Sau mai bine zis, razbunarea elvetienilor. Un referendum cu un impact potential mult mai mare poate chiar si decat esuata deja rupere a Scotiei de Marea Britanie va avea loc in Noiembrie in Elvetia. Elvetienii vor fi chemati la vot sa isi dea acordul cu privire la:
– interzicerea vanzarii aurului bancii nationale si obligativitatea ca 20% din asseturile bancii nationale sa fie stocate in aur
– repatrierea aurului
Elvetia a suportat doua mari socuri in anii recenti:
– legarea francului de valoarea euro-ului: in esenta distrugerea puterii proprii monede sub falsul pretext al protectiei economiei; in timp ce tiparnitele de dolari si euro rulau la viteza maxima, francul se intarea, ceea ce a provocat oarecare probleme companiilor producatoare din Elvetia; evident, existau o mie si una de alternative la pegul francului de euro, dar bancherii centrali reprezinta o specie aparte de draci care nu misca in front; s-au folosit de acest pretext pentru a cumpara masiv euro astfel incat cursul francului sa ramana relativ constant la euro (~1,2). Cel putin, pentru a proteja firmele, banca nationala a Elvetiei ar fi putut sa mentina un canal (sau banda) de variatie cum pretinde Isarescu ca face el si sa permita intarirea francului treptata. Astfel firmele aveau timp sa se ajusteze si isi reglau afacerile corespunzator. Din motive insa mai mult de solidaritate financiara decat de protectie economica sau strategie monetara, bancherii centrali elvetieni mentin valoarea constanta, francul legandu-se la gat cu acelasi streang cu care este legat euro, desi Elvetia este teoretic o tara independenta si desi oricum este destul de dependenta de UE chiar daca are o moneda diferita. De facto, prin aceasta legare, Elvetia a trecut deja la euro, desi elvetianul de rand nu a votat acest lucru. Nu acuzam insa 100% pe cei care au facut peg-ul. Cel putin, Elvetia are posibilitatea tehnica oricand sa renunte la peg si intre timp au strans o carca de miliarde de euroi pe care in deflatia actuala, daca o sa ii imparta la elvetieni, PIB-ul per capita in Elvetia o sa explodeze. Daca nu ma insel, au fost chiar si initiative care tatonau in jurul ideii ca aceste sume acumulate sa fie impartite la popor si fiecare cetatean elvetian sa primeasca lunar o alocatie de aproximativ 2000E/persoana – bani gratuiti de la banca nationala, drept rasplata pentru puterea francului elvetian care este un bun al tuturor elvetienilor. Este insa doar o amagire, deocamdata in afara nivelului de trai ridicat, elvetienii nu se bucura de acesti bani gratuiti si probabil nivelul frustrarii survenite din aceasta situatie se va vedea cu ocazia viitorului vot.
– capitularea in fata SUA cu privire la secretul bancar: oricat de mult au rezistat, bancile elvetiene nu au avut incotro si au fost nevoite sa renunte la secretul bancar – principalul lor atuu istoric; renumele bancilor elvetiene, siguranta si garantia discretiei care o ofereau clientilor din intreaga lume a fost spart si probabil vom asista la un declin al volumului total stocat in Elvetia; nu voi intra in detalii despre cum s-a intamplat asta si pana unde a mers perversiunea metodelor folosite de UE dar mai ales de SUA pentru a-i convinge pe elvetieni sa se alinieze „imperiului”; voi da doar un exemplu: fiscul german a cumparat date furate de functionari bancari elvetieni pentru a acuza (si probabil condamna) persoane si/sau firme de evaziune; cert este ca nu prea mai exista cale de intoarcere si Elvetia nu prea mai prezinta nici un avantaj pentru clientii care preferau randamente minime sau chiar deloc doar pentru a avea parte de confidentialitate;
In fata acestor doua socuri, este foarte posibil ca atat populatia cat si bancile elvetiene sa isi uneasca fortele si sa voteze „DA” la viitorul referendum, provocand un soc sistemului financiar actual bazat pe bani virtuali si credit nelimitat. Nu este deloc exclus ca aurul sa explodeze in curand, fie si doar in anticiparea unui vot pozitiv. Daca balanta votului va fi la fel de incerta cum a fost in Scotia, cu siguranta aurul va sparge noi recorduri. Asta in caz ca referendumul nu este blocat intre timp prin cine stie ce tertipuri – caz in care intr-adevar ar arata frica si spaima Imperiului in fata ultimei baricade impotriva totalitarismului bancar fara granite: democratia elvetiana.
