S-au mai limpezit apele cu privire la tentativa de lovitura de stat din Turcia si mie imi este clar in ce directie se va merge. Erdogan a luat-o pe calea lui Sadam, cu o mica deosebire: are poporul de partea lui.

Este greu de facut acum un istoric al ruperii lui Erdogan de NATO si al influentei miscarii guleniste tolerate si finantate de CIA in Turcia si in randul turcilor. Ne vom rezuma la a emite cateva pareri.

Lovitura de stat esuata a fost slab pregatita. In primul rand nu avea suportul intregii armate iar in al doilea rand exista nenumarate semne de intrebare cu privire la unele ezitari. De ce, de exemplu, avionul lui Erdogan nu a fost lovit, daca pucistii tot erau „all-in„? Poate pentru ca totul a fost doar un mic test sa vada reactia poporului si sa calculeze in ce masura Turcia va fi dezmembrata din interior sau din afara?

Am urmarit interviurile lui Sibel Edmonds, o fosta translatoare de limba araba a FBI-ului reporter specializat pe Turcia si whistleblower. Sibel are o intreaga teorie cu privire la istoricul Al-Quaeda si al Primaverii Arabe, dar nu va spun decat un cuvant cheie „Operation Gladio B”. Cu privire la lovitura din Turcia, Sibel este de parere ca este posibil ca sa fii fost o pregatire, pentru a vedea reactia populatiei.

Bineinteles, ca in orice miscare sociala de amploare, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. As aminti aici Decembrie 1989, Romania. Prin urmare, foarte posibil ca daca lovitura a fost doar un test, reactia populatiei sa nu fie deloc incurajatoare pentru americani. Sibel elogiaza miile de turci care si-au pierdut viata luptand cu mainile goale impotriva tancurilor pentru a apara independenta si libertatea Turciei, asa cum o vad ei. Acestia sunt eroi nationali si ne alaturam parerii ei. Romanii ar avea de invatat ca libertatea este un dar de mare pret si mai bine traiesti leu pentru o zi decat oaie pentru o suta de ani.

Ce va urma mai departe? Fiecare zi aduce o noua stire prin care turcii acuza UE si NATO, ba de implicare in lovitura, ba de apararea teroristilor (SUA nu vor sa-l extradeze pe Gulen), ba ameninta cu ruperea acordului pentru extradarea imigrantilor etc. Frecusurile cresc in intensitate si de la vorbe se poate trece la fapte peste noapte. Sunt deja si actiuni mai concrete, chiar daca mai putin oficiale. De exemplu,  acum cateva zile a fost oprita electricitatea la baza de la Incirlik.

Chiar daca Erdogan a luat-o pe urma lui Sadam si si-a atras mania Imperiului, nu este deloc exclus ca prin abilitate si popularitate Erdogan sa fie un os in gat pentru americani, cel putin pana se va ivi vreo ocazie potrivita.

Cu ocazia acestei lovituri exista o singura certitudine: Erdogan si-a intarit pozitia interna si nu va ma putea fi dat jos din interior. Singura sansa de „recastigare” a Turciei pentru Imperiu, ar fi lovirea din exterior printr-un „haos creativ”. Fiind „pierduta” pentru Imperiu, Turcia nu va mai putea juca un rol prea important pentru interesele Imperiului. Nu doar bazele aeriene in proximitatea unor zone fierbinti, de interes pentru Imperiu, erau aportul Turciei, cat mai ales operatiunile „underground” ale armatei: inarmarea rebelilor anti-Assad, relatiile cu Isis si tinerea in lesa a Rusiei prin controlul asupra stramtorilor.

Totul nu este inca pierdut pentru Imperiu. Daca nu va face greseli prea mari Erdogan nu va avea probleme. Doar pentru injuraturi si gura mare, este putin probabil sa si-o fure: politica externa este matematica, cum spunea Putin. Cata vreme nu da dovada de prostie si nu trece la gesturi concrete anti-imperiale, Erdogan va supravietui. Doar daca nu cumva, intre timp, se va ivi vreo ocazie de a fi prajit. Pot fi multe scenarii cu privire la „prajeala” lui Erdogan, de la inarmarea si starnirea kurzilor din sud, la trimiterea de semnale catre rusi ca pot sa pedepseasca Turcia, fara probleme. De fapt, nici nu stim daca mai e nevoie de astfel de semnale: rusii s-au prins oricum.

Aminteam intr-un articol trecut ca rusii au o problema: politicienii din vest (UE + SUA) nu se mai tem de nucleare si considera razboiul ca un joc virtual. Imi pare rau ca nu am gasit conferinta lui Putin in care se plangea: „nu stim cum sa le mai explicam”. Rusia este o putere nucleara, dar politicienii din vest ignora total riscul unui razboi nuclear si gandesc doar in raportul armelor conventionale: cine este Rusia sa tinem cont de ea? O mica putere locala, putem face ce vrem, inclusiv sa le dam arme ucrainienilor sau sa introducem no-fly zone in Siria (asta o sa faca Hitlery daca castiga). Rusii incearca sa tina pasul din punct de vedere al armelor conventionale, dar nu au mari sanse in lupta cu bugetul armatei americane, oricat de eficient si inovativi ar fi.

In cazul inceperii razboiului cu rusii, singura sansa a rusilor de a reaminti popoarelor si politicienilor din vest de pericolul nuclear este sa le faca un „demo”. Multa vreme ma temeam ca acest demo va fi facut pe Romania. Prin instrumentarea unui conflict, nu ar fi greu pentru rusi sa ne provoace doar pentru a arata vesticilor ca cu nuclearele nu este de glumit. Acum, nu este exclus ca rusii sa considere Turcia mai potrivita pentru un demo, mai ales ca le-ar oferi o cu totul alta oportunitate geopolitica. La ce sa mearga inspre vest si sa riste un razboi full-scale cu NATO cand ar putea sa loveasca Turcia – ceea ce nu le-ar displace pe moment americanilor – si sa castige influenta si mai mare intr-un teritoriu geostrategic vital pentru Imperiu, prin proximitatea imediata fata de Israel – adevarata putere mondiala care a colonizat SUA si care foloseste armata SUA doar pentru a-si duce la cap proiectul.

Nu ar mai fi prea multe de spus momentan, decat sa reiterez ca coliva turcilor s-a cam fiert!