Nu doar omul de rand, dar si iexpertii discuta – in general – despre o criza viitoare raportat la criza anterioara. Aceasta in conditiile in care oricum nici macar 1% din populatie (sau din experti) nu stiu ce a cauzat cu adevarat criza financiara, care sunt problemele de fond si care puteau sa fie consecintele crizei din 2008 care au fost evitate sau amanate pana la urmatoarea criza.

Exista confuzie pe mai multe niveluri ale intelegerii, de la istoria economiei, istoria crizelor si pana la terminologie. Imi aduc aminte ca acum cativa ani imi propusesem sa explic – atat cat inteleg eu – cativa termeni, cum ar fi de exemplu deleveraging. Nu am avut interesul sa continui acest serial (ca si altele) desi acum ne-ar fi fost la indemana. Iata acum insa explicate pe scurt cateva confuzii, inainte de a enumera si cateva elemente legate de ce se poate intampla concret.

O noua criza

O prima confuzie pe care doresc sa o combat este chiar una pe care uneori si eu o folosesc de buna voie (desi stiu ca este gresita) tocmai pentru ca oamenii sunt atat de familiari cu ea incat este imposibil sa te poti opune. Nu putem vorbi despre o noua criza, de vreme ce vechea criza nu a fost rezolvata. Tiparirea de bani si adancirea in credite si mai mari nu au insemnat deloc iesirea din criza (decat evident pentru o mana de oameni) ci din contra, tiparnita nu a facut decat sa amane consecintele, fiecare politician sau guvernator central sperand ca buba sa nu pocneasca in mandatul sau ci altul sa fie cel care trebuie sa dea ordin la armata sa iese pe strada ca sa opreasca oamenii sa se macelareasca intre ei cand toate bancile vor fi inchise si toata societatea bulversata de disparitia banului asa cum il stim si intoarcerea la troc.

Cresc dobanzile, creste euro

Poate de departe cea mai raspandita confuzie cu privire la noua criza in randul romanilor vine din comparatia cu ce s-a intamplat in 2008: explozia monedei si cresterea dobanzilor. Este firesc sa ne raportam la trecut si sa credem ca lucrurile se vor repeta, deoarece aceasta a fost experienta trecuta. Din pacate insa, aceste consecinte vor fi precum o durere de masea in cazul viitoarei crize: nasoala, dar care trece. Parerea mea este ca viitoarea criza va fi de magnitudinea unui cancer in metastaza. Cancerul exista deja, insa simptomele nu le simtim, caci cancerul nu doare din pacate. Sistemul financiar este bolnav de cancer in metastaza. Ce a mai ramas este decesul pacientului, iar acesta poate veni din diverse cauze. Asta inseamna ca finalul poate fi declansat de un spectru larg de probleme: criza actiunilor, criza creditelor, prabusirea actiunilor Duetsche Bank, iesirea Italiei din UE, un razboi cu Koreea de Nord, renuntarea Chinei de reinnoire a bondurilor americane, acceptarea de catre OPEC a petro-yuan-ului, hyperinflatie in SUA etc.

Criza financiara – Doar financiara?

Criza viitoare nu va fi atat financiara cat va fi una sistemica: a monedei, a economiei, a creditului, a societatii in general. Mormanul de datorie care se cumuleaza in ritm accelerat pana in momentul in care va lua foc poate afecta pe toti si pe toate.

Sa trecem acum la cateva elemente concrete care se pot intampla, fie in etapele anterioare ale declansarii crash-ului final (care si acesta poate fi interpretat in diferite feluri, in functie de intensitate si amplitudine, adica pe cine afecteaza si in ce masura), fie in ochiul furtunii

Prabusirea pretului actiunilor

De departe, cel mai usor de observat si inteles fenomen. Trecem peste caderea de luni si ne referim la ce se poate intampla in general in cazul unui crash masiv al actiunilor. In primul rand, vor avea de suferit investitorii si pierderile vor produce dezechilibre si pe alte piete. Desi luni, piata forex nu a fost afectata decat prin volum, cel putin spaima prin care trec investitorii pe actiuni, se propaga in toate celelalte instrumente financiare cum ar fi obligatiunile, creditele, asigurarile, pensiile, fondurile de investitii etc.

Cresterea dobanzilor

Pentru a rezolva criza creditelor in 2008, bancile centrale au tiparit bani si au dat dobanzile jos. In continuare, statele au preluat datoriile private ale companiilor si bancilor (in loc sa le lase sa falimenteze ca sa lase piata sa decida cine merita si cine nu merita sa supravietuiasca). Cat timp vor putea bancile centrale sa mentina dobanzile scazute este un mister. Pe de o parte nu pot creste dobanzile de referinta deoarece aceasta ar afecta statele care traiesc din deficite imense si au rate imense de platit (Japonia plateste deja 40% din PIB pe plata ratelor la credite, in conditiile de dobanzi zero!). Pe de alta parte, daca nu le cresc, investitorii nu mai cumpara obligatiuni, randamentele la bonduri explodeaza si piata obligatiunilor care este cu ordine de magnitudine mai mare decat piata actiunilor sau cea forex poate ingheta peste noapte cu consecinte fatale atat pentru investitori cat mai ales pentru emitenti. In ultima instanta, bancile centrale pot si centra pot si da cu capul si nu te putine ori au facut asta (din nou a se vedea Japonia unde Banca Centrala Japoneza a inceput sa cumpere si actiuni cu banii pe care ii tipareste, pentru a mentine cat de cat o minima inflatie). Insa cand investitorii nu mai au incredere in moneda si incep sa cumpere orice altceva decat hartii, bancile nu mai pot sa joace singure, asa cum un profesor care tine lectia intr-o clasa goala realizeaza si el ca nu are niciun sens ce face, nu ajuta cu nimic pe elevi ca el preda, daca elevii nu mai sunt in clasa.

Caderea bancilor

Desi in Romania in 2008 (si dupa) nu a picat nicio banca in ciuda faptului ca in strainatate aceasta s-a intamplat, caderea bancilor este inca o spaima extrema mai ales a invetitorilor romani. In ciuda existentei fondului de garantare, stim ca acesta acopera o mica fractiune a totalitatii depozitelor si exista un risc masiv ca in caz de bankrun, multe banci sa nu faca fata retragerilor, stiut fiind ca banii depusi in banca sunt imediat transformati in credite si linistea investitorilor este in prezent adormita cu iluzia ca toti cei care au luat credite cu nemiluita in acesti din urma ani cand dezmatul probabil a depasit perioada pre-2008, vor reusi sa fata fata ratelor cand dobanzile vor exploda. Caderea bancilor este un fenomen care s-a intamplat in 2008 in alte tari si se poate intampla si in viitor. In prezent, exista un risc extrem ca o banca foarte mare sa pice – Deutsche Bank – al carei pret la bursa este tinut pe linia de plutire cu eforturi majore din partea statului german si a BCE-ului, banca avand de mult timp probleme nenumarate. De altfel, dupa caderea de luni, pretul DB a inceput sa o ia in jos drastic, de la 15.40 EUR la inceputul lunii la 13.10 in prezent. O valoare sub 10 va solicita noi giumbuslucuri din partea BCE-ului si a nemtilor ca sa mentina iluzia ca DB este too big to fail.

Limitarea retragerilor

Poate mai apropiata geografic de noi decat caderea bancilor, fenomenul limitarii retragerilor de la bancomate este unul cunosct de romani prin experienta grecilor sau a cipriotilor. Daca in 2008 (si ulterior) banci au cazut doar prin Italia, Austria sau Marea Britanie si efectele asupra micilor deponenti nu sunt prea cunoscute pe la noi (deoarece probabil nu au prea fost, fondurile de garantare facand fata pe-acolo), nu la fel stam cand vine vorba de limitarile extragerilor la bancomate. Surprinzator, grecii s-au adaptat destul de repede la aceasta problema si in loc sa sparga geamurile la banci sau sa protesteze sa dea jos guvernul, stateau cuminti la coada, semn ca foarte probabil inainte ca o banca sa pice, factorii decidenti vor impune limitarea retragerilor. Atat la noi cat si oriunde.

Cresterea impozitelor

Mai putin discutat si tratat subiect, atat la noi cat si in SUA unde Trump chiar incearca sa elimine unele impozite sau sa ofere unele reduceri de taxe, o crestere a impozitelor ar ajuta statele sa abordeze (cel putin) chestiunea deficitului. Am mai intalnit aceasta tentativa de rezolvare a crizei in ceea ce a fost generic denumit austeritate si care a fost impusa de europeni grecilor pentru a-i tine pe linia de plutire. Orice poate ajuta statele sa micsoreze deficitele este de ajutor si poate deplasa in viitor momentul de declansarea a imploziei finale. Realitatea insa ne arata ca desi am trecut printr-o perioada relativ calma din punct de vedere al aparitiei vreunei probleme iminente pe pietele financiare, niciun guvern nu a tatonat cu ideea austeritatii, ci din contra. In general, pastila austeritatii este o clisma pe care cei puternici o aplica celor slabi in momentul crizei, pentru a-si testa sferele de influenta si pentru a arata ca fac ceva, oricat de mic si nesemnificativ.

Inflatia

Trilioane de bani tiparite in toata lumea, trilioane de dolari, euro, yeni si alte monede desi sunt in format electronic, au fost tipariti si exista in economie. Deocamdata au umflat preturile actiunilor, preturile altor instrumente financiare, inclusiv excentricele criptomonede care s-au umflat mai mult decat o ciuperca a unei explozii nucleare. Inevitabil, acesti bani vor trece in economia reala si vor impinge preturile in sus. Marele semn de intrebare este in ce ritm, avand mereu in atentie in ce masura inflatia poate scapa de sub control si se poate transforma intr-o hyperinflatie devastatoare.

Aceste prime si simpliste efecte ale unei viitoare crize sunt insa raul cel mai mic. Despre ce poate urma imploziei, poate intr-un articol viitor.