„Revolutia” s-a dezumflat deja!

Asa cum persoana baleiaza mereu intre ce ii spune mintea si ce ii spune inima, tot asa si multimile. Mintea calculeaza si calculele sunt reci, dar inima se incince putin (sau mai mult) si apoi se raceste incet-incet. Tot asa si multimile …

Oamenii nu au iesit in strada pentru ca rational, acum trebuia sau acum chiar era momentul, sau ca rational acum s-a umplut paharul. Emotiile au facut ca lumea sa iese in strada. Prin urmare, era de asteptat ca emotiile sa se dilueze treptat … mai ales daca li se creaza cadrul de „diluare”.

Pentru ca revolutia sa aiba un impact era nevoie de un program clar si de un deadline. La intalnirea cu Klaus trebuia mers deja cu acest program! Din pacate multimea nu a realizat importanta unui plan si unui deadline si crede ca daca o sa faca o mie de bannere cu cereri care de care mai hilare si mai aiuristice, o sa rezolve ceva. Despre program, cum trebuie sa fie ca sa aiba impact si cum trebuie impus am detaliat, nu voi reveni. Notez doar ca din pacate, aceste miscari nu au saltat in sus oamenii care trebuie si in ciuda faptului ca lucrurile sunt clare, ideea mea nu a prins. In schimb, fiecare isi face programul propriu, daca citesti acum orice blog are o lista cu 20-100 de revenidicari. Nu exista insa nici un mecanism de centralizare si nici un grup de initiativa.

Nevoia unui grup de initiativa

Bineinteles ca fara lideri revolutia este zero. Niciodata in istorie, o revolutie nu a schimbat nimic. Au schimbat istoria liderii care s-au saltat pe valurile revolutionare si care au reusit sa extraga si sa impinga spre rezolvare cererile oamenilor. De aceea un grup de initiativa era vital. Rolul acestui grup era sa elaboreze un program si sa initieze discutiile. Totodata, cineva trebuie sa mentina flacara aprinsa, sa coalizeze si sa unifice oamenii pentru ca multimea sa isi mentina forta coercitiva.

Am ajuns astfel la problema principala a  romanului: fiecare roman vrea sa fie sef. Fiecare se crede cel mai destept si cel mai indreptatit sa tina carma. De aceea, revolutia a picat si de aceea nici o revolutie nu va avea succes in Romania, pentru ca in primul rand romanul s-a nascut sef. Si daca nu e sef, se ocupa cu subminarea sefului. Din asta reiese lipsa de coeziune, incapacitatea de a incropi un minim grup de actiune care sa elaboreze un plan si sa dea un sens miscarii, care desi initial s-a nascut din emotie, daca nu continua cu cap, s-a facut in van.

Klaus = Captain Romania 

Sau altfel zis neamtul potrivit la locul potrivit in momentul potrivit. Nu era om mai potrivit ca Klaus pentru deturnarea energiilor multimii. De aceea, fara demisia lui Klaus, revolutia este esuata oricum. Pentru cei care au studiat cat de cat tehnicile de manipulare si psihologia multimii, fiecare cuvant si fiecare pas (cu pas) facut de Klaus arata cat de nemteste a actionat tovarasul presedinte. Nu am timp sa analizez directia si centrele de putere pentru care actioneaza Klaus. Spun doar ca nu PNL-ul este „angajatorul” lui Klas, cred ca e clar. Klaus are o misiune mult mai importanta (pentru angajator) decat Partidul Nesemnificativ Liberal.

Frecusul rotilor

Nu doar la noi dar peste tot, revolutiile vor continua. Asa cum s-a facut trecerea de la monarhie la democratie, la votul uninominal, zilele astea traim zorii unei noi epoci in care tehnologiile vor permite implicarea tuturor oamenilor (interesati) in toate deciziile statului. Pare utopic acum sa ne gandim ca Internetul permite acum ca toate legile sa fie elaborate si votate in stil „open source”, pare utopic sa ne gandim ca si politicile economice si toate politicile pot fi rezultatul unui proces continuu de elaborare si monitorizare online de catre toata populatia interesata de actul de guvernamant. Epoca „reprezentantilor” si a „delegatilor” in politica s-a cam dus. Asa cum posta este depasita – ca sa trimit un mesaj, nu mai trebuie sa scriu o hartie, sa o bag in plic, sa merg la posta, altul sa transporte plicul in alta localitate, etc) – tot asa si guvernarea prin „alesi” a inceput sa expire si va fi treptat inlocuita. Cat va dura aceasta depinde bineinteles de mai multi factori si este un proces istoric. Sunt mai multe etape prin care se va schimba procesul. Putem insa observa doar ca nu mai e loc de calcat gresit pentru cei alesi. Adevarul circula rapid si oricat de puternice ar fi instrumentele de manipulare media, acestea nu functioneaza mereu, nu dau rezultate 100%. In plus, exista anumite mecanisme de auto-corectie si este doar o chestiune de timp pana cand calcatul stramb va fi descoperit si taxat.

Daca am ajuns la chestiuni filosofice mai complicate, acum e momentul sa aducem si o stire proasta. Cand rotile unui mecanism incep sa se frece aiurea si nu mai calca bine una pe alta, mai multe angrenaje sunt expuse riscului defectarii. Si daca motorul nu este construit cu cap si nu are angrenaje bine unse, nu este exclus nici riscul de explozii. De aceea este Imperiul speriat in privinta noastra. Pe de o parte revolutia impotriva coruptiei este buna, pentru ca o sa aduca doar yesmani acolo sus si papusi fara creier care o sa execute fara problema programul. Insa daca in proces se intampla „accidende” si lideri „nationalisti” deturneaza „upgrade-ul” motorului, o sa apara probleme.

Intre timp

In timp ce noi eram ocupati cu revolutiea (unii in strada, unii la TV, pe bloguri si pe Facebook) alte lucruri se intampla, cu mult mai importante pentru viitorul apropiat. Ma refer bineinteles sa riscul razboiului cu Rusia care creste de la zi la zi. Asadar, zilele astea a avut loc la Bucuresti o adunare a minionilor din NATO-esti, care vor fi carnea de tun cand incepe razboiul. Imperiul a facut strigarea ca sa vada cine raspunde. Cel putin Cehia a strigat „absent” [1], dar nu stiu toate amanuntele, nu am citit prea mult.

Cert este insa ca SUA se pregatesc pentru Al 3-lea Razboi Mondial si noi suntem „border contry”. Asadar, revolutia colectiva, chiar daca va avea succes, probabil poporul nu va mai avea timp sa se bucure de el. Caci razboaiele rastoarna toate revolutiile …

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Note:

[1] The Czech Republic is not a NATO border country and it does not see any reason for the presence of Alliance units on its territory, but it respects the opinion of other member nations (sursa)