Fum fara foc?

Sedinta Supra-comitetului de Supra-veghere Macro-prudentiala nu avea loc daca undeva nu s-ar fi aprins un beculet rosu de alarma. Se pun cateva semne de intrebare cu privire la aceasta sedinta, care este indeajuns de ingrijoratoare pentru cine intelege despre ce e vorba si este un indicator mult mai serios decat ROBOR-ul ca ne apropiem de o noua criza.

Sa vedem mai intai ce gasim in presa despre aceasta sedinta. Din Ziarul Financiar, mi-a atras atentia aceasta mentiune:

BNR are în vedere limitarea gra­du­lui de îndatorare al populaţiei la un ni­vel mult mai scăzut, după modelul de pla­fonare practicat înainte de 2007, când Ro­­mânia nu aderase la UE.

Nu putem clar deduce din articol daca aceasta mentiune “inainte de 2007” apartine BNR sau este un comentariu al autorului, o observatie personala. Nota este dubioasa insa si pe cat de stinghera pe atat de fara sens pare.

Cum adica sa ne intoarcem in timp? La ce bun avem un istoric de peste un deceniu de membru UE, vreme in care daca ne incordam putin, puteam chiar si adera la Euro? Inainte de UE, sistemul financiar si intreaga economie a Romaniei erau mult mai slabe si mai dezastruoase ca acum, nu existau nici investitiile facute in acesti 10 ani si nici nu aveam acces la posibilitatile de creditare la care avem acum, fiind membri UE (FMI, BCE etc). De ce atunci sa ne intoarcem la conditiile anterioare?

Merita aici poate sa subliniem ca la nivel european situatia pietei creditelor nu este deloc ingrijoratoare, adica opinia mainstream nu este deloc ca ar urma vreo criza sau ca sunt riscuri prea mari, ba din contra, conform declaratiilor si viziunii oficiale si mainstream, UE rezista la socuri si la frecusuri dupa proverbul un sut in fund, un pas inainte.

Criza in Italia? Ce conteaza, trecem si prin asta. Au tremurat niscavai yield-urile la bondurile italiene si s-au cracanat cateva zile spreadurile dintre datoria Italiei vs datoria Germaniei dar totul s-a calmat destul de repede. Criza in Spania? Premierul de dreapta a fost dat jos printr-o motiune de cenzura si socialistii vin la putere, dar conteaza ca Spania are datorie peste un trilion de euro si ca aceasta datorie creste in continuare? Criza la G7? UE face front comun cu Canada impotriva SUA. Euro ramane puternic si bancile europene trec stress-test-urile cu brio si isi “curata bilanturile”.

Foarte amuzanta formula asta cu “curatatul bilanturilor” care nu inseamna altceva decat ascunderea mizeriei sub pres pentru a face o curatenie de mantuiala. Sau poate seamana mai bine cu un chirurg care dupa ce taie pe bolnav si vede cancerul, il coase la loc si ii zice: gata, te-am rezolvat, acum esti in regula.

Intorcandu-ne pe meleaguri mioritice, tare am fi curiosi care semnalmente, care indicatori si care factori au dus la intalnirea acestui super-comitet? Sa fie oare faptul ca datorita dobanzilor mici si a faptului ca pot, romanii se arunca in credite mai ceva ca pastravii la faina de oase? Un supra-tovaras declara ca asta ar fi: creste viteza si volumul creditarii:

Florian Neagu, director adjunct Direcţia Stabilitate Financiară, BNR: „Creditarea populaţiei a ajuns la un nivel care preocupă atât din perspectiva vitezei, cât şi a volumului şi a gradului de îndatorare al debitorilor” (SURSA)

Foarte ciudat! Ce e de mirare faptul ca oamenii ia credit daca isi permit si daca le-au crescut salariile? Ce ne asteptam, sa astepte ca nestiutorii de romani sa economiseasca leu cu leu, sa tina banii in depozite si faca bani si apoi sa se arunce sa cumpere apartamente la supra-preturi, laptopuri de lux care pana la plata integrala a creditului deja sunt depasite moral, telefoane asemenea, masini de lux care vor umple parcarile firmelor de lichidari de leasing la urmatoarea criza? Evident ca romanul daca poate, se arunca la credit. Si daca expunerea nu a fost pana acum setata cum trebuie, de ce nu a fost? Cei care se expuneau pana acum la 80% erau mai siguri decat cei care nu au facut-o inca si sunt mai timizi?

Pe de alta parte, cat de mult va limita noua reglementare viteza si volumul creditelor de vreme ce oricum ciclul inflatiei a fost declansat si dobanzile sunt inca destul de mici comparativ cu vremurile de dinaintea integrarii in UE la care face referinta ZF.

Nu ne putem astepta de la declaratii prea clare sau prea satisfacatoare ale supra-monitorilor. E meseria lor sa vorbeasca blah-blah si sa faca pe prudentii cand de fapt raul este deja facut si populatia este inrobita deja la banci, perioada de credite apropiate de zero fiind capcana in care au fost prinsi naivii care au crezut ca aceste dobanzi vor ramane mici toata viata lor si ca economia chiar isi va reveni. De altfel, in declaratia tovarasului citat mai sus, gasim si o mentiune referitoare la dobanzi:

 Pe lână viteză şi volumul cre­ditelor pentru populaţie îngrijorează şi gra­dul de îndatorare al debitorilor, mai ales în per­spectiva viitoarelor majorări ale dobânzilor.

Venita din gura unui bancher, membru intr-un astfel de comitet, declaratia este foarte ingrijoratoare. Adica BNR are de gand sa mareasca dobanzile? De ce? Nu controleaza inca inflatia? Se vor mari la nivel european? Stiu ei ceva ce nu stim noi?
Evident ca eu am tot atras atentia asupra noului taifun care va lovi tarile emergente si care a distrus deja Argentina, Turcia, Brazilia si chiar Africa de Sud. Insa acesta este un blog de pamflete, nu declaratia oficiala a unui sef de la BNR. Romania a fost ferita deocamdata, dar in prisma miscarilor politice la care asistam, este evident ca nu suntem deloc pregatiti pentru unda de soc si ca nu vom avea cu ce sa rezistam, cu fiecare luna rezervele BNR-ului fiind consumate in tentativa de protejare a cursului care desi nu arata, se afla intr-o persiune constanta.
Daca in 2008 aveam la carma un comandat de nava beat, acum avem la volanul autobuzului un puscarias care fuge de politie. Evident ca regulile de circulatie sunt ultima lui grija ca sa nu mai vorbim de siguranta pasagerilor sau interesul pentru confortul acestora.
Cresterea viitoare a dobanzilor, dupa parerea mea, va fi o problema mai mare pentru stat decat pentru oameni. Povestea se repeta, stim ce a trebuit sa faca statul in 2008, dupa ce economia “duduia”. Istoria se repeta chiar cu aceleasi personaje din pacate. Ma intreb insa daca exista vreun supra-comitet care sa ia in discutie cum poate fi stratul constrans sa nu se mai crediteze aiurea si sa fie pregatit pentru urmatoarea crestere a dobanzilor. Nu de alta, dar rata ROBOR-ului actuala este jumatate din salva a doua de marire pe care au fost nevoiti turcii sa o traga pentru a stavili devalorizarea lirei. Cumulate, cresterile dobanzii de referinta a turcilor a fost de la 8% in aprilie la 17.75% in prezent.
Orice restrictionare a creditarii nu poate fi decat buna si o ridicare a poverii lasate generatiilor urmatoare care vor plati intr-un fel sau altul datoriile noastre (cel putin aceia care nu vor fugi in afara). Din pacate aceasta vine prea tardiva si denota o ipocrizie si o nepasare totala a falsilor pompieri care nu pot decat sa constate focul care s-a aprins si sa isi pregateasca scuzele pentru cand toata lumea va vedea dezastrul si ii va lua la rost sa ii intrebe: ce au pazit?

One comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.