De 1 Mai nu am nimic nou de zis fata de ce am zis acum 2 ani.
Poate doar as comenta un articol aparut intr-un ziar economic pe 30 Aprilie in care conform statisticilor cam 20% dintre romani sunt bugetari. Cifra in sine nu conteaza prea mult daca e 20 sau 10 sau 30 pentru ca oricum probabil mai mult de 50% din cei care muncesc si primesc salariu in Romania, isi primesc salariu mai direct sau mai indirect din impozitele platite de ceilalti 50% si din consumul parintilor si copiilor capsunarilor plecati in afara. Sa ma explic.
Pe langa bugetarii inclusi in statistici, bugetari indirecti mai sunt o gramada si este imposibil cuantificarea lor. Sa luam exemple:
– firme de paza de la scoli/spitale etc care pe contracte masluite primesc sume imense de la institutii de stat in timp ce angajatilor le platesc salariul minim pe economie;
– firme de curatenie care la fel, pe contracte date pe sub spranceana presteaza servicii „profesioniste” si foarte importante pentru institutiile de stat care nu pot angaja o femeie de serviciu cand pot plati sute de milioane pe contracte babane de la care isi sug comisionul sefii care semneaza contractele;
– mici (si mari) afaceri care traiesc doar din contracte cu statul: drumuri si poduri, florarii, agentii de publicitate, ziare etc; curiozitatea m-a facut acum cateva luni sa vad cum au evoluat afacerile unui ziar care pare o gazeta de partid dar este de fapt o afacere privata; nimic suspect, e normal ca un partid sa aiba gazeta, dar nu e normal ca cifra de afaceri a firmei respective sa fii explodat dupa alegeri; cate exemple de astea nu or exista in cate si mai cate domenii, de la trotuare, parcuri si banci, instalatori, distribuitori de IT, etc care traiesc (partial sau total) din contracte dedicate cu institutii, firme si regii autonome ale statului.
Evident, este greu de tras o linie intre ce tine de buget si ce nu tine de buget, mai ales intr-o tara in care capitalismul este doar un slogan electoral si coruptia este deja cuvantul care apare langa numele de Romania in majoritatea articolelor din strainatate.
Pe langa cifrele statistice, mai ingrijoratoare par cateva trenduri destul de ferme:
1) datoria externa ca procent din PIB creste
2) numarul de bugetari din totalul angajatilor creste
3) TVA-ul si impozitul pe profit al firmelor private scade
Din aceste trenduri, putem face o „triangularizare” evidenta asupra viitorului pe termen mediu/lung: neo-socialism european cu elemente de oligarhie, trai de subzistenta generalizata, pepiniera de forta de munca ieftina pentru tarile dezvoltate din vest.
