Acum investitorii pot sa cumpere direct titluri de stat. Un semn de maturitate, o schimbare in bine, o diversificare a optiunilor investitorilor – vor striga „specialistii” in finante, adica agentii de marketing ai guvernului.
In esenta, emiterea de titluri, este cererea de bani de catre guvernul Ponta. In schimbul banilor nostri, care la banca ar aduce un randament de 1%, Ponta ne ofera de exemplu 2% si in plus ne asigura ca chiar daca o sa pice bancile, el ne plateste inapoi.
Teoretic, oficial, conform consensului general al „specialistilor”, obligatiunile la stat sunt mai sigure decat depozitele bancare. Dupa mine insa, siguranta e cam aceeasi. Cata vreme nu am vazut nici o banca care sa pice si cata vreme stim ca in momentul in care cea mai mica banca o sa pice, statul oricum o sa vina sa umple gaurile asa cum a facut-o si pana acum, nu exista nici o diferentiere in ceea ce priveste riscurile. Daca statul nu o sa fie in stare sa acopere gaurile si o sa lase bancile sa pice, atunci chiar o sa fie nasol si ma indoiesc ca si titlurile romanesti o sa mai aiba vreo siguranta comparativ cu depozitele.
Atunci, care sa fie raspunsul la intrebarea: se merita sau nu se merita sa cumparam obligatiuni de stat? Parerea mea este ca nu se merita. Dobanda este oricum mizilic si inflatia roade inevitabil din valoarea banilor – chestiuni secundare acestui articol si despre care am mai discutat in represiunea financiara. Siguranta statului data de obligatiunile suverane este o amagire care ii face sa doarma linistiti pe pensionarii care sunt speriati ca pica bancile grecesti si o sa ramana fara banii de inmormantare.
Dupa parerea mea, mult mai interesante sunt fondurile de obligatiuni pentru cei care sunt interesati si nu vor sa se complice. Oricum bancile care gestioneaza la noi fondurile au o alta putere de negociere mai mare ca o gramada de pensionari si/sau bogatasi care le e frica sa isi tina banii in banci. Mai devreme sau mai tarziu fondurile de obligatiuni vor obtine oricum randamente mai bune decat la emisiunea curenta sau chiar la cele viitoare. Ca sa nu mai mentionez alte fonduri cu grad de risc mai mare, cum ar fi cele de actiuni. De altfel, doar simpla achizitie actuala de titluri de stat este irelevanta fara o gestiune viitoare a instrumentelor prin tranzactionarea acestora in momente oportune.
„Specialista” de la Rarffesisen Bank invitata la Ziarul Financiar a subliniat de altfel ca singurul avantaj al titlurilor fata de depozitele clasice ar fi faptul ca la depozitele pe un an, nu le poti sparge cand vrei, pe cand titlurile le poti vinde. Aiurea, cine are bani pentru investit, nu se blocheaza in scadente, numai investitorii neatenti si/sau nepriceputi lucreaza cu scadente pe termene mici. Ori pentru cei care nu au timpul si nu au certitudinea scadentelor la care au nevoie banii, fondurile de obligatiuni sunt de departe cel mai facil instrument, oferind avantajul flexibilitatii si de asemenea randamente peste depozitele bancare.
Sa privim insa putin de deasupra fenomenul ce inseamna aceasta emisiune. Evident, este un lucru normal care trebuia oricum facut de mult timp, este un semn de diversificare a optiunilor de creditare la care apeleaza guvernul. Ca nu s-a facut pana acum a fost pentru ca prostii care ne guverneaza nu s-au gandit sa apeleze la banii populatiei care este oricum dispusa sa ii ofere guvernului aproape pe nimic comparativ cu investitorii rechinii de pe pietele externe sau cu bancile locale care oricum au cam ajuns la maximul expunerii pe obligatiuni pe care o pot face conform normelor BNR. In Japonia de altfel, mare parte din datorie este imprumutata de la populatie pentru ca oamenii nu sunt obsedati de randamente si din simt patriotic imprumuta statul. Pentru guvern asta e bine. Pentru investitorul inteligent insa este o prostie si nu o sa mai insist cu explicatiile.
In concluzie:
– titlurile de stat pentru populatie nu sunt mai sigure decat depozitele
– titlurile de stat nu ofera un randament semnificativ mai bun decat alte optiuni (fonduri de investitii, depozite bancare)
– cine se baga la titluri de stat, va pierde oportunitatile viitoare: nu se stie cand peste noapte o sa fie un spike al depozitelor si bancile sa inceapa sa ofere dobanzi frumoase ca in 2008/2009
