Din istorie am invatat ca ortodoxia se bazeaza in primul rand pe autoritatea spirituala: ortodocsii mereu au afinitate doar la personalitatile ortodoxe cu un renume construit intr-o viata si care nu au nici o pata neagra pe biografia lor, sau daca o au, aceasta este construita de rauvoitori si dusmani.

Asa s-ar explica de ce un mare duhovnic poate fi iubit mai mult decat episcopul locului si de ce o porunca sau un sfat venit de la un mare parinte are greutate mai mare decat sute de studii teologice elaborate de „experti”.

Atractia catre oameni sfinti merge mana in mana cu conservatorismul care este firesc unei religii care s-a schimbat foarte putin un ultima mie de ani. Nu sunt sigur, dar daca nu ma insel, pana si vesmintele preotilor sunt din primele secole ale crestinismului, iar singura mare modificare in ritul ortodox a fost Sfanta Liturghie a Sf. Ioan Gura de Aur, care dateaza  … de pe vremea Sf. Ioan Gura de Aur.

De aceea cred ca un nou sinod pan-ortodox nu poate schimba nimic, neavand nici participanti prea iubiti de popoare (de la Daniel, pana la ecumenistul Bartholomeu de la Constantinopol si KGB-istul Kiril al rusilor, mai toti patriarhii din ziua de astazi au probleme cu autoritatea in sanul proriilor pastoriti) – pe de o parte – si neraspunzand in primul rand cu fermitate tendintelor centrifuge care problematizeaza credinciosii in ziua de astazi (ecumenism & secularism), noul sinod, oricat de pan-ortodox isi va dori sa fie, nu poate avea decat o amploare organizatorica si un efect scholastic: Basilicile din toata lumea ortodoxa vor avea material publicistic pentru un an sau doi si probabil facultatile de teologie vor avea noi referinte in biografiile cerute sau noi teme de doctorat cum ar fi „Ecumenismul prin prisma marelui mega-pan-sinod ortodox din 2016”.

Dincolo de autoritatea asupra credinciosilor a actualilor capi ortodocsi, se mai pune problema in ce masura orice hotarare luata la acest sinod va fi acceptata cata vreme exista un mare cui al lui Pepelea: suprapunerea teritoriala. Adica, pentru ca sinodul sa aiba validitate, conditia va fi ca toate hotararile sa fie acceptate si indeplinite de toti. Ori, intaietatea canonica pe anumite zone suprapuse in prezent este atat de complexa si imbarligata incat este de mirare ca se organizeaza un pan-sinod inainte de rezolvarea acestei probleme. Speranta pusa ca un pan-sinod va determina o biserica anume sa isi retraga episcopii si sa cedeze indetrimentul alteia, este hilara.

Dincolo de boabele marunte si chestiunile particulare, sa facem un mic salt putin in afara si sa ne intrebam ce hotarari pot lua acum 10-20 patriarhi, fiecare cu interese si mandate politice in spate, fiecare mai mult sau mai putin sperand sa castige cat mai mult pentru propria patriarhie (ca o imparteala – cel putin de capital de incredere – este inevitabila) si in primul rand, fiecare in parte si toti impreuna fiind priviti cu mare scepticism de credinciosii de acasa sau din alta parte. Ca sa exemplific doar pe scurt, amintesc ca de multe ori, calugarii de la Athos au amenintat pe Bartholomeu de la Constantinopol (practic patriarhul lor) ca nu il mai pomenesc daca nu se lasa de prostii ecumeniste. De asemenea, reamintim ca Biserica Ortodoxa Romana a restabilit comuniunea cu Biserica Ortodoxa de la Ierusalim abia recent, in 2014. De asemenea, tot noi suntem cam la cutite cu rusii din cauza Mitropoliei Basarabiei. etc, etc.

Pe langa cele enumerate mai sus, poate in primul rand ar trebui sa subliniem de ce un astfel de sinod nu va avea succes: este ceva nou, un fel de ozn in ortodoxie. Daca catolicii, chiar cei invatati, nici nu mai stiu la care mare conciliu, ce canon si ce dogma a mai fost schimbata, ortodocsii de mici copii au crescut cu cele 7 sinoade si cu praznicele corespunzatoare in care pana si cea mai nepriceputa baba a auzit cum de exemplu dogma Sfintei Treimi a fost intarita de minunea Sf. Spiridon care a transformat caramida printr-o minune in cele 3 componente din care fusese facuta: pamant, apa, foc.

Oare prin ce minuni ne vor convinge asadar prea-fericitii parinti de astazi ca catolicii sunt fratii nostri si ca nu mai trebuie sa le cerem sa treaca la ortodoxie de vreme ce deja s-a dat decret ca sunt si ei crestini? Il vor trasnforma ei pe papa intr-un simplu episcop prin vreo minune? Si asa si de-ar fi si eu tot nu o sa primesc!

Dupa cum spunea Ceausescu ca capitalismul se va intoarce in Romania cand o face plopul mere si rachita micsunele, tot asa sunt si asteptarile de la acest sinod. Mai zicea el ca sa nu ne miram daca totusi plopul o sa faca mere, caci genetica a facut progrese. Prin urmare nici noi ortodocsii sa nu ne miram daca lucruri nemaiauzite se vor intampla in Creta la anul, din fericire, cel putin in Romania avem libertate si putem rezista fara probleme chiar si in cadrul unei institutii oficiale infiltrate si ocupata de nechemati. Va fi mai greu si poate vor fi tulburari, insa ortodoxia nu se fereste de catacombe. Deja cel putin in Europa de Vest si in cea mai mare democratie – SUA – ortodoxia oricum este in catacombe.