Chobani este un brand din SUA similar Danone care s-a impus mai ales prin iaurtul turcesc. Patronul – Hamdi Ulukaya – este un kurd care intruchipeaza visul american: imigrant prapadit, care a ajuns in SUA, a pornit de la zero si a ajuns milionar. Profilul nu e tocmai aproape de realitate: imigrantul nu era tocmai prapadit, tatal sau avea o ferma si producea lactate, el venind in SUA ca sa invete engleza. Prima afacere a facut-o importand produsele tatalui in SUA …
Milionarul a spart titlurile tuturor ziarelor acum cateva zile cand a anuntat ca ofera 10% din companie angajatilor. Iata un videoclip:
Modelul de afacere in care parte din actiuni sunt oferite angajatilor nu este ceva nou, fiind insa specific mai ales start-up-urilor de IT unde creierele sunt aur si trebuie motivate sa ramana in companie. Modelul functioneaza insa nu atat prin motivare cat prin istoricul Sillicon Valley-ului si povestile de succes uimitoare care s-au nascut. Cine nu stie de actionarul de la Google care avea si el cateva actiuni pe care le primise pentru ca ii lasase pe tipi sa ii foloseasca garajul? Daca le-ar fi pastrat in ziua de azi, ar fi valorat xxx milioande de dolari.
Chobani nu este insa un start-up desi este inca o companie privata, kurdul avand inca majoritatea si o mica parte fiind detinuta de un fond de investitii. Cu privire la „donarea” catre angajati a 10% din companie, donatia nu este de fapt o donatie, ci un fel de bilet la loz in plic care poate valora zero lei sau poate valora milioane. Sunt multe sanse ca sa valoreze milioane, si aici intervine pariul pe care il face Hamdi. Pe scurt Hamdi ofera actiuni angajatilor (in functie de vechime si probabil si alte criterii) in cazul in care compania va fi vanduta vreodata. Altfel spus, daca nu se schimba nimic, dividendele raman la Hamdi si angajatii nu ia nimic. Nu stiu ce forma ia contractul efectiv, nu am gasit nicaieri prea multe informatii, de aceea redau un fragment dintr-o stire:
Employees at Chobani’s New York facility were handed white envelopes Tuesday that contained “shares” of up to 10 percent of the company when it goes public or is sold. The number of shares was based on tenure. (sursa)
Altfel spus, cata vreme nu se intampla vanzarea sau IPO-ul (listarea la bursa), nimeni nu primeste nimic, decat promisiunea. In cazul vanzarii insa, angajatii pot deveni milionari, totul depinzand de valoarea cu care este vanduta compania.
Nu stiu situatia companiei, cert este ca masura cu siguranta ii va motiva pe angajati sa munceasca mai mult si mai bine pentru a pregati compania de vanzare. In ce masura insa Hamdi vrea sa vanda, este incert, deoarece anul acesta, in primavara, a refuzat o oferta de cumparare de la Pepsi. Din articolul Reuters care relateaza refuzul, mai aflam si ca:
Chobani said that independence remained a key asset to the company and the brand. (sursa)
Ce se va intampla cu actiunile oferite acum conditionat angajatilor daca Chobani nu se va vinde, nu stim. Cert este ca faptul ca „donatia” nu se intampla in prezent face ca donatia sa nu fie tocmai donatie, desi in presa va fi prezentata ca donatie si va fi primita ca atare de oameni, care cu greu inteleg unele amanunte esentiale ci se arunca in titluri dand share instant. Ca manevra de marketing, stirea cu siguranta este o „virala” gratuita. Sunt insa mai multe componente, evident, nu doar cea legata de marketingul gratuit. Motivele si mecanismele din spatele manevrei, sunt greu de descoperit chiar pentru specialisti. Iata inca un aspect:
But while it is indeed Ulukaya who is providing the shares, insiders say he has another motive for doing so — namely, to dilute the potential stake of TPG, a Texas-based private-equity firm. (sursa)
Chobani este un brand care nu se afla la primul viral si de aceea miscarea trebuie interpretata in „cadrul istoric”. Iata doar cateva din scandalurile (bombele) mediatice legate de ei:
- STEALTH JIHAD: Chobani’s Muslim CEO demands we ‘Hire MORE Muslim refugees’ (Hamdi ar fi zis ca firmele americane trebuie sa angajeze mai multi imigranti musulmani si chiar el ar aduce 300 de musulmani pe an in SUA)
- Yogurt Wars: Sniping Over Chobani Ads Criticizing Rivals Heads to Court (Chobani au facut un ad prin care acuzau Danone ca baga clorina in iaurturi)
- One Million Moms Goes Nuts Over Gay Chobani Commercial – Chobani au avut mai multe ad-uri in care promovau homosexualitate; drept pentru care rusii le-au blocat transportul pentru echipa olimpica a SUA la Soci (VIDEO)
Exista multi oameni de afaceri extravaganti si care fac lucruri traznite. Un exemplu recent care imi vine in minte, din aceeasi categorie ar fi patronul Gravity Payments care a anuntat in 2015 ca in 3 ani va mari salariul minim anual pentru angajati la 75.000$/an, cam dublu fata de minimul 40.000$/an. Ins and outs-urile acestei manevre le-a tratat Peter Schiff pe larg intr-un video aici. Problemele care au aparut din aceasta (angajare la) marire nejustificata a salariului minim din companie au fost nenumarate (vezi articol ZeroHedge). Ca sa mentionam insa doar una: oamenii de top ai companiei au plecat, pe motiv ca ei care aveau salarii de top au fost nedreptatiti de marire, ei facand munca de valoare care a crescut compania si in schimb altii fiind rasplatiti:
„He gave raises to people who have the least skills and are the least equipped to do the job, and the ones who were taking on the most didn’t get much of a bump.” Mr. Price also lost Grant Moran, a talented web developer, who felt like the new pay structure wasn’t fair: “Now the people who were just clocking in and out were making the same as me.” He also said, “It shackles high performers to less motivated team members.” (Sursa)
In cazul Chobani, probabil kurdul isi fa scoate banii numai din marketing, produsul fiind unul dependent de imaginea publica a companiei si in prezent compania fiind in pragul lansarii unei game noi de produse. Deci marketingul gratuit si consolidarea brandului sunt un catalist pentru expansiunea planificata. Catalist obtinut gratuit, fara nici un cost, deoarece deocamdata oamenii nu au primit inca nimic, decat o promisiune. Ba chiar, este posibil, ca o data cu aceasta „donatie”, salariile si primele sa nu fie marite prea curand pentru ca deja oamenii sunt motivati si cu siguranta nu isi vor da demisiea prea curand pentru a nu-si pierde gaina care face oua de aur. In caz de succes insa, atat kurdul cat si angajatii vor avea de castigat imens.
