Sunt un fan al filmului japonez, desi mai am mult de explorat. Mi-am cumparat si o carte de specialitate, dar inca asteapta si mi-e teama sa o citesc pentru ca ma gandesc ca probabil o sa urmeze o lista imensa de vizionari, ceea ce nu am timp in perioada asta. Ma rog, nu am timp in nicio perioada prin urmare cartea o sa  astepte pana la pensie desi planul ar fi sa sar peste pensie, dar vom vedea …

Ikiru nu mai stiu cum am dat de el. Povestea unui om care afla ca e bolnav de cancer si cum se pregateste de moarte. Interesant, mi-am zis, sa vedem ce poate spune un film japonez de peste o jumatate de secol pe aceasta tema. 

Filmul e dotat cu mai mult decat notele dramatice ale unei asemenea provocari si incorporeaza un buchet de teme, de la frica in fata bolii si a mortii, tentatiile hedonice, sensul vietii, al muncii, calvarul birocratiei si pentru oameni si pentru functionari, invidia si ego-ul intr-un colectiv atunci cand exista o realizare, relatiile tata-fiu etc. 

Pe langa aceasta variatie si bogatie de teme, filmul mai se remarca prin tensiunea in toate aceste planuri pe care reuseste sa o transmita. Nimic nu este tratat trivial, obositor si in niciun caz pedagogic. De altfel poate acesta este darul lui Kurosawa si al tuturor marilor regizori: transpun intr-un film crampeie de viata pline de continut si nu doar simple povesti mai mult sau mai putin atragatoare, frumos decorate si asamblate inteligent.

Daca ma gandesc bine, desi filmul da cumva un raspuns mai mult ca o sugestie la unele intrebari, ramane indeajuns de multa incertitudine pentru a te lasa pe tine sa umpli cu ce ai tu, filmul doar te invita si te provoaca.

Mai tin sa mentionez in final doar calitatea satirei si puterea descriptiva a birocratiei din cadrul unei primarii. Este uimitor cat de mult se aseamana Romania de astazi cu Japonia de acum peste 50 de ani din acest punct de vedere. Ingropati in mormane de hartii si experti in norme, legi si reglementari, functionarii primariei lucreaza de zor ca sa faca nimic. Macar la ei nu se prea vede coruptia si aroganta fata de cetateni sau Kurosawa a dorit sa nu complice si mai mult lucrurile si s-a „limitat” la aspectele birocratice, pentru ca avea nevoie de acestea pentru a pune in prim-plan misiunea finala a eroului principal. Vizionare placuta!