Pe 26 octombrie BNR a sarbatorit 10 ani de la aderarea la UE. Vom face o scurta trecere in revista a discursului lui Isarescu, care desi unul sterp, oficios si „diplomat” spune multe despre starea lucrurilor.
Pentru a nu fi acuzati de copyright, vom reda doar fragmentele care ne intereseaza, lasand linkul la sursa pentru cei care doresc sa parcurga tot discursul: 10 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană: De la coeziune la convergență
Evident ca dupa parerea noastra, aderarea la UE poate fi inclusa in lunga traditie a Romaniei moderne de adoptare aberanta a unor forme fara fond. Mare parte din aceasta coeziune a constat in cedarea partiala a suveranitatii catre UE si in adoptarea unui aparat birocratic de mituire legala a unei intregi categorii de plimbatori de harti care sunt platiti la salarii europene desi fac munca romaneasca. Bineinteles, cuiul lui Pepelea sunt fondurile europene, sursa de tunuri legale pentru cei mai priceputi in manipularea sistemului in interese cu totul straine de dezvoltarea economica sau realizarea mult-doritei coeziuni. De asemenea, coeziunea a mai insemnat si obligativitatea cresterii pretului utilitatilor si resurselor naturale la nivel european, unde principiul proportionalitatii (cu salariile in cazul acesta) nu s-a pastrat deloc. Privatizarile, deschiderea granitelor care in general a privat tara de forta de munca calificata si mai ales de creiere sunt de asemenea un efect criminal care nu mai poate fi reversat nici daca ar fi ca maine sa iesim din UE si sa inchidem granitele.
Multi se bucura ca tebmelii de tinerii si specialistii romani care fug in afara, argumetand ca acestia capata experienta si aduc bani inapoi. Bani inapoi aduc insa doar muncitorii si capsunarii din agricultura care merg sa imbogateasca fermierii olandezi si spanioli si pe care IQ-ul nu ii ajuta sa invete limba indeajuns pentru a se integra. Cei care se integreaza insa, nu mai aduc bani si sunt pierduti pentru vesnicie. Cu toata afinitatea catre tara natala si cu tot patriotismul lor, copiii lor vor vorbi nativ limbile natiilor unde au fugit si Romania nu va mai avea niciun avantaj de pe seama lor, poate doar cu exceptia banilor trimisi pentru parintii ramasi acasa, in cazul celor care nu i-au luat cu ei. Sa ne intoarcem insa la discursul lui Isarescu unde vom avea prilejul sa mai comentam acest subiect.
O imagine relevantă a acestei evoluţii pozitive este oferită de comparaţia PIB per capita, ȋn termenii puterii de cumpărare, față de media EU/15 țări, care au alcătuit Uniunea Europeană înainte de 2004. În anul 2000, în România, acest indicator se situa la 22,4 la sută din media EU15; în Bulgaria se situa la 24,3 la sută, în Polonia la 40,6 la sută; iar în Ungaria la 45,2 la sută. În 2016 PIB per capita, calculat ca procent din media aceluiaşi indicator, era de 44,5 la sută în Bulgaria, 54,5 la sută în România, 63,6 la sută în Ungaria și 64,1 la sută în Polonia.
Nu stim din aceste cifre daca nu cumva ultimele includ si tarile care au aderat intre timp, adica ne includ si pe noi. Singura veste buna este ca am depasit Bulgaria. Dar sa fim seriosi: oare chiar i-am depasit? Acesti indicatori macro – folositi de Isarescu – sunt putini relevanti, mai ales cand diferentele sunt de 5-10 procente. Asadar, bulgarii sunt inca sub noi, cu 44,5% PIB per Capita. In primul rand, relevant ar fi PIB per Capita PPP, adica raportat la puterea de cumparare. Insa daca analizam de exemplu venitul mediu familial, vedem cum o familie din Romania castiga cam la fel ca una din Bulgaria: 2404 lei (~522 EUR) vs 1000 bgn (~511 EUR) [1]. Ori, preturile din Bulgaria sunt cu totul altele decat cele din Romania si nu doar la mancare, benzina sau bunuri de larg consum ci si la impozite, utilitati etc. Progresul insa exista daca privim pe 10 ani si daca privim la cifre seci. O buna contributie la acest progres l-a avut insa reducerea populatiei, atat din cauze de natalitate scazuta cat mai ales din cauza de exod. Prin urmare, ce conteaza ca ne creste PIB-ul daca ne scade numarul? Continuand trendul actual, matematic, pe meleaguri mioritice nu va mai exista picior de roman in cateva decenii. Nu este deloc exclus ca peste cateva decenii sa avem un PIB per capita superior Germaniei, din simplul motiv ca avand terenuri agricole care produc, acestea fiind cumparate si exploatate de straini, cu putin angajati, vom avea rezultate foarte bune realizate de marii fermieri care se vor imparti la o populatie din ce in ce mai scazuta. Altfel spus, simpla medie matematica a raportului intre cifrele de afaceri si numarul populatiei nu spune mare lucru, nivelul de trai fiind cu totul altul.
De altfel, ca o mica observatie, in intreg discursul Isarescu nu a amintit deloc de rana sangeranda provocata in resursa umana din Romania in aceasta perioada, ca urmare a integrarii in UE si a deschiderii granitelor. Isarescu – ca si altii – vorbesc de PIB, de dezvoltarea infrastructurii si de numarul de companii sau de capital, dar creierele si bratele care au fugit sunt total ignorate ca si cum aceasta pierdere nu ar avea nicio relevanta. Gresit! Nu doar ca scurgerea creierelor anuleaza orice speranta de crestere economica relevanta si de dezvoltare reala a tututor sectoarelor societatii, insa impreuna cu scurgerea fortei de munca calificate, dar si necalificate in ultimul timp, Romania pierde intr-un ritm drastic din capacitati, urmand sa ajunga pur si simplu o pepiniera de resurse umane si materiale ieftina, nu un competitor de la egal la egal macar cu vecinii din Europa de Est cum ar fi Ungaria sau Polonia.
Experiența relativ îndelungată pe care o am ȋn domeniul macroeconomic m-a convins de un adevăr esențial şi anume că pentru dezvoltarea durabilă a unei ţări cu economie de piață nu există substitut la politicile economice fundamental corecte. Iar acestea nu sunt prociclice, ci anticiclice.
Nu de putine ori, si in acest articol dar si in luarile de cuvant, Isarescu critica si da lectii la clasa politica. Ceea ce arata cat de ipocrit este. Isarescu a ocupat si el scaunul politic desi intr-un exercitiu de contorsiune aberanta si total nenaturala. Amintim celor care au uitat: Isarescu a acceptat sa ocupe postul de prim-ministru intr-o criza politica (nu mai retin detaliile), cu conditia ca sa poata sa se intoarca ulterior pe postul de guvernator al BNR. Evident ca gresala acestei situatii si faptul ca cerinta lui de patriarh al BNR-ului a fost acceptata cade in primul rand pe politicienii de atunci care i-au acceptat conditia, practic Isarescu putand sa faca muci tara printr-o guvernare proasta si ulterior, drept rasplata, sa se intoarca la BNR. Logic este ca daca intri intr-o hora sa joci, nu sa stai cu fundul in doua barci. Aroganta cu care Isarescu a tratat „chemarea tarii” in acele momente de criza ar fi trebuit sa ii scarbeasca nu doar pe proponenti ci si pe colegii de la BNR care nu trebuiau sa accepte aceste amestec intre cele doua institutii, un paradox tocmai al europenismului mult trambitat in care institutiile trebuie sa fie indepentente si fiecare sa aiba calea ei, fiind total nenaturala trecerea unui director de banca centrala in politica sau si mai putin vice-versa. Insa la noi, deoarece eram „mici si prosti”, europenii au inchis ochii si chiar au salutat ca un amic de-al lor din forurile „iluminate” prin care s-o invarti Isarescu, este chemat sa asigure carmarea tarii catre zona de influenta europeana prin aderarea la UE si la NATO, intr-o perioada importanta.
Asadar, Isarescu a avut sansa ca politician sa faca autostrazi, sa ia masuri anticiclice si sa faca tot ce ii invata acum pe politicieni. A avut sprijin, a avut popularitatea, putea oricand sa isi faca un partid sau sa intre intr-un partid si sa il carmeasca la putere ca sa poata sa puna in aplicare sfaturile lui luminate cu care ii mustruluieste acum pe politicieni. De ce nu a facut-o? De ipocrit! Pentru ca sa dai sfaturi este mult mai usor decat sa le pui in aplicare.
Ca să urcăm mai repede trebuie să mărim potențialul nostru de creștere. Asta înseamnă, ȋn mod concret, că potențialul factorilor de producție trebuie mărit.
Ce frumos vorbeste maestrul! Daca nu am stii insa cum stau lucrurile, aproape ca am cere sa i se faca icoana sau macar sa fie predata invatatura lui in scoli. Cum sa creasca oare potentialul factorilor de productie daca noi avem o moneda atat de puternica, deoarece lui Isarescu ii tremura chilotii de orice devalorizare a leului? Cum putem noi incuraja exportul si consumul de produse interne daca leul nu ar fi intarit artificial de eforturile constante ale BNR care are ca prima misiune mentinerea leului pe o linie cat mai convenabila corporatiilor internationale care vand masiv in Romania si concureaza cu producatorii locali. In schimb, evident ca finantarea si creditarea economiei romanesti este o misiune secundara, putin importanta pentru BNR, Isarescu dand vina pe capitalul romanesc pentru lipsa finantarii, ca si cum banca centrala nu are nicio putere sa ajute. Intr-o tara normala in care banca centrala urmareste interesul economiei autohtone, banca centrala va tipari moneda si va finanta puternic economia pentru a dezvolta capacitatile de productie, nu va mentine o moneda puternica pentru a facilita importurile si pentru a pune bete in roate exportatorilor care au mereu costuri mari si oricat ar creste de mult aportul costurilor interne in pretul de vanzare final, nu vor putea misca cu o iota cursul in favoarea lor deoarece BNR-ul prin manipularea profesionista a cursului va musca fiecare variatie si o va adauga in rezerva valutara cu care garanteaza creditele guvernamentale care de asemenea ar trebui sa dea jos cu puterea leului si sa constranga guvernantii sa fie mai atenti la deficite si la balanta de comert.
De fapt, principala ipocrizie a lui Isarescu vine din contrazicerea intre sfaturile lui, cum ca trebuie sa producem intern, ca politicienii trebuie sa aiba grije la deficite si la masurile prociclice si masurile BNR-ului de mentinerea a unui leu puternic prin care de fapt dau in cap exporturilor si ajuta consumul si creditarea externa.
Eu personal sunt optimist că România va adopta în curând un program serios, coerent, sănătos de trecere la moneda unică, dar acesta să fie un catalizator al reformelor pe care trebuie să le facem și nu să fie văzut ca un panaceu al problemelor noastre.
Aici vorbeste din nou politicianul Isarescu, omul cu multe fete (sau fara fata) caci un bancher specialist, fie el director de banca centrala, s-ar abtine sa faca aceste recomandari cu toate conditionarile de „program serios”, „reforme” etc si cu toate avertizarile ca acesta nu va fi un panaceu. Cand BCE mentine dobanda de referinta artificial la cote zero de atatia ani deoarece inflatia nu reporneste si cresterea economica in zona Euro inca se lasa asteptata, cand tari precum Grecia, Spania, Portugalia (etc) adica porcusorii, sunt pe marginea prapastie si sunt metinuti pe linia de plutire de tiparnita de Euro, de ce ar recomanda un specialist in finante trecerea la euro a unei tari care inca are moneda proprie care ii permite sa faca fata usor (daca bancherii centrali au cap) socurilor eventuale ale unor noi crize, ca sa nu mai zicem unui eventual faliment sau spargere a UE. Nu mai zicem ca pana cand Brexitul nu trece si nu vedem ca Brexitul este piatra de mormant a Euro, orice sugestie de a trece la euro este cel putin un sfat prost si total nepotrivit, dar dupa parerea mea este chiar rauvoitor. Oricat de adept al valorilor europene si oricat de optimisti si dornici ca UE sa iese din aceasta criza am fi, nu putem sa ignoram realitatile si sa ne arucam orbeste cu capul in fata intr-o barca deja intrata la apa. Oare cat de greu este sa accepti ca UE are niste probleme si ca chiar daca suntem optimisti si pro-europeni, rational este sa mai asteptam nitzel pana se limpezesc apele?
In final Isarescu ofera monede comemorative mai multor personalitati care au avut legatura cu aderarea Romaniei la UE. Ce mai conteaza cateva grame de aur oferite discretionar de tov Isarescu ca si cum le-ar da din buzunarul lui. Daca era onest, le dadea cate-o sticla de vin, nu monezi de aur din tezaurul tarii, caci Banca Nationala a Romaniei nu este a lui Isarescu si a urmasilor lui, ci a urmasilor urmasilor poporului roman (care va mai ramane pe-aici, caci trendurile arata o evaporare accelerata, dar BNR desi stie statistica nu e preocupat de demografie).
~ ~ ~ ~ ~
NOTE
[1] cifre conform trendingeconomics.com
