Una dintre ciudățeniile pseudo-democrației mioritice românești vine și dintr-un cotlon mai puțin interesant și de nimeni observat al spectrului societății românești: ONG-urile. Să facem un exercițiu de imaginație. Să presupunem că avem o țară în care președintele este același de 19 ani. În ce lume normală democratică, dacă nu am știi nimic despre acea țară decât că președintele ei este în funcție de nici mai mult nici mai puțin decât 19 ani, am avea vreun dubiu să considerăm acea țară ca fiind una condusă dictatorial. Un fel de Koreea de Nord, a zielor noastre sau de România a perioadei ceaușiste.

Ei bine, pe lângă Asociația Pro-Democrația, cu excepția BNR, nu cred să existe o altă organizație cu un brand cât de cât cunoscut în țara noastră care să aibă același unic iubit conducător pe o perioadă atât de mare. Și îl vedem pe Pârvulescu, crainicul de serviciu al discursului pro-democrație care este veșnic ales președinte în unanimitate într-o asociație care conține numele democrație, cum se pronunță vehement împotriva democrației și inversează sensurile zicând cum că democrație este doar atuncâ când dăm poponarilor orice drept, inclusiv dreptul de a schimba sensul cuvintelor, cum ar fi de exemplu cuvântul familie.

O altă anomalie care denotă boala mioritică specifică încă din nașterea acestei țări – importul formelor fără fond – este alergia pe care cel mai nou partid născut sub stindardul unui nou suflu democratic și al unor valori europene o are la un banal referendum care este oricum în cel mai rău caz încă un eșec al implicării românilor în soarta țării lor. Pentru că un eșec a fost deja amânarea nejustificată a acestui referendum în ciuda voinței manifestate de peste 3 milioane de români.

USR-iștii mimează democrația și valorile europene și activează de fapt ca o gașcă zurlii, neobosită când e vorba de strigat sloganuri și hărțuit puterea, dar fără nici măcar o coajă de valori sau aderență la valorile pe care le pretind că le promovează când se lovesc de orientări și idei diferite de ale lor, cum ar fi de exemplu dorința poporului român ca DEX-ul să nu fie schimbat. De fapt, entuziasmul de trâmbițoi semi-drogați și arțăgoși este probabil caracteristica principală care îi unește împreună pe cei ce se aseamănă din această adunătură. Confuzia ideologică și contradicția logică din discursurile USR-iștilor îi asemănă destul de mult cu perioada de începuturi ale comunismului în România când protejați de cizma sovietică, proaspeții tovarăși ieșiti din pușcărie strigau și pretindeau dreptate și drepturi pentru popor, ostracizând burghezia, capitalismul și voința populară și asumându-și rolul de singuri apărători și luptători pentru progres, democrație și prosperitate:

„Dragi cetăţeni, intrăm în Anul cel Nou, anul 1948, într-un moment de înteţire a luptei între forţele progresului, ale democraţiei şi păcii pe de-o parte şi forţele imperialiste, care vor să pregătească aruncarea popoarelor într-un nou dezastru, pe de altă parte. […] Trebuie să ne fie clar că pentru a putea consolida drepturile cucerite de popor, Republica noastră Populară, noi, trebuie să mergem înainte pe calea înfăptuirii unor noi reforme şi realizări. Trebuie să adâncim şi să dezvoltăm elementele democratice ale vieţii noastre economice. Trebuie să ridicăm nivelul de viaţă materială şi culturală a poporului muncitor. – Petru Groza, discurs de Anul Nou 1947/48 (Sursa)

Democrația este o chestiune abstractă pentru noi românii și de care neavând parte, nu prea știm noi cu ce se mănâncă. Cel mai simplu exercițiu și cel mai palpabil contact pe care românul îl are cu democrația este votul. Până și cei mai timizi cetățeni, vârstnicii care au frica de proteste moștenită din perioada comunistă, nu dau înapoi când vine vorba de vot, deoarece ascunși acolo în acea mică cutie cu acea mică ștampilă în mână, simt că au putere și că sunt o celulă a unui organism, sunt și ei o mică rotiță în marea mașinărie care se numește România. Și chiar dacă nu au speranțe și știu că sunt mințiți, ei se încăpățânează să meargă la vot, pentru că ceva le spune că trebuie să voteze, altfel nu pot pretinde ceva de la conducători, dacă lucrurile merg rău. Din păcate, cei care simt așa sunt majoritatea cei bătrâni și poate faptul că ei nu se descurcă prea bine să înjure și să critice pe rețelele sociale sau au încă temerile de care am amintit, îi face ca să-și descarce frustrările în cabina de vot.

Toată lumea știe că votul este ceva bun și mai ales, dacă acest referendum chiar af fi inutil și nu are impact și nu rezolvă nimic în viața de zi cu zi (dar care alegeri punctuale putem spune oare ca au schimbat ceva în bine?), nu am putea măcar să îl privim ca pe un exercițiu de vot iar dezbaterea să se ducă de fapt pe chestiunea în sine și nu pe inutilitatea și boicotarea acestui referendum sub pretextul josnic al acaparării acestuia de către Dragnea & PSD?

Pe cât de josnic este felul în care Dragnea a programat acest referendum atunci când are el nevoie și pe cât de josnic este că PSD deși a promis organizarea imediată după câștigarea alegerilor au trebuit să treacă mai mult de 2 ani pentru ca tovarășii să îl dezlege, strânși cu ușa fiind de incapacitatea de a-și da liber la furat, au ținut referenduul la buzunar pentru a controla și a manipula gloata din bazinul propriu electoral, pe atât de josnică este propunerea de boicotare a acestuia pe motivul deturnării. 

Este la mintea cocoșului că participarea la un referendum este un exercițiu democratic, indiferent de cât de absurd sau irelevant ar fi acel referendum. Este la mintea cocoșului că participarea civică pentru marea majoritate a românilor se rezuma la vot și că în afară de vot nu putem cerea prea curând mai mult de la români. Nu putem spera nici că românii vor participa masiv la proteste, nici că românii vor trimite scrisori și îi vor trage de mână pe aleși dacă nu-și vor face datoria, nu putem pretinde nici că se vor înscrie în partide sau asociații și vor duce o activitate organizată care să contribuie în vreun fel la dezvoltarea societății. Nu! Singurele lucruri pe care le putem spera de la români este să participe la vot și să voteze cu cap. Deocamdată nu am avut parte nici de unul, nici de celălalt. Poate cu mici excepții, cum ar fi ultimele alegeri prezidențiale unde mobilizarea la vot a evitat (a amânat mai bine zis) dezastrul.

Ori în atare condiții să vii cu tot felul de argumente aberante că democrație nu înseamnă voința majorității ci drepturile poponarilor, este aberant. Unii s-au ferit să-și formuleze argumentele promovării absenteismului în direcția asta și s-au legat de Dragnea, cum că ar fi referendumul lui Dragnea și cum că prin asta va câștiga Dragnea capital politic. 

Într-un fel, detractorii referendumului au căzut în capcana lui Dragnea care nu doar că și-a bătut joc de Biserică și de poporul român prin faptul că a amânat referendumul până în punctul optim de care să se folosească când i se apropie ștreangul justiției, dar acum va produce dezbinare și va tăia în două opoziția tocmai prin stârnirea împotrivirii față de referendum. Divide et impera: asta face dracul din orice partid ar face el parte.

Este oare atât de greu ca după atâția ani și atâtea încercări, românii să nu înțeleagă încă importanța exprimării opțiunii democratice și să nu fie tentați de extinderea acestei puteri la chestiuni cât mai variate, nu doar la alegerile politice? 

Ne aflăm într-un moment istoric de transformare în care alegerile vor putea fi schimbate total și în care tehnologia poate schimba drastic – prin optimizarea procesului și prin siguranța acestuia. Mă refer aici mai ales la blockchain care poate constitui pe viitor nu doar infrastructura unor alegeri corecte și incontestabile, dar funcționalitatea lui poate fi extinsă până la punctul în care cetățenii pot fi implicați direct și în permanență în luarea tuturor deciziilor [1], mergând până la alocarea impozitelor lor în sectoarele de interes, către instituțiile de interes pentru ei și până la formularea, dezbaterea, filtrarea și votul oricăror decizii punctuale pe care  vor lua guvernele viitorului. Într-adevăr suntem la început și chiar dacă tehnologia permite, va mai dura ceva până oamenii vor fi interesați și preocupați de aceasta. Dar așa cum și votul era acum câteva sute de ani limitat la un numar limitat de elite și apoi s-a trecut la universalitate, tot în aceeași măsura democrația participativă reală, în felul descris mai sus, va fi o banalitate în viitor. Bineînțeles că nu în toată lumea ci doar în țările pregătite în care elitele care dețin puterea vor fi dornice să cedeze din ea poporului sau vor fi cumva presate. Ori dacă noi nu învățăm oamenii măcare să participe la vot, cum putem spera la vreo schimbare?

În final nu doresc decât să semnalez lipsa totală de spirit și blegeala strategică și oarecum și ideologică a PNL-ului, singura speranță de cine știe ce schimbare prin aceea că dacă am privi partidele ca pe un concurs miss, PNL-ul ar fi singura canditată cu dinți, deci nu prea am avea de ales …

PNL a pierdut ocazia să capitalizeze acest referendum prin îndemnul de participare – pe de o parte, și prin îndemnul de a vota DA – pe de altă parte. Astfel, nu doar că ar fi nulificat acapararea referendumului de către Dragnea, dar ar fi nulificat o dată și pentru totdeauna, tentativa PSD-iștilor de a se posta în singurii și ultimii apărători ai tradiției și credinței strămoșești. Pe de o parte, PNL ar fi câștigat tradiționaliștii sătui de socialism din bazinul PSD-ului și pe de alta ar fi căștigat tradiționaliștii anti-psd-iști din adunătura #rezist-istă.

NOTE

[1] How blockchain could improve election transparency