Intrebarea mai corecta ar fi poate ce voteaza azi locuitorii Marii Britanii? Pentru ca la cati straini le-au dat cetatenie, britanicii nu prea mai sunt britanici. Englezii fug de Londra cat pot, mijlocui Londrei este locuit mai ales de straini.

Astazi, britanicii voteaza de fapt daca mai sunt britanici sau au fost deja diluati de straini. In ciuda dezbaterilor cu argumente pro si contra din punct de vedere economic, adevarata batalie se duce de fapt pe campul psihologic al apartenentei sau ne-apartenentei la o tara si la o cultura. Altfel spus, cum ar zice capetele vorbitoare de pe la noi, pe camp … „nationalist”.

Este greu sa intelegem noi de aici de la marginea lumii, uitati de toti si folositi doar ca avanposturi catre marele urs, este greu sa intelegem ca problema economica este irelevanta pentru britanici si ca orice ar face, fie in UE, fie in afara UE, fie cu lira sau fie cu euro, britanicii oricum o sa o duca bine. De ce? Pentru ca britanicii sunt cel mai important aliat al SUA, tara care detine cea mai tare tiparnita de bani din lume (pe langa cea mai puternica armata – deocamdata). Deci, cum ar avea cea mai mica problema economica, britanicii s-ar ruga la prietenii lor de peste ocean sa le arunce si lor cateva vapoare de hartii.

Britanicii nu muncesc prea mult si nu au grija zilei de maine. De aceea, suporterii britanici sunt atat de multi la campionatul de fotbal si se distreaza atat de bine: nu au grija zilei de maine. Pentru multi dintre noi asta pare un mister, insa asta este! Pentru tanarul britanic prospectul ca va trebui sa isi faca pasaport ca sa mearga la meciuri in Franta sau la parting in Ibiza este groaznic este o sperietoare mult mai mare decat spaima ca nu isi va gasi un job bine platit in domeniul in care il intereseaza, la o companie care sa il respecte, sa ii ofere nenumarate „bonusuri” pe langa un salariu care ii va permite sa isi plateasca chiria si prima rata inca din prima „tragere”.

La batrani este putin altfel: s-au saturat de straini si oricat de obisnuiti ar fi sa ii puna la munca, parca li s-a suit pana peste gat: peste tot, oriunde te duci, numai straini: negri, polonezi, albanezi, romani, bulgari, mai nou arabi, sirieni. Unde mai pui ca printre ei pot fi si teroristi. Tara lor de azi nu mai e tara lor de acum 10-20 de ani, ca sa nu mai zicem de acum 30 de ani. De aceea vor afara, in speranta ca o sa mai pastreze ce se mai poate din ea. Saracii babalaci din provincie nici macar nu realizeaza ca mare parte din Londra e proprietatea chinezilor. Londra este un paradis pentru bancheri. Reamintesc, cand islandezii au facut revolutie si au vrut sa ii aresteze pe directorii celor 3 mari banci care le-au papat economiile, acestia si-au gasit refugiu in Londra. Deci nu doar oligarhii rusi care fug de Putin prefera Londra, ci si bancherii islandezi.

Destul de obositoare dezbaterile despre Brexit prin sterilitatea lor. Mai ales cele de la noi. Am avut insa ocazia sa vedem cat de goale sunt capetele vorbitoare. Din intamplare, din zapping, am dat peste una care emitea parerea ca „e posibil ca Marea Britanie, din punct de vedere economic, sa aiba beneficii in cazul unui Brexit” (!). Atat de mult a ajuns „ideea europeana” o ideologie cretinoida incat nici in fata unor evidente sau macar in fata unor chestiuni complicate, cei alterati de ea nu se pot abtine sa emita pareri idioate.

Parerea mea este clara: indiferent de ramanerea sau iesirea din UE, Marea Britanie va avea grija sa aiba DOAR avantaje. Problema de fapt nu se pune cate si ce fel de avantaje are Marea Britanie in UE, ci ce se intreaba in principal economistii englezi este daca nu cumva apartenenta la UE franeaza viteza de crestere, altfel spus daca nu cumva UE este o frana pentru englezi, blocandu-le expansiunea si cresterea. UE a cam devenit in ultimul timp o frana pentru marile puteri din UE: atat pentru nordici (Germania, Olanda, Suedia) cat mai ales pentru sudici (Italia, Franta, Spania). De vina nu e doar Grecia si Portugalia cat mai ales birocratia si sistemul bancar inflexibil care nu prea permite europenilor sa tipareasca la fel de mult ca altii pentru a sprijini economia.

UE se aseamana foarte mult in ultimul timp cu ultimele zile ale Imperiului Habsburgic: o birocratie umflata care si-a depasit de de mult orice scop si orice utilitate. Un parlament care reprezinta toate natiunile dar nu are nici o legitimitate si nici un rol democratic. Tarile de la periferie aruncate in saracie sau luptandu-se pentru secesiune, oprite fiind doar de irelevanta lor si incapacitatea sa se smulga singure, asteptand un bobarnac ca sa prinda curaj. Setea de putere a clasei „regale” din UE (asa-numitele „foruri” europene) este egalata doar de incompetenta ei. In incercarea de a-si mentine si a-si spori dominatia, birocratii de la UE se intrec in masinatiuni, proceduri si reglementari nemainitanite in istoria umanitatii prin complexitatea si lipsa de sens.

Evident, Imperiul mai are ceva charm fata de supusi, caci altfel s-ar fi destramat deja. Asa cum sa mearga si sa traiasca macar o perioada la Viena era visul oricarui supus din orice colt al Imperiului Habsburgic, pana si chiar si dupa destramarea lui, mai ales pe tinerii care pot sa mearga la studii si la party in vest, „magia” capitalei mai prezinta o oarecare atractivitate, cel putin pana cand se destrama la primul contact.

Intorcandu-ne la britanici, nu cred ca vom avea un exit chiar acum, dar oricum nu asta conteaza. „Current events cause future trends” spunea un om destept. Noua ne ramane doar sa ne punem intrebarea daca suntem sub vremuri sau peste vremuri, observand trendurile, anticipandu-le si actionand in perspectiva lor.