Coincidenta!

Ce legatura are ca a luat foc un club in timpul unui concert de rock, cu o trupa cu un asemenea nume, care canta o piese cu un asemenea titlu, in noaptea de Haloween?

Pentru oamenii de buna credinta care nu au avut conexiuni si intersectii cu lumea nevazuta si care s-au invartit toata viata doar intre sloganuri si sabloane „fara prejudecati”, accidentul „Colectiv” este o coincidenta. Chiar si unii credinciosi, din dorinta de a parea „iubitori” sau „normali” sau „moderati” se declara si ei neutri la contextul in care s-a intamplat tragedia, catalogandu-l „intamplare”. Ca si cum ar exista intamplari intamplatoare!

Dupa cum spunea insa Pr. Savatie Bastovoi, „în această lume nu există simboluri, ci numai forme ascunse ale realității”. Si uneori formele ascunse ies la iveala.

Ce a iesit acum la iveala este doar o umbra a morti, un dinte fad scos din umbra si care a muscat pe cei care au zgarmat in gauri periculoase. Spun „doar o umbra” pentru ca de o vreme sunt interesat de ce se intampla in Siria si urmaresc zilnic videoclipuri si reportaje de la fata locului. Ce se intampla in Siria este mult mai grav. Este la un cu totul alt nivel al suferintei. Si suferinta pentru sirieni abia a inceput …

Dar unii vor zice: dormiti in pace, astia cu religia doar va sperie aiurea, fac valuri cu baubaul, este doar o coincidenta.

Justitiarii / neglijenta

Ca ciupercile dupa ploaie au aparut si justitiarii: sa se verifice toate cluburile! sa se impuna legea cu fermitate! sa plateasca cei vinovati! asa ceva nu se mai poate! Ca si cum moartea nu exista sau toti o sa moara de batranete, daca legea va fi respectata! Accidente se intampla peste tot, loviri in lant sunt si in Germania, trenuri deraiate de asemenea, avioane care pica, etc.

Slava-Domnului ca nu s-a intamplat vreun atentat Isis, va dati seama ce manipulari si inginerii sociale se faceau in cazul asta? Asa, cu un incendiu accidental, singura consecinta o sa fie umflarea in pene a birocratilor de la ISU (o mare inutilitate intr-un stat normal) care o sa inceapa cruciada amenzilor si o sa umble cu carnetelul de amende si cu tomul de legi dupa ei sa taxeze pe fraierii care nu au spatele acoperit – pentru ca legea nu o sa inceapa sa se respecte in Romania nici cand o sa arda o suta de cluburi, sau daca se respecta, o sa se respecte 2-3 luni dupa care revenim la normal. Oricum daca se inchid cluburile, o sa iese hipsterii sa faca revolutie … Ce vreau eu insa sa subliniez: nu stiu daca a vorbit cineva zilele astea de cladirile cu bulina si de adevaratele tragedii care o sa se intample la viitorul cutremur: un eveniment cert, singura incertitudine fiind insa timpul (din ce ince mai scurt). Ar fi cazul sa nu ne pierdem mintile chiar daca a fost o tragedie care se putea evita ci sa fim atenti la principalele riscuri, cu mult mai mari, cum ar fi viitorul cutremur. Ca sa nu mai zic de Rusia …

Sageata care zboara ziua, lucrul ce umbla in intuneric

Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălăşlui.
Va zice Domnului: „Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea; Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Dânsul”.
Că El te va izbăvi din cursa vânătorilor şi de cuvântul tulburător.
Cu spatele te va umbri pe tine şi sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o armă te va înconjura adevărul Lui.
Nu te vei teme de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua,
De lucrul ce umblă în întuneric, de molima ce bântuie întru amiază. (Psalmul 90)

Am discutat pe larg acum 2 ani aici despre secera nevazuta care culege pe unii dintre impotrivitorii lui Dumnezeu, din cand in cand, din ingaduinta lui Dumnezeu. Pe scurt, am enumerat cateva cazuri de accidente „intamplatoare”: o romanca care isi lasase barbatul si familia si fugise in Italia pentru a cauta fericirea, a fost omorata impreuna cu amantul (sau pestele?) si cu copiii de un nebun. In aceeasi perioada, doua perechi de tineri care se pregateau sa chefuiasta strasnic de Craciun, au murit asfixiati cu gazul de la butelie. Bineinteles ca nu stim in amanunt toate cazurile si exemplele pot fi gresit alese. Nu inseamna insa ca diavolul nu are obiceiul din cand in cand sa isi ceara drepturile. Prin „drepturile diavolului” intelegem de fapt alegerea pe care unii oameni o fac sa traiasca fara Dumnezeu, sa fie „liberi”, sa aiba „constiinta libera”, sa fie „liberi cugetatori”. Nici un satanist nu va spune ca el crede in satan ci doar ca alege sa creada „ce vrea el”. Dar nu ma risc sa pun egal intre acei rockeri si satanisti, desi am vazut printre cei scapati un tricou cu ACDC, o trupa autodeclarat satanista. Nu insa Dumnezeu ii pedepseste ci Dumnezeu nu ii mai poate apara: diavolul isi cere dreptul asupra lor.

Sminteala

Cine e nedrept, să nedreptăţească înainte. Cine e spurcat, să se spurce încă. Cine este drept, să facă dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfinţească încă. (Apocalipsa 22,11)

Si in vremurie apocaliptice va fi asa si chiar cand au loc anumite evenimente fie tragice, fie fericite, evenimente care atrag atentia maselor si misca sufletele, intamplari marete care mentin atentia si dau de gandit, de fiecare data se intampla asa: unii nedreptatesc in continuare, unii se spurca in continuare si unii se sfintesc in continuare. Dincolo de actele de daruire si compasiune care au avut loc, adevarata revolutie va fi insa tacuta si firava: nestiuti de nimeni, doar de Dumnezeu, in taina si ascunsi pana si de cei apropiati ai lor, cateva suflete nu vor mai trai la fel, nu vor mai gandi la fel ci viata lor va fi alta. Fie pentru ca prietenii lor le-au ars, fie pentru ca ei mai aveau nevoie doar de un mic semn ca sa se trezeasca, fie ca se gandesc ca si ei puteau fi acolo, proximitatea mortii inevitabil misca sufletele care altfel amortisera si nu se puteau misca singure. Intr-un mod tainic si delicat, Dumnezeu da un ping la cativa pe care El i-a ales si care aveau nevoie de aceasta tragedie, tocmai pentru ca nimic altceva nu i-ar fi putut clinti. De aceea nu prea sunt de acord cu acel politician care a declarat ca nu era cazul sa se declare doliu national pentru ca mortii aceia nu au cazut pe campul de lupta. Poate ca asa este, dar moartea lor nu a fost degeaba, nu s-a intamplat degeaba. Ei au murit pe un camp de lupta nevazut, pe campul de lupta al sufletelor. Au murit aiurea intr-adevar, dar daca nici un fir de par nu se misca fara voia lui Dumnezeu, oare sa credem ca atata jerfta s-a facut fara nici un scop?