Iata o declaratie mai veche a lui Putin care explica credo-ul lui cu privire la viitorul Rusiei: „cand impingi un arc, vine o vreme cand arcul impinge inapoi”. Daca ne uitam la unde era Rusia acum 10 ani si unde este acum, putem spune ca arcul deja a impins inapoi si a impins bine, pe toate planurile: politic, geopolitic, militar, economic, ideologic.

Planificarea strategica multi-anuala

Spre deosebire de democratiile vestice unde alegerile frecvente obliga politicienii sa incropeasca solutii temporare la orice tip de probleme, pentru a putea castiga din nou alegerile, in Rusia si in China lucrurile stau altfel si planurile de dezvoltare pe perioade indelungate pot fi duse la capat avand efecte spectaculoase cum s-a vazut in China si deocamdata mai putin in Rusia. Insa Putin vine din urma …

As aminti aici si cateva chestiuni legate de tratarea chestiunii creditarii la nivel global, ajunsa la punctul mort in care cresterea economica nu mai poate tin pasul cu viteza necesara a cresterii volumului de bani care este o consectinta intriseca a modelul financiar actual. Desi solutia fireasca in cazul crizei creditelor era rezolvarea acesteia pentru a evita agravarea problemei, sub presiunea alegerilor politicienii au evitat dusul rece necesar si au ales amanarea probleme prin cresterea plafonului datoriei. Aceasta se intampla frecvent in SUA, ultima marire fiind chiar zilele acestea. Evident la mijloc mai sunt si alte motive, cum ar fi lobby-ul bancar, insa lobby-ul are doar rolul de finantator al alegerilor, scopul final fiind castigarea acestora. Ori, cu sau fara banii bancherilor, dusul rece ar fi catastrofal pentru orice politician, deoarece efectele pozitive sunt greu de prevazut si rezultatele s-ar vedea dupa ceva timp, pe cand supraindatorarea poate avea rezultate instant.

Problema demografica

As dori sa incep cu o chestiune mai facila si peste care voi trece repede: problema demografica. Desi Rusia are o rata a natalitatii alarmanta (chiar mai dezastruoasa decat Romania), cei care leaga problema demografica de rezilienta economica a Rusiei sau de capacitatile sale militare viitoare, se insala amarnic.

Scaderea fortei de munca este compensata de rusi prin afluxul de imigranti economici din Asia Centrala. Oricat de saraca ne-ar pare noua Rusia din afara (presa mainstream proiecteaza deseori o falsa imagine de Rusie aflata pe marginea prapastiei din cauza sanctiunilor), realitatea este ca sunt tari mult mai sarace ca Rusia in Asia si mai nou in Orientul Mijlociu. Peste 15% din forta de munca din Rusia sunt emigranti [1] si spre deosebire de Europa de Vest unde acestia primesc case, ajutoare sociale si salariu minim, in Rusia, drepturile muncitorilor si mai ales ale muncitorilor imigranti sunt mult mai mici sau chiar lipsesc cu desavarsire. Rusia nu va avea deci o problema cu forta de munca, nefiind deloc imposibil mentinerea unei economii bazata pe resurse naturale si pompata cu forta de munca ieftina la discretie.

De altfel, Rusia se afla in topul tarilor dupa numarul fortei de munca cu peste 76 milioane desupra Japoniei (65), Germaniei (45) sau Romaniei (9). Va puteti imagina de ar putea face Germania cu o forta de munca dubla si cu resursele Rusiei?

Prietenii si neprietenii

Principala problema a Rusiei este faptul ca la Washington multi nu iubesc Rusia ca sa nu mai zicem ca unii doresc sa o rada de pe fata pamantului. Poate si principalul avantaj al Rusiei la aceasta problema este ca americanii cu bani iubesc Rusia deoarece ofera cele mai sigure si profitabile randamente, mai ales in ultimii ani, in epoca dobanzilor negative cand banii alearga in colt in colt in cautarea randamentelor. Exista asadar doua mari tabere in SUA: una care doreste sa loveasca in Rusia (indeosebi tabara politica si militara) si alta care doreste sa beneficieze de pe seama Rusiei (finantele). Hmm, oare cine va castiga? Greu de raspuns la aceasta intrebare si desi as inclina spre finante (bancile conduc lumea) imi aduc aminte de o faza din House of Cards cand in conflictul cu un miliardar, presedintele SUA l-a amenintat: „You may have all the money, Raymond, but I have all the men with guns” (vezi VIDEO). Viata bate filmul si nu stim care va fi rezultatul. Deocamdata insa este clar ca Trump are alte prioritati si Rusia nu e pe lista lui.

Esecul sanctiunilor

„Pentru o tara aflata sub sanctiuni, se construieste al dracului de mult in Moscova” – expert militar american intors din vizita in Rusia acum doua saptamani (sursa)

Este evident ca sanctiunile asupra Rusiei au fost un esec, deoarece daca nu esuau, pana acum Rusia ar fi dat inapoi Crimeea – ca doar de aia au fost date sanctiunile, nu?! Nu doar ca Rusia nu are de gand sa dea inapoi Crimeea, dar intre timp s-a apucat sa construiasca si ditamai podul care o sa lege direct peninsula de teritoriul rusesc si de asemenea, Rusia va incepe exploatarea campurilor petrolilere din Marea Neagra care apartineau Ucrainei si care prin preluarea Crimeei, devin acum de facto proprietatea Rusiei.

Este evident ca Germania si restul UE nu se pot lipsi de gazele rusesti, ba din contra, au nevoie de mai multe. Ori Rusia traieste din gaze si petrol. Rusia a fost infinit mai afectata de pretul petrolului decat de sanctiunile impuse de americani.

Paradoxal, sanctiunile au avut chiar un efect pozitiv: au ajutat dezvoltarea economiei Rusiei prin diversificare si prin eliminarea companiilor ineficiente care operau mai mult pe credit, gratie fluxului de bani care cauta mereu randamente sporite acolo unde dobanzile negative nu au ajuns inca.

In ciuda sanctiunilor, marile companii din vest care doresc o piata de desfacere de 144 de milioane de oameni nu au stat departe [2] si au profitat din plin de caderea rublei pentru a face investitii majore in domeniile retail dar si productie (cum ar fi Ikea). Nivelul investitiilor straine nu a ajuns inca la nivelurile anterioare razboiului din Ucraina dar sanctiunile nu au facut decat sa tina departe pe „cautatorii de aur”  care ar fi pompat in piata creditelor cum s-a intamplat in Romania inainte de 2008 si sa invite companiile cu perspectiva pe termen lung care au adus nu doar finante ci si au stimulat dezvoltarea locala.

Cu toate acestea, Rusia este constienta ca daca sanctiunile actuale nu au lovit-o fatal, exista riscul ca o eventuala noua runda de sanctiuni mult mai dura sa poata avea efect. In ce conditii ar putea sa se intample asta vom vedea mai tarziu: cert este ca Rusia doreste si sa aiba libertatea sa opereze „geopolitic” cat mai putin constransa si totodata sa fie indispensabila vestului astfel incat sa nu poata fi eliminata din economia mondiala.

Este evident ca adevaratele sanctiuni care ar putea lovi Rusia ar fi oprirea achizitiei de gaze din partea UE, insa tocmai din cauza acestei imposibilitati, Rusia incearca sa isi diversifice parghiile prin care se poate mentine indispensabila si pe langa parghia resurselor, mai nou lucreaza la un nou proiect de infrastructura gigant prin care incearca sa permita transport terestru al bunurilor din Asia pentru Europa de Vest. Mai precis, Rusia incearca sa dezvolte infrastructura rutiera si feroviara care va permite transportul de marfa din Japonia, China si Koreea de Sud la costuri infime si durate mult mai bune decat transportul maritim.

Razboiul din Siria

Sa reamintim ca razboiul din Siria nu este altceva decat tentativa europenilor de a se taia de gazele rusesti prin constructia unei conducte care sa aduca gaze lichefiate din Quatar [3]. La pachet cu acest argument, implicarea Rusiei in Siria vine evident si cu „relansarea arcului”, adica cu incercarea Rusiei de a creste costul „americanizarii” teritoriilor detinute anterior de Rusia. Este evident ca Rusia a trasat o linie pentru NATO peste care trecerea va costa mult mai mult. Aceasta linie este granita actuala a NATO, fara Ucraina si Siria / Turcia. Am putea spune chiar, ca in Turcia, NATO chiar pierde incet controlul, aceasta si multumita Rusiei care l-a savat pe Erdogan de lovitura de stat care ar fi facut ca Turcia de astazi si de maine sa arate cu totul altfel.

Nu putem spune ca Rusia poate dicta in ziua de astazi, in sensul ca acceptam ideea ca daca SUA chiar vrea, poate invada Siria cu forte terestre si il poate elimina pe Assad in 2-3 saptamani. Insa costul acestui razboi va fi foarte mare pentru americani si acest cost Rusia il poate dicta. De la oferirea de armament si consultanta lui Assad, pana la sprijinul direct cu avioane si tancuri, influenta Rusiei mareste costul pentru americani chiar pana acolo in a-i da inapoi si a accepta status-quo-ul, cum s-a intamplat in Ucraina unde „democratia” a ajuns acolo unde a tras Rusia linia.

Noul drum al matasii

Am amintit anterior fragmentar proiectul Rusiei de a participa la un nou drum al matasii care sa aduca terestru marfurile din Asia inspre Europa. Proiectul este unui gigant si implica investitii de sute de miliarde de dolari si colaborare cu China si cu alte state asiatice. Practic, banca BRICS (actual New Development Bank) a fost formata pentru a facilita investitia in proiecte de infrastructura comune in principal ruso-chineze. Pe acest nou drum al matasii vor circula insa nu doar marfuri dinspre Asia (in principal China) inspre Europa, ci si resurse dinspre Rusia inspre China. China va avea in principal nevoie de mancare pentru populatia numeroasa si cu un standard de viata din ce in ce mai ridicat.

O data completat acest drum – o retea de drumuri, in fapt, atat rutiere cat si feroviare – costul transportului marfurilor din Asia (China, Japonia, Koreea si altele) inspre Europa ar putea scade dramatic. Imaginati-va cum ar fi o ieftinire cu 10% a tuturor produselor de la hypermarket (care 99% sunt fabricate in China). Nu doar ca economic Rusia ar da lovitura, insa Rusia ar deveni precum Iranul, indispensabila economiei mondiale – scoaterea ei totala riscand un impact major asupra intregii economii. Inchei comentariile despre noul drum al matasii cu mentiunea ca deja multe parti din acest proiect au fost completate si China este implicata cu investitii, companii si forta de munca in realizarea lui. De altfel, dupa cum stim, China a realizat deja o linie de cale ferata de mare viteza (200-299 km/h) care leaga estul (China economica este de fapt coasta de est) de partea de nord-vest a tarii unde reteaua se poate prelungi atat inspre Kazakhstan cat si spre Rusia. Pentru cei interesati de topicul transportului terestru dinspre Asia spre Europa, le recomand Wikipedia -> Eurasian Land Bridge.

Gazul rusesc – cordonul ombilical care leaga Rusia de Europa

In prezent nu exista alternative la gazul rusesc. Germania si alte mari tari europene depind de acesta pentru a putea supravietui economic. Importanta pentru Germania a gazului rusesc reiese din faptul ca Merkel nu-si permite sa se certe cu Putin si chiar recent a adus vorba de „inlesnirea” sanctiunilor. Dupa cum am mai mentionat, singura alternativa a gazului rusesc a fost conducta din Quatar care urma sa aduca gaze pentru europeni si sa treaca prin Siria si la care Assad s-a opus, de unde i s-a tras si „antipatia” americanilor si tentativa de anihilare.

Singura problema a rusilor in prezent o constituie ucrainieni care pe langa frecusurile cu neplata (anterioare conflictului militar) si tentativele de apropiere de UE / NATO, maresc costul transportului. La aceasta problema rusii lucreaza din greu de ceva ani buni. Dar nu doar Ucraina este riscanta pentru rusi, ci si Belarusul. Ideal pentru rusi ar fi sa aiba granita comuna cu nemtii si sa le poata furniza gaz ieftin si in cantitati cat mai mari pentru un beneficiu reciproc imens.

O prima solutie la aceste probleme o constituie dublarea capacitatii conductei Nord Stream catre nemti care vine prin Marea Baltica, evitand astfel „intermediari”. De asemenea, in incercarea de a evita Ucraina si din nevoia de a acoperi si mai mult partea de sud, Rusia a incercat conducta South Stream, blocata insa de UE.

Multa lume nu a inteles de ce UE a blocat aceasta conducta care ar fi eficientizat transportul de gaze rusesti si ar fi produs beneficii nenumarate in regiune si intregii Europei Centrale dar nu numai. Problema a fost temerile europenilor de santajul rusilor si legandu-se de unele legi europene, au cerut ca infrastructura sa fie separata de furnizor. Ori, cine se apuca sa faca ditamai conducta pe mii de kilometrii, daca nu are asigurat ca va si gasi furnizorii care sa o foloseasca?

Rusii, ca producatori sunt direct interesati sa aiba desfacere si ar fi fost gata sa investeasca in construirea conductei, neacceptand insa sa ofere un cec alb europenilor prin contracte de furnizare dar fara sa administreze si conducta. Practic, pentru rusii nu ar fi schimbat nimic cu situatia din Ucraina o conducta administrata de altii, pe care acestia sa o poata inchida cand vor sau maine-poimaine sa o lege de Quatar sau alte tari din Asia Centrala care pot oferi gaze pentru europeni dar care nu au in prezent infrastructura si nu vor putea avea-o prea curand.

Din aceste motive, rusii au ales o alta solutie: vor face din Turcia un hub de energie, ei ocupandu-se de conducta pana la turci iar acestia vor fi responsabili pentru distribuirea ei in UE. Evident ca rusii ajung tot prin intermediari in UE, de data aceasta prin Turcia, insa asta e situatia, fiind legati de maini si neavand prea multe optiuni. Pare total de neinteles de ce prefera rusii sa mearga pe mana turcilor cand ar putea foarte usor sa „rezolve” cu Belarusul desi a avut si cu acesta dispute. Nu am personal inca o explicatie la aceasta problema, poate doar doua raspunsuri posibile:

1. diversificarea – rusii vor alternative, pentru a putea si acoperi zone mai multe dar si pentru a nu-si pune ouale in aceeasi oala (adica catre aceiasi beneficiari din nordul si centrul Europei); sudul Europei este inca o piata unde Rusia are oportunitati imense
2. expansiunea si mai mare pe servicii si alte operatiuni decat cele de productie / furnizare; viitoarea conducta din sud va transporta nu doar gaz rusesc; Rusia are deja o prezenta pe piata europeana si cu investitii in rafinarii si retele de peco-uri; colaborarea ruso-turca este mult mai larga si era firesc ca Rusia sa fie prezenta ca partener pentru turci la aceasta conducta necesara sudului Europei;

Rusia – o China in devenire

Este greu de acoperit intr-un articol toate oportunitatile si capacitatile Rusiei care ii asigura acestei tari toate premizele pentru a se mentine nu doar ca putere regionala si chiar pentru a redeveni o putere globala dominanta. Nu vreau sa par pompos sau sa par ca am anumite afinitati sau iluzii: am incercat sa fiu cat se poate de obiectiv in tot ce am scris pana acum si pot raspunde detaliat acolo unde sunt neclaritati. Iata doar cateva alte idei enumerate pe scurt pe care nu mai am rabdare sa le detaliez:

• ruta arctica – daca incalzirea globala chiar e reala si polul nord se va topi, Oceanul Arctic poate oferi o alternativa importanta la rutele maritime actuale intre Asia si Europa; ca sa dam doar un exemplu, de la Yokohama la Rotterdam, pe ruta arctica se scurteaza cu 25% durata (si costurile, evident) transportului de la 39 de zile (pe sud) la 29 de zile (pe nord) [4]
• petrolul si alte resurse: desi am discutat mai ales despre gaz, Rusia are insa atat de mult petrol incat nici nu au facut inca o evaluare prea clara a rezervelor; o evaluare realista este oricum greu de discutat, fiecare tara incercand sa tina secreta aceasta cifra; Rusia este insa in topul producatorilor de petrol si exporta 70% din ceea ce produce restul fiind rafinat intern; Rusia are atat de mult petrol incat nu are ce sa faca cu el; eu am suspectat caderea pretului petrolului pe tentativa americanilor de a lovi in economia Ruseasca care hraneste bugetul militar al Rusiei insa foarte probabil, abundenta petrolului este adevarata explicatie a caderii pretului; se pare ca asistam la un paradox in prezent: tehnologia evolueaza atat de rapid incat avansul tehnologic in domeniul exploatarii petroliere cat si eficientizarea consumului (nu doar in domeniul automobilelor, ci in toate domeniile) au facut ca productia sa poata creste (la aceleasi costuri sau chiar mai mici) in tandem cu scaderea consumului; deci bye-bye oil peak deocamdata; totodata, pentru Rusia, petrolul este ca o prajitura pe care nu o poate manca si care foarte probabil se va strica curand; situatia este de asa natura incat pretul petrolului este blocat si Rusia trebuie sa isi diversifice rapid economia mai ales deoarece la orizont se intrevede din ce in ce mai mult trecerea pe noi tehnologii care sa depinda si mai putin de pretul petrolului;
• energia nucleara: Rusia este prima tara care a avut o centrala nucleara civila si are o mare felie din totalul de centrale nuclearale, avand tehnolgie si experienta care ii permit sa devina furnizor complet oricarei tari care doreste: de la consultanta si training, pana la constructie si materie prima; din cunostintele mele, in Turcia Rusia deja construieste o mega-centrala nucelara in timp ce noi stam la Cernavoda de 30 de ani fara sa miscam un deget, de frica sa nu ne faca rusii un mare bine daca le-am oferi lor reactoarele care asteapta investitorii;
• productia de armament: daca exista o industrie care a avut boom in ultimii ani in Rusia, aceasta este industria de armament; deoarece am tratat pe larg despre importanta unei industrii de armament cat mai ptuernice intr-un articol mai vechi, ma voi limita doar la a da cateva cifre: 20% crestere in 2013, 48% in 2014 si 6% in 2015 – evolutia vanzarilor de arme ale Rusiei; de asemenea: 8% cota de piata a Rusiei la nivel mondial, locul 3 dupa SUA si Marea Britanie in 2015; in domeniul armelor. Rusia are cativa noi clienti importanti: India, Turcia, Iran si surprizator Irak-ul; in Irak chiar, Rusia are proiecte in domeniul petrolului fiind partener al guvernului in exploatarea unor campuri si castigand din ce in ce mai mult teren, probabil datorita ajutorului dat de iranieni; in Irak,
• situatia financiara si promovarea rublei; lansarea Bancii BRICS; Rusia are o rata mica de indatorare si o situatie financiara stabila in prezent, trecand printr-o perioada dura in care rubla a fost lovita din plin; masurile luate de Banca Centrala a Rusiei au stabilizat situatia si au oferit perspectivele unei cresteri organice solide; diversificarea platilor si deplasarea pe folosirea valutelor proprii in platile reciproce cu diverse state, reprezinta raspunsul Rusiei la marginalizarea de pe piata financiara si la riscul scoaterii din circuitul financiar Swift; Rusia a invatat lectia Iranului si s-a pregatit din timp, participand alaturi de China la dezvoltarea unei alternative [5]; de asemenea, pe plan financiar Rusia joaca alaturi de China, facand front comum mai ales in FMI unde tarile BRICS se apropie drastic de procentul de 25% la care este permis folosirea dreptului de veto ceea ce ar oferi un levier de influenta important Chinei si Rusiei in finantele mondiale dominate in prezent de SUAș

Riscurile socio-politice

Nu vom intra prea mult in tratarea situatiei politice din Rusia, deoarece nu stim nimic. Nimeni nu stie de fapt nimic, in afara faptului ca la rusi nu e democratie ca la europeni. Oprimarea presei libere (o gogoasa, de altfel), interzicerea ONG-urilor, protestele firave si faptul ca din cand in cand vreunul de prin opozitie mai este impuscat sunt doar cateva chestiuni care nu ne spun prea mult.

Principala intrebare este insa in ce masura Putin a reusit sa controleze total centrele de putere care decid sau Putin este doar un papusar, asa cum se intampla de obicei in SUA unde presedintele este controlat total de centre de interese obscure. Se discuta uneori de FSB si de puterea pe care serviciul o are si despre cum Putin nu este decat un tovaras dintre mai multi care a reusit sa mentina un echilibru si sa apere interesele celorlalti tovarasi.

Multi zic, ca la cat de salbatica e Rusia, sa ne multumim ca il avem pe Putin si ca nu avem alti turbati cum se intampla in Koreea de Nord.

Nu putem visa la o democratizare a Rusiei, asa cum nu putem visa la o democratizare a Romaniei. Democratia romaneasca este originala si are specificul ei in contexul geopolitic actual: avem presa libera, deoarece suntem si noi a cincea roata la UE, au nevoie de paznici la granita de nord si totodata de sclavi care sa le stearga la fund babacii, de aceea ne-au primit si pe noi si prin urmare, ne-au oferit democratie si libertate – nu asa se spune? Ca democratia noastra e consecinta apartenentei la UE, ca si cum cei care au murit in 89 au facut-o de fraieri?

Social, Rusia este o tara ratata, o societate in deriva. Demografia, coruptia, dependenta de tatuc, nu au permis dezvoltarea unei societati bazate pe principii capitaliste si nici cu afinitati prea mari catre libertate si democratie. Aceasta ar fi insa doar o parte a problemei. Cealalta parte este ca Rusia nu este deloc omogena, fiind un amalgam de popoare cu mentalitati si aspiratii variate. Este doar o chestiune de timp pana cand impactul globalizarii si al societatii deschise (cu sau fara organizatiile lui Soros), consecinta fireasca a tehnologizarii, vor produce valuri de transformari care vor pune sub semnul intrebarii chiar supravietuirea federatiei in forma actuala. In final, Rusia nu este deloc ferita de pericolul musulman. Daca deocamdata primavara araba s-a oprit in Siria, fiind mult „de munca” aici, nu este exclus ca Rusia sa devina viitorul target al inginerilor sociali iar filonul musulman sa fie o noua bomba cu declansare intarziata pe care americanii o plaseaza rusilor, pe langa toate celelalte (pretul petrolului, sanctiuni, Ucraina etc).

~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Bloomberg: Russia Wants Immigrants the World Doesn’t

[2] Bloomberg: Big Western Companies Are Pumping Cash Into Russia

[3] Zerohedge: The Oil-Gas War Over Syria (In 4 Maps)

[4] Rules for Polar Shipping Advance

[5] RT: Russia’s banking system has SWIFT alternative ready