De unde vin problemele fermierilor?

Uneori este bine să clarificăm lucrurile. De aceea voi trata subiectul pentru cei care nu s-au preocupat şi nu au habar de ce se discută şi se întâmplă în jurul lor. Mă voi apleca mai ales la problemele fermierilor români deşi voi face unele referiri şi la cei din vest.

Grâul ucrainean

Este cea mai repetată problemă şi cumva cea mai preferată şi de guvernanţi în a fi pusă în faţă deoarece este cea mai simplă şi cea mai uşor de rezolvat, sau mai bine zis de mătrăşit.

Mai concret problema grânelor ucrainienilor constă în 2-3 aspecte. Primul ar fi competiţia ilegală prin aceea că grâul ucrainienilor este desfăcut pe piaţa noastră şi evident afectează preţul în sensul că îl dă jos. Zic că este ilegală această competiţie deoarece UE acceptă doar alimente “care respectă normele”, ori grâul ucrainienilor nu respectă normele. Nu ştiu ce sunt normele şi cât de mult sunt ele aplicate, cert este că de exemplu agricultorii români trebuie să folosească doar anumite tratamente pentru a nu face grânele prea cancerigene pentru consum. Cum nimeni nu testează grânele ucrainienilor şi cum acestea sunt oricum provenite din terenuri unde se duc bătălii şi unde probabil sunt nenumărate deşeuri militare, evident că grânele ucrainiene, pe lângă competiţia ilegală sunt şi un risc medical real.

Dar iată că guvernul nu se preocupă de faptul că românii sunt la risc să consume făină şi alte produse alimentare produse cu un grâu care poate e cancerigen. Culmea e că pe Covid a pompat miliarde de euro ca să ne salveze cu acele măşti non-conforme şi alte idioţenii, dar de cancerul adus de grâul ucrainean nu se preocupă.

Cei care vor să o întoarcă ca la Ploieşti, dintre politicieni, când vine vorba de faptul că grânele ucrainiene nu respectă normele sanitare ale UE, aduc vorba că acestea sunt folosite doar pentru animale, ca şi cum nu tot aia e, că doar nu ajung toxinele, prin animale, în cele din urmă la om. Omit intenţionat faptul că şi pentru animale, UE are norme cu privire la grânele produse, care trebuie respectate.

Cu privire la aspectul competiţiei ilegale, avem deci două aspecte: unul cel al normelor europene care evident nu sunt respectate de producătorii din Ucraina şi al doilea cel al taxelor zero la import. Chiar dacă grânele ucrainienilor ar fi un produs 100% conform cu normele UE, importul de grâne se face cu taxare vamală, care acum este zero. Dacă acum eu îmi cumpăr o carte pe Amazon SUA, la vamă sunt taxat şi plătesc pe lângă preţul cărţii, taxe vamale, deoarece UE nu are acord de anulat taxare vamală pentru cărţi cu SUA. Nu contează nici măcar că acea carte nu mai există în UE şi nu face competiţie altor edituri din UE. Cu atât mai mult, având în vedere că în UE avem produs excedentar agricol şi UE finanţează agricultura tocmai pentru a menţine o siguranţă a hranei, în sensul reglementării, cu atât mai mult pe domeniul agro-alimentar taxarea are rolul de a feri producătorii interni de marfă ieftină şi proastă din afară.

Războiul este deseori adus ca scuză pentru aceste derogări. Dar dacă războiul distruge normele şi modus operandi al UE şi le suspendă pe termen nedeterminat, ce rost mai are să ne bucurăm de beneficiile UE, cum ar fi grija mai marilor noştri pentru sănătatea publică şi osârdia pe care şi-o dau pentru a reglementa producţia alimentară. Degeaba se laudă UE că are anumite valori, dacă acestea sunt suspendate. Trebuie găsită o altă metodă de a ajuta Ucraina, menţinând totodată normele şi mai ales principiile UE. Iar sănătatea alimentară este unul dintre lucrurile cele mai importante pe care noi credeam că UE ni le oferă, ori iată că nu este deloc aşa. Securitatea militară pare să primeze, deşi aceste grâne sunt oricum proprietatea marilor companii americane, aşa cum şi multe terenuri de la noi sunt deja deţinute de Big Food. Deci chiar dacă vând grânele, banii nu ajung în buzunarele ucrainienilor, ci în buzunarele marilor companii americane. De unde putem clar înţelege de ce presiunea agricultorilor români este mult mai slabă pentru politicienii noştri decât presiunea NATO, care prin această structură militară apără de fapt, ideologic, propagandistic şi politic prin influenţă, interesele marilor companii agro-alimentare din SUA [1]. Tabelul de mai jos prezinztă companii din mai multe ţări, dar este vechi cu siguranţă lucrurile s-au schimba.

Cu privire la grânele ucrainiene, ce doresc eu să atrag un semnal de alarmă este că deşi teoretic fenomenul este unul real, practic, afluxul de grâne ieftine nu se vede în preţurile alimentelor pe meleaguri mioritic. De ce? De aia! Deoarece nu avem piaţă liberă şi mecanisme economice normale, ci aşa cum am zis, când statul începe să îşi bage picioarele în ea de economie, prin controlul preţurilor, dezechilibrele se ţin lanţ şi precum cancerul în organism distruge picătură cu picătură fiecare organ, socialismul cu miasmă europenistă distruge bruma de economie construită până în prezent cu greu.

Am tot explicat de asemenea, despre controlul preţurilor şi ce va produce în economie: scumpiri şi penurie. Ei bine, de aia nu se ieftinesc preţurile deşi avem grâu ieftin deoarece oricum preţurile sunt ieftinite prin lege, pentru un număr de produse “de bază”. Într-un fel putem spune că guvernul se bucură de acest aflux deoarece deşi sunt distruşi fermierii, preţurile nu explodează cum ar exploda fără acest grâu ieftin. Ori fermierii sunt o mână de oameni pe când săracii care cumpără produsele de bază ieftinite din pix de tov Ciolacul, sunt mult mai mulţi şi chiar dacă moartea fermierilor va umfla preţurile peste 1-2 ani şi mai mult şi va afecta PIB, venituri fiscale etc, important e ca partidul să treacă islazul alegerilor. De aceea grânele ucrainienilor sunt tolerate şi chiar mană cerească am putea spune, deoarece fără ele, preţurile alimentelor o luau şi mai mult razna de mult.

Presiunea pe capacităţile portuare şi pe infrastructură este o altă problemă reclamată de fermieri. Din cunoştinţele mele, cea mai mare problemă sunt taxele portuare care au crescut exponenţial. Dată fiind cererea mare şi capacităţile portuare mici, legea cererii şi a ofertei a funcţionat la porturi şi patronii acestora au mărit tarifele deoarece au putut. Dar oare preţurile mari nu afectează şi grânele ucrainienilor? Ba da, dar costurile de producţie ale acestora sunt mai mici şi prin urmare, profitul final le permite ucrainienilor să plătească tarife care poate pentru mulţi producători români nu mai sunt fesabile economic în sensul că sunt taxe atât de mari încât nu mai are sens să exporte, nu mai fac bani pe aceste tranzacţii.

Cu privire la Ucraina, termin cu încă 2-3 chestiuni. Afluxul mărit de grâne este pe toată piaţa europeană, nu doar pe România. Din ce ştiu eu, mai ales grânele de bază sunt produse de ucrainieni (semn al rămânerii în urmă). Exporturi mai sunt şi pe mare, nu doar terestru pe la noi, deşi ruşii au tot bombardat porturile la Dunăre. Nu pot opri însă totul. Pe lângă ieftinirea de către ucrainieni a preţului, de asemenea, trebuie să nu uităm că şi ruşii au nevoie de bani şi de exporturi, prin urmare şi ei au ieftinit grânele, atât pentru clienţii lor cât şi pentru foştii clienţii ai ucrainienilor care mulţi nu au avut de ales şi au trebuit să cumpere de la ruşi. Mă refer aici mai ales la africani. Deci preţul grâului a scăzut la nivel mondial şi asta e o problemă separată de ce se întâmplă la noi în UE.

Personal, pun chiar încetinirea ratei inflaţiei la nivelul UE pe seama acestui grâu ieftin care se regăseşte în nenumărate alte preţuri ale produselor alimentare. Grâu ieftin şi gaze ieftine care deşi nu sunt importate direct din Rusia, piaţa este comunicativă şi există transferi dintr-o zonă în alta, prin urmare preţurile mici la aceste resurse, datorate nevoii de bani a Rusiei, fac ca preţurile alimentelor, al combustibililor şi al altor produse să aibă o oarecare presiune în jos. Paradoxal, pacea ar însemna revenirea la normal, adică scumpiri şi noi presiuni inflaţioniste.

Cu privire la problemele competiţiei grânelor ucrainiene, UE a promis unele “compensări” care sunt nişte sume modice la hectar care însă din ce ştiu eu nu au fost trimise încă. Deci după ce că acele sume era modice şi total irelevante din punct de vedere economic, au fost oferite măcar ca un fel de ajutor pentru înmormântare, dar culmea, din cauza mecanismelor extrem de complexe la nivel european când e vorba de dat bani, aceştia nu au ajuns încă la fermieri. Poate au ajuns recent, dar ştiu că la începutul protestelor nu ajunseseră.

Explozia RCA

Despre asta nu am prea mult de zis deoarece am tot vorbit şi am explicat de ce RCA-ul este un simptom benign al unui cancer terminal. Iată ce ziceam în 2016:

Fenomenul care se intampla l-as numi “venezuela”. Lucruri importante se intampla in Venezuela si noi nu ne aflam prea departe, tocmai pentru ca traim si noi in socialism. Singura diferenta intre Venezuela si Romania este FMI. Noua FMI-ul ne-a mai pus o perfuzie pentru moment. Cat va dura momentul asta, nu stim. Poate 5 ani, poate 10, poate daca face poc mega-bula creditelor, chiar la anu. Insa cata vreme principiile de baza ale capitalismului si ale pietei libere sunt ignorate la toate nivelurile si tot felul de interventionisme comunistoide sunt implementate peste tot, mai ales purtand eticheta de stimulare a economiei (a se vedea Prima Casa sau mai nou programele de finantare pentru antreprenori – pentru antreprenorii din partid as zice eu) nu vom vedea normalitate si nici preturi ca in Germania.

Sursa: RCA-UL: O SIMPTOMĂ BENIGNĂ A UNUI CANCER TERMINAL (2016)

Pe scurt, a venit nota de plată. Ce mai am doar de adăugat este că creşterea RCA-ului pentru camioane la cote astronomice care fac imposibilă o activitate economică fesabilă, este doar începutul deoarece vom asista la creşteri şi pentru alte categorii auto care vor face deţinerea unui automobil misiune imposibilă pentru mulţi dintre cei care acum se bucură liniştiţi de două maşini într-o familie. Pot merge mai departe cu predicţiile: vom ajunge să mergem fără RCA, ca în perioada post-decembristă când o şpagă la miliţian merita riscul deoarece costul asigurării era cu mult peste.

Creşterea preţurilor la combustibili

Aceasta este o problemă programată şi anunţată deoarece face parte din programul Green Deal, despre care am tot vorbit recent pe aici, iată ultimul articol. Este vorba de reducerea incrementală a consumului de combustibil care se doreşte a se face prin etape de creştere a accizelor, pas cu pas. Este acelaşi lucru cu “certificatele verzi” pe care le plătim la energia electrică. Deci, pe lângă accizele normale, băgate prin lege, pe lângă TVA, pe lângă mărirea salariului minim, anul nou ne aduce mere noi şi noi măriri de accize la combustibili, care măriri se vor regăsi în preţuri.

Dar oare dacă fermierii zic că nu mai pot face faţă, de unde vom mânca? Ei bine, nu fac faţă cei de la noi, dar cei din afară probabil vor face faţă, deoarece în urma protestelor de acolo, ţările care au cu ce vor interveni şi vor mai atenua acest şoc.

Ce trebuie reţinut este că întreaga agricultură europeană e bazată pe subveniţii deoarece pentru a-i atrage pe francezi alături de nemţi, li s-au dat bombonele. Şi cum productivitatea a tot crescut şi Franţa avea atât de mult teren încât nu putea exporta tot ce produce, s-a venit cu ideea subvenţiilor pentru agricultori. Astfel, chiar dacă de-a lungul timpului Big Food se tot extinde şi cumpără tot ce se poate, subvenţiile au menţinut o pace socială şi sub spoiala ideii de securitate alimentară, s-au băgat bani în agricultură. Dar la momentul implementării acestui sistem, doar Franţa cam avea terenuri, restul erau mizilic şi oricum nemţii nu iubesc agricultura, fiind specifică ţărilor bananiere, ei preferă să aibă pe câmp fabrici de BMW-uri deşi am auzit mai nou că şi ăştia vor să plece din Germania (sursa).

Aceste proteste, greve şi mişcări sociale sunt aşteptate şi “programul” prevede şi soluţii. De altfel, ca să aibă un mecanism de ţinut sub control focurile sociale iscate de “marea trecere”, în program, la cele 3 puncte s-a introdus unul care explicit zice “Niciun loc şi nicio persoană nu va fi lăsată în urmă”, adică bunul UE va avea grijă de toţi fii patriei. Iote că nu prea e adevărat, că altfel nu mai ieşeau oamenii în stradă.

Acum însă ies fermierii, dar acest an va fi spectaculos din punct de vedere economic în sensul că în sfârşit vor începe şi închiderile de afaceri şi va exploda şomajul, caz în care probabil fie se va lansa o nouă boală care să afecteze mai ales şomerii slab hrăniţi şi fără acces la medicamente scumpe şi servicii medicale de lux, fie se vor lansa oraşele de 15 minute.

Reducerea subveniţiilor agricole

Avem pe de o parte creşterea preţurilor la RCA, combustibili, îngrăşăminte şi seminţe şi pe de alta avem reducerea subvenţiilor care e pusă pe seama lipsei banilor. În fapt, de vaccinuri s-au găsit bani, ori agricultura e mizilic pe lângă sumele date pe vaccinuri.

Realitatea este că şi reducerea este tot parte din programul ferm de reducere a carbonului. Cum să reduci carbonul dacă dai bani în continuare agricultorilor să crească vite? Nu mai bine nu le mai dai bani, mai ales celor care produc grâne, adică nivelul cel mai de bază?

Nu am cunoştinţe legate de subvenţiile oferite agricultorilor, este clar că la noi sunt însă sifonate şi mătrăşite, dar la nivel european nu cred că nu se regăsesc în preţul final al produselor, adică cred că chiar au impact în activitatea fermierilor.

În cele din urmă, politica agricolă este clar ţinta tembelilor care vor să ne reducă, de aceea cea mai la îndemână metodă, tăierea subvenţiilor este o metodă uşoară şi la îndemână a acestora de a “accelera” “tranziţia”.

~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] THE CORPORATE TAKEOVER OF UKRAINIAN AGRICULTURE (2014)