitate a unei tari bananiere: exista cerere de banane, deci marii latifundiari pot sa dea de mancare la sclavii de pe plantatii care pot sa-si castige astfel o paine. Pentru a face saltul insa pentru toti din statutul de sclav in statutul de „muncitor liber” care poate face ce vrea muschii lui daca patronul nu ii mareste salariul, muncitorul se poate duce la altul care are nevoie de el, exporturile romanesti nu trebuie sa fie doar mult mai diversificate ca in prezent, dar si sa faca un salt calitativ care sa permita concurenta produselor romanesti pe orice piata.

Sa exemplificam. Ati auzit /ati consumat urmatoarele branduri: Muller, Opel, Adidas, Granini, Bosch, Tchibo etc? Toate acestea sunt branduri nemtesti pentru ca nemtii produc de toate pentru toti si exporturile lor necesita o capacitate de productie atat de mare incat neamtul de rand are un loc de munca bine platit si poate oricand sa isi gaseasca altul daca nu ii convine, ceea ce nu se poate intampla cu muncitorul roman de la Dacia care in afara unor greve nu poate face nimic. Dar nu doar ca muncitorul german are locuri de munca sigure si bine platite: nemtii au nevoie de imigranti si firmele nemtesti pentru a putea face fata cererii externe, si-au extins capacitatile de productie si in alte tari – cum ar fi Romania – doar pentru anumite componente si subansamble, pentru a putea scrie in continuare pe produsul final „Made in Germany” si prin urmare pentru a putea cere un pret de 3 ori mai mare decat daca pe el ar scrie doar Made in China sau chiar Made in Romania.

Ei bine, in afara de Dacia, credeti ca nemtii au auzit de vreun alt brand romanesc? (sau macar romano-francez, caci Dacia deja se produce si in Maroc, Brazilia etc). Pare aiurea sa comparam Germania cu Romania si cu siguranta pentru multi astfel de comparatii li se par plictisitoare si fara sens. Insa daca nu gandim „big” si nu tintim sus, nu vom reusi niciodatea sa facem nici macar un pas inainte. Asta este de fapt problema Romaniei, ca atat conducatorii cat si majoritatea populatiei s-au cam saturat sa mai spere si sa mai faca planuri marete, ci ne multumim cu putin, suntem fericiti daca avem bani de salarii si de pensii, daca deficitul nu este prea exagerat, daca macar agricultura produce si Ponta ar fi si mai multumit daca ar putea macar sa mai ia ceva mizilic pe aurul de la Rosia Montana, care mizilic i-ar garanta o guvernare linistita si fara bataie de cap, redeventele pe resurse fiind suficiente pentru 2-3 ani de platit salarii, pensii si ratele la datoria externa care a expodat in anii crizei.

Reforma structurala, gandirea creativa pentru spargerea sinapselor stricate – de ex (in)absorbtia fondurilor europene, – deficitele din diverse sectoare care teoretic ar trebui sa se autosustina (pensii, somaj etc), diferentele dramatice de dezvoltare dintre varii zone geografice si multe si alte mari probleme ale economiei romanesti sunt chestiuni pe care ar trebui sa le rezolve Mos Craciun. Guvernantii s-ar multumi doar daca ar putea sa plateasca pensiile si salariile pentru urmatorii ani, ar fi in extaz daca ar reusi sa mai mareasca impozitele si sa bage cateva taxe care sa creasca veniturile la buget si ideal ar fi ca intre timp poporul sa taca si sa suporte toate fara sa zica mrr.

Au reusit in 2013: au platit salariile, au platit pensiile, au mai dat drumul la posturi in administratie pe ici pe colo si nu conteaza ca toate astea le-au realizat imprumutandu-NE si marind datoria externa. Evident visurile lor de absorbtie de miliarde de la fondurile europene nu s-au realizat si nici veniturile fiscale nu au crescut cum se asteptau ei. Ar fi multe de vorbit cu privire la veniturile din taxe si impozite, pentru ca exista o incapacitate lamentabila a guvernantilor nostri de toate culorile si din toate vremurile de a intelege legea nescrisa a presiunii taxelor asupra economiei: oricate de mult s-ar mari taxele, exista o limita a veniturilor de care nu se poate trece, economia gasind supape diferite pentru a deturna aceasta presiune, fie prin ilegalitati si optimizari, fie prin reducerea drastica a investitiilor – fenomen actual pe cat de prezent pe atat de invizibil pentru guvernanti si chiar pentru presa. Prin reducerea investitiilor ma refer in primul rand la blocarea circuitului banilor realizati din profituri, care nu mai sunt reinvestiti in economie ci sunt fie blocati in depozite sau alte instrumente financiare, fie sunt transformati investitii imobiliare. Care patron care este stresat de sentimentului negativ produs de guvernanti prin mariri de taxe si impozite sau alte politici anti-capitaliste (birocratie, corputie, ineficienta etc) va avea starea de spirit sa se gandeasca la noi oportunitati de afaceri si va avea curajul ca sa isi reinvesteasca profitul realizat cu atata efort si taxat la sange de guvernanti astazi cand vedem cat de greu se misca economia, vedem cum exista inca riscuri imense, vedem cum in afara tiparirii de bani si indatorarii fara limite, in Romania nu se misca un deget pentru progres si dezvoltare?

De aceea spun ca atat guvernantii cat si populatia se asteapta ca problemele sa le rezolve Mos Craciun. Nimeni nu vrea sa ia taurul de coarne: guvernantii isi urmaresc interesele, iar oamenii de afaceri care ar putea sa schimbe fata Romaniei au depus armele si asteapta vremuri mai bune sau isi indreapta atentia spre alte taramuri. Cat despre investitorii straini, acestia inca ocolesc Romania si nu pentru ca ar fi mitinguri impotriva gazelor de sist ci pentru ca Romania e deja saturata din punct de vedere al infrastructurii, orice potentiala dezvoltare nu mai are unde sa creasca, atat reteaua rutiera dar si cea energetica fiind blocate in prezent din motive pe care le stim, ca sa nu mai mentionam forta de munca slab calificata care a mai ramas.

Cam asa a fost 2013 pentru economia romaneasca. Au fost insa si lucruri bune: faptul ca nu au plecat Dacia si Ford, faptul ca s-a incetinit rata falimentelor, faptul ca nu a picat inca nici o banca, faptul ca nu a explodat inca cursul, faptul ca a plouat si agricultura a produs etc. Sperantele noastre pentru 2014 sunt de aceeasi natura.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Post scriptum

Daca ar mai fi nevoie de o dovada a tezei mele ca exporturile romanesti sunt total nesanatoase si nu se constituie intr-un model de dezvoltare pozitiv care sa constituie un factor de progres real, iata niste cifre extrem de interesante aparute intr-un raport guvernamental, cifre care privesc componentele PIB-ului:

cerere interna: -1,1%
exportul net: 3,3%

Deci desi exporturile cresc destul de frumos, aceasta crestere nu prea are efect asupra cererii interne. La o prima vedere simplista, ne-am astepta ca cresterea exportului sa aiba cel putin cateva efecte pozitive care nu pot fi contestate: cine produce orice pentru afara, consuma macar o mica parte din materie prima si cel putin munca oamenilor din interior, deci cel putin faptul ca oamenii au de munca si isi primesc salariile ar trebuie sa produca ceva in cererea interna. Din pacate insa, desi 3% nominal inseamna imens, impactul asupra cererii interne nu pare a se vede. Exista el oare sau nu exista? Evident ca exista, chiar daca nu ne hazardam in a spune cat este. Banuiti insa ce s-ar fi intamplat daca exporturile scadeau de exemplu cu 1%? Ei bine, imaginati-va ce se intampla daca continua Fed-ul taperingul si incep sa iese bani din regiunile emergente, punand presiune pe curs, taind avantul exporturilor, crescand service-ul datoriei atat publice cat si private, reducand si mai drastic bruma de investitii directe etc.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

ADDENDUM 4 IAN 2014:

Guvernul se joaca cu focul:

„Guvernul ignoră faptul că pe Braşov nu este un traseu validat de UE şi ignoră faptul că traseul Piteşti-Sibiu face parte dintr-un coridor internaţional. Promisiunea făcută astăzi (ieri – n. red.) în Parlament cu privire la autostrada Piteşti-Râmnicu Vâlcea şi Vâlcea-Sibiu până în 2022 a fost făcută să ne astupe gura”, au declarat surse din cadrul uzinei Dacia pentru Ziarul Financiar. Lipsa unei autostrăzi pe Valea Oltului între Piteşti şi Sibiu costă uzina Dacia anual peste 10 mil. euro, în condiţiile în care costul pe fiecare maşină transportată la export creşte cu 60 de euro pe unitate, au mai spus atunci oficialii francezi. (Sursa: economica.net)

Ma intreb uneori cum au ajuns prostii de guvernanti americani sa goneasca chiar toate companiile care produceau ceva afara din State, ba in Mexic, ba in China, ba in Bulgaria etc. Oare exodul pentru ei s-a produs brusc, doar cu acordurile de liber schimb sau abia dupa un sir larg de gafe si inconveniente pentru un mediu economic sanatos s-a intamplat asta? Si mai prostii guvernanti romani par sa nu realizeze ca soarta lor este strans legata de Dacia si daca Dacia tuseste, economia romaneasca nu va face doar gripa.