https://www.youtube.com/watch?v=I8ffdrJDL9k

Sunt mai multe categorii de proști împărțite pe criterii diferite. În analiza pe care o voi face, unele segmentele se vor suprapune.

Mai întâi avem clasificarea în funcție de participarea sau neparticiparea la vot în general. Există o categorie de proști care nu votează niciodată sau extrem de rar. Nepăsători și dezinteresați, fie din scepticism fie pur și simplu din incapacitatea de asumare a unui rol social. Pe aceștia îi numesc proști deoarece nu realizează că soarta lor poate fi determinată de vot și deși rareori se poate schimba ceva în bine prin vot, nu prea există alternative sau oricum dacă există acestea nu sunt specifice democrației. Nu merg până acolo în a nuanța că votul înseamnă atitudine civică și că are rol social: e prea mult pentru astfel de oameni.

Culmea e că în categoria nepăsătorilor sunt atât oameni cu IQ mic cât și oameni cu IQ mare cărora dacă nu le place termenul de proști poate le place mai mult termenul de fraieri. Este însă greu să convingi un sinucigaș de frumusețea vieții și în general în categoria indiferenților fac parte personalitățile anti-sociale, marginalizații, visătorii, frustrații, orgolioșii care se cred superiori gloatei etc. Cum să îi convingi pe aceștia că votul este important, că este o datorie etc?

O subcategorie din această categorie de proști care nu votează niciodată sau rar, sunt cei care zic: de ce să mai votez că oricum toți fură? Oricum nimic nu se schimbă … Aici ajungem la incultura politică și lipsa exercițiului democratic de care am mai amintit într-un articol anterior. Așa cum pofta îți vine mâncând, numai încercând să votezi cu cap poți vedea că totuși se poate schimba câte ceva. Implicarea într-un partid, campania și susținerea unui partid, participarea în ONG-uri ar fi de asemenea un pas în plus. Însă totul se învârte în jurul votului care este piatra de temelie a democrației.

O altă subcategorie de fraieri din categoria celor care nu înțeleg importanța votării sunt cei care consideră un protest neparticiparea la vot. Aceștia sunt în general proștii de influență. Aud undeva o portavoce care le spune că să nu votezi înseamnă că protestezi și li se lipește instant pe creier această idee. Lipsa de evaluare critică și gândire independentă sunt principala boală a acestei sub-nișe și ei sunt ușor manipulabili, fiind folosiți ca masă de manevră de purtătorii de voce care zbiară mai tare și care au mesajele mai bine formulate astfel încât să poată fi asumate rapid. Ei aud niște idei ca un refren al unei melodi și în discuții și argumente le repetă mai clar sau mai puțin clar, de asemenea ca pe un refren, fără a aduce niciun element original, sau măcar coerent și fără a înțelege toate implicațiile acelui refren, mai ales dacă toți ar începe să îl fredoneze. Fenomenul s-a îmtâmplat nu doar la acest referendum dar și la altele anterioare, precum și la alegerile prezidențiale.

Gloata condusă prin portavoce este valabilă evident și în categoria celor care votează și sunt manipulați de partide sau politicieni pentru a le lua voturile. În ciuda asemănării în lipsa judecății și discernământului, cei din urmă au avantajul că măcar ei sunt participanți la vot, își asumă opțiunea.

Întorcându-ne la votul de azi, pe lângă clasificarea de mai sus, avem o împărțeală specifică a celor care nu au votat în două mari categorii, care deși pe unele felii se suprapune cu ce am spus mai sus, important este momentul și motivele momentului. De altfel, pentru mine este un mare mister care este felia principală care explică eșecul referendumului, explicația mea fiind în principal categoria detaliată mai sus: proștii indiferenți. Argumentul meu este istoria alegerilor anterioare.

Cu privire la referendum, avem așadar următoarele categorii: cei pro și contra schimbării Constituției și cei pro și contra psd-ului. Există și o mică felie de pro-referendum și pro-psd care însă nu s-au mobilizat la vot deoarece acum nu li s-a promis nicio mărire de pensii și poate au mai auzit pe ici pe colo că referendumul e a lui Dragnea (din păcate nu știu televiziunile partidului cum au prezentat referendumul ca să îmi fac o idee).

Un lucru care trebuie clarificat separat de analiza proștilor, este că dată fiind chestiunea complicată legată de felul cum funcționează România (constituție, legi, parlament), foarte puțini dintre cei care sunt pentru familia tradițională știu puterea Constituției și de aceea au putut fi ușor înșelați de draci că referendumul nu schimbă nimic. Ori, în realitate referendumul, dacă trecea, putea schimba posibilitatea ca în cazul în care USR-ul ar fi câștigat alegerile să legifereze căsătoriile homosexuale și ulterior adopția copiilor de către homosexuali. O lege se poate schimba instant prin ordonanță de guvern sau prin parlament, pe când dacă o lege încalcă Constituția, aceasta nu poate trece. Deci iată că referendumul putea schimba ceva. Evident, dracul argumentează că nimeni nu are de gând să introducă căsătoriile homosexuale. Mai vedem curând asta …

Avem așadar proștii care sunt pentru familia tradițională dar au găsit diverse motive să nu voteze: nu era nevoie de referendum, nu schimba nimic, e acaparat de Dragnea. Prostia acestora vine din faptul că nu au înțeles importanța modificării Constituției – pe de o parte – și că nu înțeleg importanța participării la vot – pe de altă parte.

Cu privire la proștii care zic: să iubim și homosexualii că sunt și ei oameni, aceștia de asemenea au căzut în capcana pusă de draci care exagerează și deformează realitatea. Referendumul nu însemna deloc intoleranță sau ură față de homosexuali ci pur și simplu sublinia dorința majorității ca lucrurile să rămână așa cum sunt în privința căsătoriei și să nu apară confuzii și suceli pe care le putem vedea în țări străine, unde preoți sunt arestați și amendați doar pentru că citesc din Biblie și spun că homosexualitatea este un păcat. Chiar și ateii care sunt adepți ai democrației și libertății de opinie ar trebui să se îngrozească de tăvălugul ideologiei minorităților de care am discutat într-un articol anterior și să lupte proactiv pentru apărarea normalității și democrației care înseamnă mot-a-mot puterea poporului, adică a majorității, deci nu a unei minorități, de orice natură sau mărime ar fi ea. Cei care zic că nu există pericolul legalizării căsătoriilor, nu au habar că în manualele noi pentru copii apărute anul acesta, sunt câteva deja în care Matei poate spune că e fetiță și Ileana poate să aibă două mame.

Am făcut de multe ori paralela între societate și organismul uman și între „formatorii de opinie” și victimele acestora și celulele canceroase care invadează organismul și deși se produce o reacție inflamatoare, sistemul imunitar încercând o oarecare luptă cu celulele canceroase, în cele din urmă acestea sunt acceptate de organism, primesc hrană, organele le fac loc și câștigă bătălia cu celulele sistemului imunitar care cedează, ducând mai apoi rapid la metastază și moarte. Specific celulelor canceroase este imitația și simularea asemănării cu celulele normale. Acești oameni care apar zilnic și spală creierele celor care nu au capacitatea de gândire sănătoasă și independentă sunt extrem de eficienți și experimentați având de asemenea la îndemână și canalele de propagare a propagandei și infrastructura tehnică de elaborare a unei strategii optime de spălat pe creier. În cazul nostru, cel mai mult s-a pompat pe ideea confiscării referendumului de către PSD deoarece atacarea frontală a subiectului votului nu se putea face. Nu poți cere românilor deocamdată să accepte căsătoriile homosexuale, însă poți încerca să îi convingi că nu există acest pericol și că în plus … Dragnea. Și pentru cei care ar rezista totuși, le-au băgat bombonica cu costurile organizării, cum că referendumul e scump și că mai bine se făceau spitale.

Nu credeam că sloganurile vrem spitale nu catedrale mai prind. Sunt totuși triviale și lipsite de sens. Nu banii sunt problema în România ci lipsa valorilor. Ori teoretic construirea de catedrale ar trebui să întărească credința și moralitatea și să dea la o parte hoția și necinstea. Un popor cu frică de Dumnezeu nu poate vota cu hoți și corupți ci caută să voteze cu oameni care iubesc țara și au o viață fără semne de întrebare. Acest referendum, chiar dacă a costat mult, să nu uităm că este expresia a 3 milioane de oameni care sunt și ei contribuabili și care au avut dreptul la organizarea acestui referendum. Politicienii actuali (și tehnocrații dinaintea lor) nu aveau posibilitatea (alegerea) să nu organizeze acest referendum deoarece chiar legea îi obliga să o facă. Deci chestiunea costului este una stupidă și care nu ar fi trebuit să fie argument de absenteism. Din contra, tocmai faptul că s-au cheltuit acești bani pentru ca oamenii să aibă șansa să spună ce cred, trebuia să îi îndemne pe toți cei interesați de încotro se îndreaptă România să vină și să voteze.

În final, doresc să abordez o categorie de proști extrem de îngrijorătoare, pentru că ei vor fi baza viitoarelor manipulări și destabilizări ale României: pro-europenii (auto-declarați) fără discernământ. Aceștia nu doar că nu știu pe ce lume trăiesc și ce înseamnă UE, cum funcționează organismele europene, care este istoricul evoluției și mai ales care sunt prospectele de viitor, pe termen scurt și mediu. Problema e că sunt atât de auto-suficienți încât gândesc în două registre: UE, anti-UE.

Nu zic că pro-europenii fără discernământ ar trebui să fie la curent cu instabilitatea sistemului bancar european, cu problemele datoriilor Italiei, cu criza refugiaților care este evident cuiul la coșciugul acestui nou imperiu sau măcar cu riscul existențial pus de Brexit care în cazul unei supraviețuiri sau „Doamne-ferește” (ar zice Junker) al unei creșteri economice în Marea Britanie, ar da idei multora și ar crea premizele unor nenumărate alte exit-uri din partea celor bogați.

Iluzia pro-europenismului vine mai ales din raționamente economice: am vrea și noi salarii ca afară, am vrea străzi ca afară, am vrea mașini ca cei din afară, am vrea o administrație publică ca afară etc. Și pentru asta, suntem dispuși să înghițim orice orbește, chiar dacă UE se pretinde un legăn al democrației, chiar dacă ne-a fost promisă la aderare păstrarea identității și specificului național, chiar dacă nici măcar în UE, acceptarea căsătoriilor homosexualilor nu este generalizată și clarificarea pe care ar fi adus-o referendumul nu ar fi avut niciun impact pentru noi. S-a trâmbițat la Digi24 cum că un număr de vreo 40 de parlamenteri europeni i-au trimis o scrisoare Vioricăi în care o trag de ureche cum că dacă trece referendumul, pot avea de suferit copiii din familii cu un singur părinte. Ca să vedeți până unde merge îndrăzneala dracului! Se arată atât de iubitori acești 40 de parlamentari față de familiile cu un singur copil, ca nu cumva aceia să nu se creadă că ei nu fac parte dintr-o familie, dacă în Constituție se va clarifica în loc de „doi soți”,  „bărbat și femeie”. Evident, ilogic și total irelevant. Mai subliniem de asemenea, că scrisoarea dacă demonstrează ceva, demonstrează tocmai că parlamentul UE care are peste 700 de membri, nu are nimic de spus și nu se opune intenției românilor de a face această schimbare. Digi24 însă nu a menționat deloc că doar 40 din 700 au trimis această scrisoare deoarece nu ar fi dat bine.

Acceptarea tembelă și fără rațiune a oricăror cerințe ar veni de la UE, denotă nu doar neînțelegerea spiritului european și a ideii propuse de acest organism care are ca fundament tocmai mult trâmbițatele valori europene, dintre care prima ar trebui să fie democrația. Ori ce altceva este un referendum pentru modificarea Constituției decât voința poporului și nu a unui dictator sau partid unic care sa își impună el dorința? Într-adevăr UE promovează și drepturile minorităților, dar nuanțele cu privire la aceste drepturi sunt departe de a fi fost clarificate în direcția acceptării căsătoriilor homosexuale. Faptul că unele țări au legi în care ideologia minorităților sexuale este deja o dictatură, ține de prostia acestora și denaturarea lor, ține de disoluția identității și pote fi pentru noi un semnal de alarmă și un indiciu că poate nu trebuie să urmăm calea lor ci să fim mai atenți. Cum să fim invidioși pe nemți care lipsiți de dorința de a-și proteja identitatea au dat drumul la granițe și primesc invadatori din toată Africa, lăsându-i să le violeze femeile pe stradă și oferindu-le ajutoare sociale mai multe decât săracilor lor. Cum să fim invidioși pe francezi și să acceptăm gândirea lor, când Parisul are cartiere unde legea o fac găștile și poliția nu are curajul să intre. Cum să luăm exemplu suedezii care au parte periodic de revolte și atacuri ale sălbaticilor pe care i-au primit, le-au dat case și condiții moderne, le dau lunar bani și ajutoare sociale și în schimb au parte de mașini și magazine incendiate, violuri, crime și multe altele asemenea?

În final, uitându-ne peste ocean, vedem cum americanii s-au trezit și pas cu pas recuperează terenul pierdut în fața  activismului progresist al neo-dictaturii ne-sfintei trinități a diversității, egalității și incluziunii. Diversitatea sexuală – nu de opinie, egalitatea împărțirii fondurilor și resurselor, nu a oportunităților sau a drepturilor și incluziunea selectivă a elementelor toxice pentru societate care au potențialul de a schimba ordinea și de a promova cât mai rapid trecerea către o nouă dictatură sumbră în care cei normali vor fi numiți nebuni iar nebunii vor fi tratați ca victime și oprimați și toată politica societății se va învârti în direcția „protejării” acestora.

În final, aș dori să comentez puțin din punct de vedere creștinesc ce înseamnă absenteismul de astăzi. Lipsa de la vot este concret o lepădare de Dumnezeu, o recunoaștere (tacită dar fermă) a homosexualității ca nefiind păcat și nu în ultimul rând o rupere față de biserică care se numește aufrisire. De facto, cei care nu au venit la vot, se pot considera apostați. Cum poate să mai se considere creștin unul care a stat acasă? Ce argument să aducă? Dragnea, PSD, bani pentru spitale?! 

Totodată darea pe față a necredinței poporului român este un duș rece pentru cei care credeau în statisticile înșelătoare cu procentul de peste 90% creștini în România. Astfel de naivi sunt și în rândul ierarhiei bisericești care persistă în deschiderea largă a porților bisericii pentru toți păgânii și blasfemiatorii care nu doar că nu cred în Dumnezeu și nu au nicio legătura afectivă cu poporul român, dar la nevoie, se ridică chiar împotriva Bisericii. Poate acum Sfântul Sinod se va răzgândi cu privire la căsătoriile laxe și mai ales poate va introduce criterii noi pentru acceptarea căsătoriilor și a altor slujbe. Ca să nu mai subliniem că poate o dată pentru totdeauna, tovărășia unor membrii ai clerului cu clasa politică s-a terminat, văzând roadele acestei fă-te frate cu dracu până trec puntea.