https://www.youtube.com/watch?v=aXNduMzwVu8

In primul rand trebuie sa subliniem ca „distractia” abia a inceput. In urma batailor si bastoanelor politistilor spanioli, credeti ca entuziasmul pentru libertate va scadea? Nici vorba …

In al doilea, rand, in reprimarea violenta a unui referendum si linistea cu care niciun lider european nu acuza violentele si nu condamna Spania pentru suprimarea unui drept de baza al democratiei: dreptul la vot, denota ipocrizia si insensibilitatea acestui organism monstruos care este UE si care incearca sa treaca printr-o masina de tocat carne toate popoarele si toate natiunile, scotand o pasta uniforma, usor de procesat si de pus in conserve.

Se intelege ca UE numai de asta nu avea acum nevoie in pragul destramarii si in momente in care se agata cu disperare de Marea Britanie, incercand sa mai scoata de la ei ceva fonduri si incercand sa dea la cotoaie britanicilor cat mai mult pentru ca nu cumva iesind si fiindu-le mai bine „afara”, sa dea de gandit si altora, cum ar fi poate nemtii care deocamdata la nivelul populatiei, accepta cu o prostie de neinteles rolul de finantatori.

De ce spun ca UE prin reprezentantii ei (Comisia) dar si prin politicienii principalelor tari denota mare ipocrizie: cand a fost votat Brexitul si Scotienii maraiau ca ei vor in UE, europenii au sarit imediat: daca Scotia vrea, noi ii primim cu bratele deschise. In cazul catalanilor insa, deja i-au amenintat ca UE nu o sa recunoasca Catalonia ca stat si ca Catalonia in niciun caz nu va fi acceptat in UE in caz de autodeterminare. Asta, desi catalanii oricum doresc sa ramana in UE si nu se pune altfel problema, principalul lor motiv pentru care doresc independenta este faptul ca sudistii sunt lenesi si nu muncesc iar ei ii duc in spate. 15% din populatie produce 25% din PIB si probabil fara „atasul” sudului, Catalonia ar fi o mica Olanda in nordul peninsulei Iberice.

Strategic, este oricum de neinteles de ce UE nu accepta aceasta diviziune. Se intelege, ca s-ar pune problema datoriei: daca Catalonia nu ar accepta sa preia nimic din datorie, ar fi dezastru pentru Spania, daportul datorie/PIB sarind la cifre extrem de dezastruoase care ar dinamita tot sistemul financiar european. Insa, desi nu stiu amanunte, eu sunt sigur ca in schimbul libertatii, catalonii ar accepta sa preia o parte din datorie, raportat la PIB sa zicem. Astea sunt amanunte, si cu UE mediator, sigur s-ar putea rezolva usor chestiunea. La urma urmei, UE oricum incearca spargerea statelor nationale in mici regiuni usor controlabile, pentru a permite ca Reich-ul sa poata conduce liber si sa nu aiba competitori. De aceea a fost distrusa si Yugoslavia si de aceea nemtii pun bete in roate si polonezilor: le e frica de competitie. Poate ca in anii 90 intr-adevar Yugoslavia nu prezenta un pericol real, fiind o tara fosta comunista, cu posibilitati limitate de a pune vreo problema din punct de vedere competitiv sau din alte puncte Germaniei. Insa pe-atunci nici Germania nu era cea de astazi.

De atlfel, daca urmarim traseul Germaniei din anii 90 pana astazi, nu putem sa nu fim conspirationisti cu privire la faptul ca UE pare a fi constructia ideala pentru dezvoltarea si cresterea ca putere unica a Germaniei in Europa: o tara bazata pe productie industriala masiva, care a subminat inca din start ceilalti competitori prin avantajul obtinut din trecerea la moneda unica, Germania a urmarit in permanenta de-a lungul anilor sa mareasca cat de mult avantajele competitive fata de altii. De aceea a investit masiv in productie, de aceea a dezvoltat sistemul bancar european in vederea creditarii tarilor mai sarace pentru a le permite sa fie o piata de desfacere „la indemana” pe care produsele nemtesti sunt testate si ciclul industrial este forjat in vederea lansarii pe plan mondial.

Astfel privind lucrurile, nu gasim alta explicatie pentru care Germania nu ar accepta o Catalanie independenta dar ar accepta o Scotie independenta, mai ales daca asta loveste in „dezertorul” Anglia.

Din pacate insa pentru UE si pentru noi mai ales (cu siguranta Catalania va da idei si maghiarilor de la noi), Catalania isi va declara independenta si este doar o chestiune de timp pana cand si-o va obtine chiar cu armele. Daca UE va incerca un blocaj, Catalania nu va avea alternativa decat sa se indrepte spre Marea Britanie sau, de ce nu, spre Rusia sau China.

Sa presupunem prin absurd ca Catalania va reusi sa se separe si ca UE va inchide granitele cu Catalania, incercand sa ii pedepseasca, neacceptand-o ca membra UE. Catalania nu va avea de ales decat sa dezvolte relatii comerciale cu alte tari, UE nefiind deloc singura varianta.

Exista insa si o alternativa, care are poate chiar un grad de probabilitate mai mare: pumnul in gura. Politia spaniola deja le-a tras destul pumni la protestatari, dar eu ma refer ca nu este deloc exclus ca sa intre armata si sa se lase cu o stare de urgenta si alte minunatii, toate bineinteles cu … „binecuvantarea” UE care nu va zice nimic si va accepta dreptul la …. „apararea integritatii” al Spaniei. Iata inca un paradox, UE ajunge sa apere suveranitatea statelor, tocmai Imperiul care de fapt incearca sa submineze suveranitatea statelor si sa le fure pe sustache din drepturi si din puteri, prin procese politice complicate, prin sistemul juridic, prin tratate si aquis-uri, intr-un cuvand: intr-un mod las, fara scrupule dar si fara curajul de a spune pe fata ca UE nu isi mai doreste state ci doar regiuni, provincii, judete. Iata deci cumva un conflict intre ce isi doreste UE si ce face UE. Paradoxal, UE ar trebui sa salute secesiunea si sa incurajeze si alte provincii istorice sa se rupa si sa intre sub „umbrela” marelui pacificator care se prezinta ca singura frana la un nou razboi in Europa. Problema cea mare este cred eu momentul. Fiind deja clatinata din toti țâțânii, UE nu are chef de Catalonia deocamdata. De aceea, urmeaza razboi civil in Spania.