Totul este relativ este dogma relativismului, nimic nu este sfant, nimic nu este normal, normalul este un concept localizat, temporar, variabil, difuz, specific culturilor, neamurilor, locatiilor, religiilor, varstelor, afinitatilor personale etc.

Relativismul, desi inca neformulat si neutilizat ca ideologie este totusi extrem de asemanator unei religii. Are, asadar, o dogma, are porunci (chiar daca putine si simple: nimic nu este absolut + corolarele), are profeti (filosofi nihilisti, artisti dezinhibati care ataca tabuu-urile, luptatori pentru „drepturile” omului, etc), are preoti si mai ales are adepti.

Relativismul moral a fost prezent de cand lumea. De la prima porunca data de Dumnezeu omului: „sa nu mananci din pomul cunostintei binelui si a raului”, a aparut si prima idee relativa: dar, chiar asa a zis Dumnezeu?

Poate specific relativismului moral este ca acesta niciodata nu se opune direct normelor, ci le ataca tangential, cautand o fisura in baraj, punctul slab, momentul de slabiciune, descendentul starii de spirit. Atitudinea contrara directa, specifica de exemplu satanismului (in religie), nihilismului sau scepticismului  (in filosofie) ar trage semnale de alarma precum prezenta unei bacterii straine intr-un organism atrage reactia sistemului imunitar. De departe insa, relativismul este unealta folosita in toate domeniile sociale cand se doreste „alterarea cursului lucrurilor”, pregatirea pentru „o lume noua”. Precum celulele canceroase care se aseamana celulelor normale pentru a face inutil sistemul de aparare al organismului, relativismul se muleaza pe structuri normale care sunt greu de depistat si eliminat, mai ales atunci cand vectorii relativi nu au fost inca activati sau concentratia de relativitate este inca sub pragul de declansare a cancerului.

Relativismul moral abordeaza normalul ca pe … o versiune, o instanta a adevarului. O instanta specifica unei culturi, o pozitionare subiectiva care apartine unui timp, etc. Daca eu vad o rosie rosie, un adept al relativismului imi va raspunde: tu o vezi rosie, dar eu prefer sa o vad roz. De ce tu ai avea mai multa dreptate?

Ajungem astfel, la o noua specificitate a relativismului: ignorarea realitatii, trecerea ei in derizoriu, in paranteza, crearea unui cadru artifical, nascocirea unei realitati paralele care sa incadreze realitatea si normalitatea intr-o noua dimensiune. Realitatea este folosita ca un obiect pe care il mutam mai in sus, mai in jos, mai indreapta sau stanga, il modelam cum vrem noi pentru a picta un tablou nou care sa convina unor scopuri obscure sau aiuristice, la fel de succite ca si metodologia folosita la analizarea si comentarea realitatii.

Vorbind despre relativism, nu putem sa nu amintim de Einstein. Sunt unii care il arata cu degetul pe Einstein cand vine vorba de relativism. Nimic mai fals. De la relativitatea lui Einstein la relativism este o cale lunga, in ciuda asemanarii cuvintelor. Einstein si majoritatea oamenilor de stiinta actuali, chiar dintre cei care se ocupa cu fizica cuantica se considera realisti si critica asocierea lor cu relativismul. O stiinta bazata pe relativitate este o stiinta care ar permite orice, si mai presus, care nu ar ajuta la nimic si ar face imposibila comunicarea, ar fi intr-un fel intoarcerea in Evul Mediu din punctul de vedere al intelegerii realitatii.

Este relativismul o problema pentru omul de rand, pentru viata noastra de zi cu zi, pentru societate in general? Este el doar o chestiune filosofica, o problema academica, pentru reviste culturale si teze de licenta sau poate doar pentru paginile din wikipedia. Iata doar cateva dintre cateva franturi aleatoare de evenimente si fapte concrete care au aparut doar prin tolerarea relativismului si darea la o parta a normalului si alungarea si ostracizarea traditiei, pe simplul motiv ca la vremuri noi, trebuie adoptate schimbari … noi:

• legea este relativa: Liviu Dragnea, condamnat 2 ani cu suspendare pentru fraudarea referendumului – o batrana condamnata 4 ani pentru inchisoare pentru ca a dat mita o gaina si 1000 de lei la un doctor.
• drepturile copilului sunt relative: un cuplu de lesbience isi dopeaza cu horomoni baiatul ca sa il faca fetita; in timp ce in Norvegia (si alte tari) copiii sunt luati de la parinti daca acestia incearca sa le transmita „inclinari” religioase, daca parinti homosexuali indoctrineaza copilul ca e bine sa-si schimbe sexul, este … normal;
• o feminista anti-familista propune ca si femeile care nu au copii sa aiba dreptul la concediu de mea-ternitate; maternitatea este relativa … copii sunt relativi, nevoile femeilor care nasc copii sunt relative … Stirea pare absurda, dar aceasta femeie este invitata la emisiuni, a scris carti, chestiunea este inca calduta, dar curand va fi fierbinte.
• Un Gestapo evreiesc – istoria e relativa, totul trebuie privit prin prisma unor evrei cotemporani care prin manevre oculte de subjugare a institutiilor statului, prin cumpararea si santajarea factorilor de decizie, au ajuns in punctul in care sa dicteze, sa impuna si sa pedepseasca orice abatere de la „noua istorie” in care eroii nostri sunt portretizati ca personaje negative, sunt rasgniti si condamnati din nou, doar pentru ca … istoria este relativa;

Relativitatea este lipsa ordinii, marginea prapastiei, invazia intunericului. Cand orice devine relativ, viata nu mai are sens, legile nu mai au sens, orice ordine dispare si haosul domina. Insa inainte ca orice sa devina relativ, este de ajuns ca doar unele lucruri sa devina relative. Pas cu pas, pilon cu pilon, ultimele franturi de normalitate sunt cuprinse de demonii relativitatii si transformati ca avanpost pentru noi si noi tranformari care vor duce inevitabil catre autodistrugerea intregii umanitati.

Evident, orice inaintare a raului poate fi franata si chiar anihilata. Omul este o fiinta intr-o continua lupta, intr-o continua concentrare pentru mentinerea echilibrului. Asa cum mersul omului este o cadere controlata, tot asa si viata omului si mersul societatii este o alternare continua intre caderea in abis si ridicarea din propria cenusa. Cadem atunci cand suntem orbi, si ne ridicam cand ne-am dumirit si cand am suferit destul. Vai insa de cei care se nimeresc sa traiasca vremurile cand vine focul curatitor …