Turcia se îndreaptă cu pedala de acceleraţie la podea spre o criză valutară violentă: Lira este în cădere liberă, a pierdut numai luna aceasta 17% faţă de dolar, iar încrederea traderilor s-a evaporat. ”Nu este nicio limită la cât de gravă poate fi prăbuşirea. Nu va trece mult până turcii vor începe să vândă” (Sursa: ZF)

Bineinteles ca Romania mai are ceva pasi pana sa ajunga „din urma” Turcia. Sunt insa multe similitudini si paralele care se pot face. In primul rand, atat Turcia cat si Romania sunt tari de frontiera ale Imperiului. Romania deocamdata inca nu a devenit dictatura totala cum este Turcia insa nu mai este mult si probabil la viitoarele alegeri prezidentiale vom putea marca momentul in care nu mai exista sanse de intoarcere.

Observam in conflictul guvern – banca nationala din Turcia o mare similitudine cu conflicturile mioritice:

„Dumnezeu să ajute Turcia“, scrie Alnus Yatirim, broker local, într-o notă recentă adresată clienţilor. „Avem în faţă o bancă centrală care doar priveşte piaţa, când ar trebui s-o conducă şi s-o direcţioneze.“ (Sursa: ZF)

Pe langa acuzele catre banca centrala – ca si cum bancherii sunt de vina pentru politica dezastruoasa a guvernantilor care gonesc investitorii, distrug piata si prin coruptie distrug toate mecanismele normale de functionare ale unei societati – ca si in Romania, in Turcia se nasc teorii conspirationiste.

Ismail Kir, proprietarul unui punct de schimb valutar, este convins că ştie de ce lira turcească suferă declin după declin. „Totul face parte dintr-un plan. Se încearcă îndepărtarea şefului de la putere“, declară acesta, potrivit Financial Times. (Sursa)

Kir Ismail pare coborat din platourile antenelor si nu se gandeste deloc ca valoarea unei monede in raport cu alta moneda este data de cerere si oferta: americanii si alti investitori nu mai vor lire deoarece nu mai vor sa investeasca in Turcia; s-au decis sa vanda toate lirele pe care le au, sa cumpere dolari si sa se care in alte locuri. Explicatia este simpla cu singura mentiune ca banca centrala poate temporiza aceasta brabusire prin cheltuirea rezervei si preluarea socurilor, chestiuni care tin insa de politica monetara si sunt peste puterile noastre de intelegere. Banca Turciei poate nu vrea sa cheltuiasca toata rezerva pentru ca Turcia este implicata in razboiul din Siria si de aceea e nevoie de bani negri pentru zile si mai negre decat aceasta. Iata doar un motiv pentru care poate banca nu vrea sa intervina deocamdata.

Cititorii fideli isi amintesc ca aproximativ acum o luna am scris un articol in care incercam sa explic ca eu nu vad cum in caz de probleme va pica fie cursul, fie dobanzile cum ameninta Isarescu ci o sa pice si cursul si o sa explodeze si dobanzile. Singura nota ar fi ca temporizarea poate sa nu fie aceeasi, cum vedem acum in Turcia. Situatia actuala din Turcia, desi pare sa contrazica teza mea ca in caz de presiune sunt probleme pe ambele directii nu doar pe una, de fapt o confirma: desi a picat lira, vedem ca guvernul si populatia cer marirea dobanzilor pentru a stavili prabusirea monedei, deci in niciun caz Turcia nu a scapat de marirea dobanzilor chiar cu o devalorizare de peste 15% intr-o luna.

In caz ca nu am explicat prea clar atunci motivatia, o fac acum: orice cadere semnificativa are cauze organice (politici proaste, scaderea productivitatii, crize naturale, socialie, razboi etc), deci nu conspiratii sau tentative de destabilizare. Caderea se alimenteaza singura si este un proces care nu se incheie decat cand temerile sunt contracarate de oportunitati indeajuns de interesante incat sa atinga gradul de risc acceptat de investitori. De exemplu, o cadere drastica a monedei, evident ca sperie investitorii si produce reactii in lant: mai intai ies banii destepti, apoi ies banii institutionali (fonduri de pensii, de investitii etc) si mai apoi se prind si patriotii care au depozite in lei si trec pe valuta, continuand trendul. Caderea este stavilita doar cand cresterea dobanzilor, coroborata cu increderea in economie este indeajuns de mare incat sa convinga banii destepti (cei care au fugit primii) ca nu ar strica sa vina inapoi.