Poate mai bine intitulam articolul cateva necunoscute ale mandatului lui Trump, caci evident viitorul este plin de semne de intrebare, poate chiar mai multe decat trecutul. Daca cu privire la viitor, ne putem stoarce creierul si scoate cateva scenarii – care se vor apropia de realitate mai mult sau mai putin – cu privire la trecut exista multe probleme: nu doar ca noi suntem limitati in intelegere si dupa ce ca avem informatie limitata, de multe ori avem si gandire proasta sau gresita, trecutul mai are si nenumarate proiectii deformate, care ne vin prin prisma minciunii si dezinformarii canalelor prin care informatia ajunge la noi.

Din punctul meu de vedere prima necunoscuta cu privire la mandatul lui Trump este daca acesta chiar va exista. Mai sunt cateva saptamani pana la mutarea la Casa Alba si cateva hopuri pana acolo: unul ar fi in jur de 15 decembrie adunarea electorilor cand teoretic pot aparea surprize si al doilea hop, este unul recent: renumararea voturilor pentru care tipa aia care a candidat a strans o suma record de bani intr-o perioada record de mica. Ce i-a venit nebunei sa ceara renumararea, avand in vedere ca ea oricum nu avea nici o sansa este un mic mister, cu cele mai probabile variante fiind: 1) tipa vrea sa se reabiliteze in randul democratilor dupa ce i-a criticat in campanie si 2) e platita de Hitlery care tot mai spera si pentru a nu se compromite si mai mult decat a facut-o, a pus-o pe asta in fata.

Pe langa aceste doua hopuri, mai exista riscul unor tulburari sociale care pot merge de la batai cu politia, impuscaturi si devastari de magazine pana la tentative de secesiune ale unor state. Si in ultimul rand, exista mereu riscul ca Trump sa fie omorat, desi daca vroiau sa il omoare, probabil o faceau pana acum, insa nu stim de fapt cine este si ce vrea Trump, de aceea nu putem spune cat de „nepotrivit” sau „incomod” este cu adevarat Trump pentru conducatorii din umbra – si vom discuta mai pe larg mai tarziu despre asta.

Voi continua cu o alta necunoscuta cu privire la mandatul lui Trump, mai precis cu privire la castigarea alegerilor. Este o intrebare foarte importanta si care este cheia intelegerii si altor intrebari: de ce seful FBI-ului James Comey a iesit in presa cu scrisoarea prin care anunta reinceperea investigatiilor cu privire la emailurile lui Clinton inainte de alegeri. Echipa lui Hitlery chiar pune pierderea alegerilor pe seama acestui eveniment [1]. La cat de apropiate au fost rezultatele, este foarte posibil ca acest eveniment sa fie grauntele de nisip care a intors balanta in favoarea lui Trump si au lovit-o pe Clinton. Principala teorie cu privire la acest „eveniment” este ca Comey a fost oarecum constrans de dovezi ca sa anunte continuarea investigatiei. Daca nu ar fi facut-o ar fi incalcat legea (si mai mult decat a facut-o trecand cu vederea incalcarea legii de catre Hitlery) pana in acel moment. Nu mai intru in detalii la cum s-a intamplat, ce este cert este ca foarte probabil Comey nu din proprie initiativa a detonat bomba care a terminat-o pe Hillery (posibil), ci a fost oarecum constrans (cel mai probabil de dovezi). Daca asa stau lucrurile, am putea spune ca Dumnezeu a invartit lucrurile atat de mult incat masinaria din spatele lui Hitlery efectiv oricat de mult a apasat pe pedala nu prea a mai avut ce sa faca.

Teoria haosului spune ca mici variatii in conditiile initiale ale unui sistem neliniar pot duce la mari diferente in rezultatele ulterioare, dupa evolutia in timp a sistemului. Cu atat mai mult in sistemele sociale. Dar Dumnezeu poate interveni in istorie in nenumarate feluri, am dorit doar sa amintesc acest amanunt pentru a intelege ca in spatele lucrurilor nu trebuie neaparat sa stea conspiratii prea complexe. Ceea ce nu inseamna neaparat ca acestea nu au existat. De cealalta parte a spectrului speculatiilor, daca ar fi sa mergem pe varianta conspirationista, amintim teoria ca papusarii au renuntat la Clinton pentru ca era prea corupta pana si pentru ei si le-a fost teama sa nu le faca probleme in caz ca va castiga si crimele o vor ajunge din urma si tot edificiul deep state-ului va fi cutremurat. Prin urmare, acestia au schimbat macazul pe ultima suta de metri, alegand sa il sustina pe Trump si folosindu-le pe Comey pentru a face valva. Urmeaza bineinteles si cateva intrebari logice, prima ar fi, daca tot au vrut sa o dea la o parte pe Hillery, de ce au fost atat de … timizi?

Sa trecem acum la lucruri mai serioase: Trumponomics. Ce masuri economice va lua Trump, care va fi raspunsul lui la problemele economice ale SUA si in ce masura isi va pastra promisiunile din campanie avand in vedere ca toti politicienii mint si singura necunoscuta este dincolo de minciunile spuse si falsele promisiuni, vor reusi sa faca totusi ceva bine? Obama de exemplu, a reusit sa mentina Titanicul la suprafata, intr-o perioada in care a existat riscul unui colaps financiar de proportii. Si doar pentru asta si Obama va intra in istorie, in ciuda celorlalte probleme. Cum va aborda Trump economia este o necunoscuta totala si pentru pietele financiare care de obicei stiu mai bine viitorul si dincolo de volatilitatea temporara, trendurile financiare intuiesc trendurile politice si economice. Cel putin acesta este consensul intre specialisti, eu as avea insa mari rezerve: Brexitul este doar un exemplu. Momentan, singurele trenduri evidente pe piata financiara cu privire la viitorul economic al SUA sub Trump este cresterea dobanzilor la obligatiunile pe termen lung – acelea care nu pot fi manipulate si al caror pret este inca dat de piata. Insa asta nu ne spune prea mult: cresterea poate ar fi avut loc si daca iesea Hitlery, in expectativa maririi dobanzii de referinta a Fed-ului, anuntata pentru luna decembrie, insa pusa acum sub semnul intrebarii.

In ciuda unei campanii in care Trump s-a laudat ca „va rezolva America”, amanuntele concrete in ce mod va face asta au fost mereu sumare si inconsistente. Reduceri de taxe si impozite, renegocierea tratatelor comerciale sunt doar cateva dintre aceste masuri anuntate, insa pe langa acestea au mai fost si investitii in infrastructura, intarirea armatei prin cresterea cheltuielilor cu dotarea si pregatirea, eliminarea sau restructurarea programului de sanatate Obamacare prin care clasa mijlocie sustinea asigrarile medicale ale celor saraci. Toate se bat cap in cap, in sensul ca majoritatea taie din venituri si maresc cheltuielile. Da, taierea taxelor si renegocierea contractelor de comert liber pot sa ajute producatorii americani si sa aduca inapoi companii din afara, insa efectul se va vedea pe termen lung. Da, oferirea de „deal-uri” preferentiale pentru taxarea unor mari corporatii va aduce ceva zeci de miliarde insa acestea vor fi mici bule de aer temporare, care vor amana poate cu o saptamana sau doua ritmul cresterii datoriei nationale.

Daca tot suntem la Trumponomics, sa mai lansam o intrebare din aceasta categorie: care va fi relatia lui Trump cu Fed-ul si cum se raporteaza Trump la cresterea necontrolata a datoriei? Unii comentatori superficiali amintesc ca Trump este un expert al falimentelor si ca se va descurca bine in gestionarea datoriei. Amintesc ei si de scurta perioada de „ratacire” in care Trump adusese vorba de default-ul pe datoria de stat, balbaiala retrasa extrem de repede insa nu fara semnele de intrebare care au ramas. Renegocierea datoriei suverante nu o poate face Trump, pentru ca nu e aceeasi situatie in care a fost el in relatia cu bancile. Paralela intre „expertiza” lui Trump in lupta cu falimentele companiilor si chiar falimentul sau personal si datoria suverana a SUA este total nepotrivita, sunt domenii in care doar vocabularul foloseste cativa termeni comuni, in rest …

Shift-ul in renuntarea la promisiunile de a renegocia tratatele cu China sau cu Koreea de Sud este un indicator ca Trump s-ar … da pe calea cea buna. In acelasi registru ar fi si renuntarea (cel putin aparenta) la anchetarea Clintonesei (evident incurajarea procurorului pe care il va numi ca sa o ancheteze) si la schimbarea tonului chiar si cu privire la Obama. „Clintons are good peple” a socat Trump dupa ce a castigat alegerile si campania s-a terminat. Este doar strategie sau chiar asa gandeste? Iata deci inca o intrebare …

Ca Trump nu este un ranchiunos, putem vedea si din echipa pe care si-o incropeste. S-a impacat cu nenumarati republicani care l-au calcat in picioare, iar pe unii chiar i-a numit in cabinet. Calmarea tonului lui Trump a avut loc si cu privire la Wall Street, faptul ca a pus la finante un fost bancher de la Goldman Sacs spunand totul cu privire la cat de „anti-sistem” este Trump.

In esenta, marea provocare a lui Trump din punct de vedere economic va fi ca sa sparga ciclul banilor dinspre tiparnita inspre bulele financiare fie din actiuni, fie din obligatiuni, fie din alte scheme de stoarcere a profiturilor de cei care sunt racordati la conducta de bani mai aproape de rezervor unde fluxul este mai puternic. Daca mai multi bani vor ajunge in economie si vor creste investitiile, exista speranta de mai bine. Insa piedicile sunt nenumarate, cea mai importanta fiind evident status-quo-ul: cei care au beneficiat pana acum de bunatatile venite de la tiparnita, nu o vor lasa cu una cu doua si chiar de ar dori sa il ajute pe Trump „sa faca America great”, nu se pricep la asta, ei fiind priceputi doar la inginerii financiare. Piata este singura care ar stii sa produca crestere sustenabila insa piata libera a fost distrusa, intreg sistemul financiar – sangele economiei – fiind unul sintetic, de proasta calitate, incompatibil cu dezvoltarea reala de care sa beneficieze toti. Pe langa factorii structurali potrivnici spargerii blocajului investitional – atat cei de natura umana (coruptia morala, lacomia, incompetenta) mai sunt si nenumarati factori externi cu care operatiunea trebuie sa se confrunte, SUA nefiind o insula oricat de mult si-ar dori. China, petrolul, robotizarea sunt doar cateva cuvinte cheie cu care nu va mai plictisesc detaliind cum ar putea sa puna piedici fiecare separat si cu atat mai mult sincron eforturilor lui Trump, chiar daca acesta ar fi un geniu al macro-economiei.

Cu privire la intrebarile legate de politica externa si relatiile cu Rusia nu voi mai detalia, acoperind aceste subiecte in articolele anterioare [2]. Pe scurt, recapitulez ca Trump oricat de mult l-a laudat pe Putin, cand o se confrunte cu armata de generali si republicani warmongeri care vor neaparat un razboi cu Rusia, o sa aiba ceva probleme, oricat de cea mai puternica persoana din lume se crede el. Daca cu Putin mai sunt sanse sa se impace, avand in vedere declaratiile din campanie, pe chinezi a reusit dejas a ii infurie, nu doar prin acuzarea de manipulatori de moneda (culmea ironiei) ci si prin faptul ca inainte de a vorbi cu presedintele Chinei, Trump i-a sunat pe tawanezi. Trump se crede macho si cu siguranta va trata tarile lumii ca pe niste candidate la concursurile sale de miss, ca sa nu spun ca pe niste prostituate. Pe langa acest risc, Trump se crede geniu arhi-strateg si ii place sa actioneze rapid si fara sa isi avertizeze inamicul. A facut caz de atacul asupra orasului Mosul din Irak, acuzand administratia Obama ca nu trebuia sa spuna ce are de gand sa faca, ca nu trebuia sa ii atace orasul facand zgomot dinainte, pentru ca astfel, membri Isis au avut timp sa fuga si sa se pregateasca de atac. Doamne-fereste sa ne trezim peste noapte ca la cel mai mic conflict cu Rusia sau cu China, Trump o sa apese pe butonul rosu ca sa ii ia prin surprindere pe rusi sau pe chinezi.  Sau altele asemenea. Nu stim insa nici daca Trump va fi razboinic nici daca va fi pacifist. Deocamdata putem vedea ce fel de oameni si-a pus pe unele pozitii cheie, de exemplu viitorul ministru al apararii (defense secretart) este un general in rezerva care are porecla „mad dog” [3] si care a activat in Irak si Afganistan, ocupand in cariera sa mai multe postui de conducere in fruntea armatei.

In final as incheia cu cateva mentiuni legate de principalele probleme grave pe care le poate avea Trump si care tin in principal de personalitatea sa. In primul rand, e foarte posibil ca Trump sa aiba ceva „la dosar”, chestiuni murdare, ascunse, etc cu care sa fie santajat. Trump sta cam prost si din punct de vedere psihologic. Vorbeste ca un pustan de clasa a 5-a, foloseste fraze scurte cu cuvinte simple si evident este afemeiat. Unii ar spune ca este si instabil, iar altii i-ar fi facut chiar o anamneza acuzandu-l de tot felul de boli mentale de la megalomanie si narcisism pana schizofrenie paranoida. As vrea insa sa vad care un politician care sa nu fie bolnav mintal, asta chiar ar fi o noutate.

Necunoscutele mandatului lui Trump sunt insa variabilele unui viitor incert, specific unei istorii accelerate intr-o perioada de tranzitie prin care trece omenirea. Catre ce va trece este evident o intrebare mult mai grea, insa vedem ca in ciuda optimismului si a bulei de oxigen pe care victoria lui Trump par sa o fi adus, intunericul continua sa acopere orice speranta cu privire la un viitor in pace si prosperitate pana si pentru cea mai puternica tara a lumii.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Hillary Clinton campaign manager blames loss on FBI director James Comey’s intervention

[2] Previziuni despre Trump

[3] “Be polite, be professional, but have a plan to kill everybody you meet.”