Intro

Daca ar fi sa votez pentru un motto de tara, cred ca motto-ul Romaniei ar trebui sa fie „La noi merge si-asa!”. Ar cuprinde poate mult din esenta populatiei de pe teritoriul Romaniei de azi. Am niscavai argumente si voi detalia. Curios e ca un amic neamt cand a venit prin Romania, dupa cateva zile de adaptare si cunoastere, ajunseze sa zica: „Romania, you never know …” – un alt fel de a spune cu discretie si respect ca niciodata nu stii la ce sa te astepti. Si in general avea parte de lucruri neasteptate, neplacute, poate chiar rele, evident. Daca mai statea pe-aici, sunt sigur ca neamtu ajungea sa zica „you never know what hits you”. Iar mai tarziu, poate chiar ajungea sa zica „calatorului ii sade bine cu drumul”.

Nu vreau sa par inca un „carcotas de serviciu” care nu are ce sa faca si se apuca sa mai arunce cu niscavai noroi aiurea, refulandu-si frustrarile si intamplarile lui nefericite, pe care in loc sa le abordeze cu o atitudine optimista, autoironica si zeflemitoare – cum ii sta bine romanului – se gasi acum sa tune si sa fulgere. Nici vorba. Nici macar nu am (prea multe) evenimente recente care sa imi rascoleasca frustrarile si nici o anume stare de pesimism, tristete sau neliniste ontologica de mi-a venit tocmai acum, in Saptamana Patimilor, sa scriu despre „merge si-asa”. Recunosc ca stau bine cu „imunitatea” la „merge si-asa” si am dobandit – zic eu – sfanta „nesimtire”. Altfel spus, m-am obisnuit sa mi se cam rupa. Fac ce pot si eu, dau din coate pe ici, pe colo si asta e, in rest, Dumnezeu cu mila. Am avut o perioada nebuna de proiecte si tentative. Si evident si o perioada de revolta, protest, zbatere, etc. Dar la ce bun, toate? Ce sens au? Dar sa nu divaghez in filosofie, nu ma preocupa filozofia nici macar „sociologia” care e tot un fel de filosofie, care in schimb mai baga cateva statistici pe ici, pe colo.

Acoperisul

Pozele astea aveam de gand sa le includ intr-un articol la care ma gandeam sa ii zic „Craiova – un oras anapoda” in care sa includ si povestea cu tirurile care au facut praf niste bari protectoare la un pasaj recent inaugurat in Craiova, in serie: doua intr-o saptamana. Si culmea culmilor, au intrat in pasaj, dar problema a fost la iesire! Articolele le puteti gasi pe Gazeta de Sud, care are si o filmare extrem de amuzanta cu soferul bulgar al tirului, care incerca saracul sa le explice ziaristilor ca bara de protectie scria 4m si tirul lui este sub 4m, deci problema e ca bara de protectie era „aproximativ” 4m. Intr-o engleza stramba, intrigat bulgarul a exclamat: „Camion for meters, this for, but not for!” Inca o manifestare a patternului „merge si-asa”. Reprezentantii „firmei” au explicat: bara de protectie a fost afectata de un alt tir care a trecut anterior (v-am zis ca au fost 2 intr-o saptamana) si de aceea era mai joasa de 4m. Evident, asta nu ii scuza cu nimic pe ei care trebuiau sa repare bara si sa o faca sa fie de 4m, imediat dupa ce a avut loc accidentul, nu aveau voie doar sa ii dea cateva ciocane si o sa puna la loc la 3,8m. Un accident avut loc cu cateva zile inainte, nu justifica lucrul prost facut de ei, ba din contra, lucrul prost facut de eia fost cauza unui alt nou accident care putea sa omoare oameni. Nu mai mentionez ca tirurile alea nu aveau ce sa caute prin centru, dar primaria a blocat strazile fara sa aiba grija de deviatii si fara sa le marcheze. Am renuntat insa la articol, m-am gandit ca nu doar Craiova e anapoda, toata tara asta e anapoda si lucrurile care ma revolta pe mine probabil sunt banalitati si prin alte parti, nu doar pe-aici.

Sa revenim inca la acoperis. Acaretul asta apartine unei facultati din Craiova cu care sunt vecin de bloc. Dupa o furtuna de vant devastatoare, nu a mai mers asa: vechiul acoperis s-a cam ales praful de el si trebuia reparat. Facultatea respectiva are bani destui, nu sta in 10-15 mp de acoperis de ala (1mp e max 30 lei). Se mai adauga probabil costul lemnului (nu stiu daca nu cumva oricum au pus blani si sub tabla). Au ales insa sa „ieconomiseasca” ca si-asa nu vede nimeni (acaretul nu e tocmai la strada). A iesit ceea ce se vede in FINAL WORK.

Poate s-ar gasi vreunul ca sunt rautacios in poza cu sticla: ce oamenii nu au dreptul sa bea o bere? Ba da, dar nu la munca si mai ales nu dimineata cand se suie pe acoperis. (Nu detaliez CUM s-a muncit aici, nu vreau sa imi bat joc de oameni si nu e treaba mea cum muncesc). Bautul si munca la romani merg mana in mana, mai ales de cand nu te mai da nimeni afara daca te prinde beat. Da, oricat de paradoxal pare, este o criza atat de mare pe piata muncii incat o betie iti aduce cel mult un transfer sau o taiere din salariu. Tot de la vecini stiu. Din „surse sigure” am aflat ca fostul paznic a fost mutat in alta locatie pentru ca a fost prins beat. „Hmm, am zis eu – surselor. Pai cum asa, ca eu nu l-am vazut beat decat o singura data”. „Ei, l-au prins de mai multe ori” – mi-au marturisit sursele sigure cu timiditate, aplecand capul si evidand sa imi dea mai multe detalii.

Oriunde te duci, la un loc de munca expus publicului poti vedea nelipsita sticla / sticle. Azi, daca nu venea verdele mai repede, la un semafor, era cat pe ce sa fac poza la o sticla de vin plasata strategic langa tarnacoape, sacosi si alte genti ale oamenilor muncii de la noua linie de tramvai din Craiova (da, inca se lucreaza cu tarnacopul pe la noi). Mai conteaza ca muncesti in mijlocul strazii si daca nu esti atent, te poate lovi oricand o masina? Mai conteaza ca daca nu ai mintea treaza poate provoci cine stie ce accident, sau sar pietre aiurea pe masini, sau poate cazi cu tractorul ala mare in groapa sau dai in vreun stalp? Nu mai conteaza! „Merge si-asa!” Nu stiu daca sticla e de vina sau doar naivitatea vreunui Dorel, sau poate nu era nici o problema grava. Dar ieri, cam prin aceeasi zona (la o statie de tramvai mai la vale) la cutia electrica care are sigurantele si probabil computerele pentru semafoare au lucrat unii si cand am trecut si cand m-am intors (vreo 3-4 ore diferenta). Bine ca lucrau totusi si nu s-a ajuns la vreun incendiu sau altele. Oricum artera e terminata, pentru o amarata devlinie de tramvai se merge bara in bara. O sa dureze cateva veri, ca si la pasaj. Mai nou s-au apucat si de parcare subterana. Investitii frate, proiecte europene, infrastructura, deh.

Dacia

Am vazut recent niste rapoarte TUV Germania cu rata de defectiuni la masinile care trec prin service-urile nemtilor. Pentru cine nu stie, TUV la nemti e un brand atat de puternic incat folosindu-se de notorietatea acestuia in randul romanilor mai plimbati, multe firme romanesti incept sa il treaca pe eticheta chiar mai pronuntat decat „certificarea ISO” care probabil oricum este mai pretentioasa si mai constrangatoare cu privire la calitate si siguranta. Care credeti ca e masina cea mai proasta mai la toate categoriile? Dacia, evident! Este adevarat ca mai are pe langa ea cateva marci cum ar fi Peugeot si Fiat si ca si astia ar fi tot latini – de unde am putea trage o concluzie. Sa nu ne grabim insa, italienii macar fac si Ferarri, francezii mai fac si rachete din cand in cand, deci nu merge comparatia. Nu vreau sa o lungesc cu treaba asta, evident cand vine vorba de masini, e mult de comentat. Dar totusi, nu am putut sa nu simt o mahnire ca tocmai Dacia noastra (cel putin asa o vedem noi, desi banii merg la francezi) e pe ultimul loc. Unde sa fie oare mandria muncitorului roman, unde sa fie dorinta de a face o masina cat mai fiabila si al carui viitor proprietar sa fie multumit si poate chiar placut surprins de fiabilitatea superioara asteaptarilor sale (oricum joase, datorita pretului). Stiu ca multi se gandesc din start ca daca Dacia e ieftina, trebuie sa fie si proasta, nu se poate altfel. „Doi lei dai, doi lei ai” spune proverbul. Exista un sambure de adevar, dar nu trebuie obligatoriu sa stea asa lucrurile. Dacia este ieftina pentru ca este o masina pentru oameni saraci care nu sunt dispusi sa plateasca 1000E doar pentru niste scaune de piele, care nu vor sa aiba sute de optiuni cand isi aleg masina, care nu vor trapa, nu vor cutie automata, nu vor faruri automate, senzori de ploaie, etc. Si nu vor nici macar 5 stele la Euroncap, ca sa nu mai zic ca nu vor suspensie variabila, ABS-uri ca la o Toyota sau frane ca la Volvo. Nu vor nici macar interior prea elegant ca Citroen sau electrica prea avansata ca la Kia. Clientul target pentru Dacia vrea o masina ieftina care sa mearga si ideal sa nu coste mult intretinerea. Ieftin insa nu trebuie sa insemne prost, mai ales ca rapoartele se refereau la masini care au 2-3 ani si 40.000 km. Nu discutam despre fiabilitate pe termen lung sau kilometraj mare, unde evident conteaza imens si designul si piesele si procesul de productie. Vorbim de o masina noua care in 2-3 ani si pana la vreo 50.000 km nu are voie sa se strice indiferent de pret.

Pretul scazut ne duce clar sa deducem ca si procesul de fabricatie si control al calitatii, precum si selectia si testarea furnizorilor la Dacia nu este aceeasi ca la BMW sau Volkswagen. Dar totusi, Dacia este o masina romaneasca. Unde este mandria muncitorului de la Dacia sau a vreunui furnizor pentru Dacia? Cum vom reusi sa scoatem si noi capul intre ceilalti daca nu avem constiinta lucrului bine facut, chiar daca oricum e mai prost si mai ieftin decat lucrul facut de ei? Nu vorbesc aiurea, am nenumarate povesti „direct de la surse” si din industria auto. Am avut un var care lucra la o fabrica de cabluri (pentru Ford in principal). Se arata foarte frustrat ca aveau pe unul care sa ii monitorizeze permanet si care sa ii puna sa refaca cablarea daca existau mici defectiuni pe care el le considera irelevante. Era foarte revoltat ca aveau norma de facut, ca munca era grea, ca salariul era mic etc. Nu intelegea deloc ca salariul lui era mic tocmai pentru ca lucra cu picioarele si produsul facut de el, pentru ca era de proasa calitate, se vindea foarte ieftin comparativ cu alte produse pe aceeasi gama si prin urmare, patronii lui castigau mai putin si trebuiau astfel sa ofere angajatilor si salarii mai slabe. Intre timp, fie pentru ca a fost dat afara, fie pentru ca nu i-a mai convenit (nu am vorbit de mult cu el) a plecat in Anglia, lucreaza la o fabrica de frigidere. Abia astept sa ma intalnesc cu el sa vad cum i se pare munca la englezi, daca e mai stresanta ca la fosta fabrica, unde trebuia sa faca cablurile fara defecte.

Intorcandu-ne la Dacia, reporterii romani, ar fi bine ca atunci cand il mai invita pe Stroe si acesta se arata revoltat de faptul ca in Romania se vand prea multe masini second comparativ cu masinile noi, sa ii azvarle in fata si raportul asta. In schimb, reporterii nostri sunt cumparati toti de Dacia pe firimituri de atentii si cadouri periodice, ca sa faca propaganda de 2 lei in favoarea Daciei, cum ar fi articolul de zilele trecute cu „lovitura de imagine pentru Dacia” – o idiotenie. Cati neuroni iti trebuie ca sa compari o Dacie cu un Porsche Macan? Si daca baietii de la pro(st)sport vroiau sa faca presa adevarata, de ce nu au tradus si ultimul tweet al lui Gavin Green in care omul spune clar: „Macan actually proved better off road than I thought. It survived this without Duster assistance”. De asemenea, poate puteau sa mentioneze si cate ceva despre Macan. O fac eu pe scurt:

The Macan range comprises three models: the standard S, the S Diesel and the range-topping Turbo. The Macan S uses Porsche’s own twin-turbocharged 3.0-litre petrol unit with 335bhp and 339lb ft of torque, while the Macan Diesel S gets an Audi-sourced 3.0-litre turbodiesel with 254bhp and 427lb ft. At the top of the range sits the Macan Turbo, which is powered by a twin-turbocharged 3.6-litre petrol engine, producing 394bhp and 405 lb ft of torque. (sursa)

Deci cea mai slaba varianta de motorizare face cat 3 Dustere la cel mai tare motor disponibil. Punct. „Cum e turcul si pistolul” am putea spune. Asa masina „nationala, asa reporteri. A lauda Dusterul in cazul de fata e similar cu a lauda un cal care trage o masina impotmolita pe camp in namol. E bun calul ca te-a ajutat, e prost soferul ca a intrat in namol, dar tu tarane, razi cat vrei, dar ia hai sa facem o tura pana la Bucuresti sa vedem care ajunge pana la Bucuresti si in cat timp si cu ce consum.

UPDATE 22 APR 2014: despre site-ul Dacia

Sa zicem ca sunt un client potential pentru Dacia. Incep sa investighez masini din clasa cross-over si printre alte recenzii, de curiozitate citesc si o recenzie despre Duster conform careia imi intaresc concluzia ca totusi este un jaf (vezi review-ul unui site faimos). Dupa niscavai review-uri, cam incept sa renunt la clasa cross-over, mi se pare un moft prea mare pentru buzunarul meu si nu prea vad avantaje notabile fata de compacte. Apoi, din intamplare, vad la TV o reclama la noul Sandero Stepway. Hmm, interesant. Imi aduc aminte cum la masina anterioara am sarit peste stepway doar pentru ca nu au avut cutie automata. Ia sa vedem daca noua generatie e mai stralucita si s-au desteptat si francezii la cap sa inteleaga ca totusi automatele incep sa prinda si in Romania. Intru pe site cu intentia sa trec la o configuratie. Evident, Stepway nu are un loc aparte in categoria modele, deoarece la urma urmei este un Sandero putin mai stilat si mai inaltat. Ma intreb: probabil stepway-ul e disponibil in configurator. Dau click pe Sandero, apoi pe „Configureaza acest vehicol” apoi aleg „Diesel” de la motorizare si dau click pe „Etapa urmatoare”. Apoi blank. Pagina goala. Pana aici a mers configuratorul! Penibil pentru un site auto care numai prin vanzarea unui singur autoturism si-ar scoate banii pentru un configurator functional si atractiv cum au toate marcile. Am zis ca poate e problema temporara si am dat refresh. Degeaba! Am zis ca poate e de vina browserul (initial am incercat cu Chrome) si am testat si pe Firefox. Degeaba! Am zis ca poate problema e motorizarea diesel si am ales benzina. Degeaba, tot pagina goala mi-a dat. La noi, merge si-asa  …

(va continua)