Tovarasii trambita ca traim vremuri bune: datoria raportata la PIB scade, deci nu vine recesiunea. Ha,ha, ha! Nici cei de partea opusa care arata cu degetul spre raportul datorie/PIB insa nu sunt prea straluciti daca se leaga de asta. In cele din urma, gradul de indatorare trebuie sa fie o componenta a politicii, trebuie analizat in cadrul unei strategii si mare sau mic depinde de mai multe lucruri: daca ai o strategie, daca ai o strategie de backup, daca ai vreun as in maneca (aur, petrol, banci straine etc). Pe de alta parte, toate acronimele astea sunt trunchieri crunte ale realitatii: PIB-ul este pur si simplu o cifra care nu spune mare lucru. Ca sa va dau un exemplu, PIB-ul in China este atat de irelevant incat tovarasii de-acolo care doresc sa vada cum stau lucrurile se uita la alti indicatori economici. Consumul de energie ar fi de exemplu. Deci in CC al PC chinez, cand tovarasii se aduna ca sa analizeze PIB-ul guberniilor, nu se uitau la cifre ci la altceva. Asta deoarece cifrele pot fi masluite in functie de cine le raporteaza sau cine le aduna. Si la noi BNR-ul cam face asta. Dupa ceva vreme, deoarece PIB-ul unei regiuni conta in reputatia guvernatorilor locali si ii putea ajuta sa mearga „la centru”, unii mai straluciti au gasit solutie si la aceasta tentativa a tovarasilor de la centru de a masura economia reala (pentru ca la chinezi partidul chiar se ocupa de soarta oamenilor): consumul aiurea de energie. Deci pentru ca tovarasii de la centru incepusera sa se uite la consumul regional de energie ca sa masoare daca tovarasii din regiune fac progrese, tovarasii din regiune dadeau drumul la becuri, la masinarii si la alte prostii prin fabricile si uzinele din regiune, doar ca sa consume energia aiurea ca sa poata sa ajunga la centru. Pana acolo poate ajunge tentativa de masluire a cifrelor. Credeti ca la noi PIB-ul poate fi ma real ca in China? Sau datoria?

Cifrele astea sunt insa si nu putem decat sa avem incredere in ele si sa le analizam asa cum sunt. Bunaoara, daca ne uitam pe un tabel cu raportul PIB/datorie vedem mult tari cu un raport mult mai mic ca al nostru dar care nu sunt deloc exemple de economii de succes:

A venit poate momentul sa spun ca nu neg deloc importanta sustenabilitatii datoriei. Evident ca este foarte bine ca nu avem 200% ca Grecia, desi totul depinde de ce vrem in viata ca natie. Cum grecii vor suvlaki si uzo, a avea un raport datorie/PIB nesustenabil, nu e deloc rau: bancile nu te pot scuipa, prin urmare te finanteaza in continuare cu taraita. Insa nu poti visa prea curand sa concurezi cu Elvetia ca tara sigura si prospera si in loc de Porsche Cayene, clasa medie merge cu Dacia Duster, ca in Romania.

Deci si noi, indraznesc sa zic, e posibil sa ne fie mai bine indatorati pana peste gat la banci cu credite nesustenabile, cu investitii sifonate etc dar macar cu 2-3 autostrazi facute si cu un sistem financiar legat ombilical de afara, o clasa politica supusa si controlata etc. Oricum oamenii sunt indatorati peste gat, deci ce mai conteaza ca statul are o datorie care nu pare prea mare comparat cu alte tarii? Conteaza poate ca potential pentru cei care vin dupa sa faca mai mult cu viitoarele credite, dar in rest Romania are acces la finantare cu costuri mai mari decat multe alte tari cu un raport mult mai mare.

Un indicator mult mai important este contul curent al balantei de plati care la noi este negativ probabil de pe vremea lui Ceausescu. Acolo se vede adevarul si trendul. Abia dupa ce vom avea plus vreo 5 ani la rand, vom putea spune ca da, se schimba ceva. Pana atunci, raportul daca creste inseamna consum pe credit iar daca scade probabil inseamna reducerea investitiilor, pentru ca consumul pana la viitoarea criza nu are cum sa scada, o data pornit bulgarele la vale.