Avorturile din viol ca procent din totalul avorturilor sunt probabil sub 1 la 10.000. Marea majoritate a avorturilor are loc din cauza comoditatii si a fricii. Prosperitatea si evolutia societatii a ajuns la un punct in care majoritatea oamenior nu mai au grija vietii si prin urmare nu se pot maturiza indeajuns incat sa nu se teama de o schimbare atat de mare in viata lor pe care o aduce un copil. Si chiar dintre cei care au totusi acest curaj, o si mai mica parte sunt capabili sa aiba curajul sa nu se teme in cazul unui al doilea sau al treilea copil. Si tot asa mai departe …

Desi avorturile din viol sunt atat de putine, exista o reactie pre-programata a oamenilor nedeplini (ca sa nu zicem cuvinte mai dure) care incearca sa gaseasca scuze acestei crime prin care de ficare data cand se pune problema moralitatii sau nu a avortului, se lanseaza ca un reflex intrebarea: dar in caz de viol? Daca am fi rautaciosi am spune ca diavolul insusi a plantat aceasta intrebare, dar marsavia fiintei umane si fuga de adevar si responsabilitate nu pot fi puse chiar intotdeauna pe seama diavolului.

Deci, de ce avortul sa fie justificat in cazul unui viol? Raspunsul simplist adus de pro-abortionisti este ca daca copilul s-ar naste, trauma mamei ar fi prelungita. Prin urmare, daca face avort, sufera doar pe moment si ulterior ia cateva pastile de-alea de ii calmeaza constiinta pe moment si o face deprimata pe viata. Niciodata nu se pune problema cand se discuta despre avortul din viol daca trauma chiar este un risc. In fapt, in realitate, s-a dovedit ca acele femei care au ales totusi sa nasca desi au fost violate, nu au avut deloc de suferit traume. In plus, varianta adoptiei nu este niciodata mentionata, nu doar in cazul avortului din viol ci in cazul tuturor avorturilor. Am ajuns ca societate (si noi, dar mai ales in vest) sa avem o prosperitate atat de abundenta incat sa platim milioane de euro pe panselute, sa facem trotuare pe trei niveluri si sa facem pasaje la autostrazi pentru a nu afecta propasirea animalelor salbatice, dar nu luam in calcul ca la nivel de societate, in toate cazurile de avort, exista sau ar trebui sa existe mereu solutia adoptiei.

Dar as dori sa ma intorc putin la argumentul traumei si suferintei. Oare care copil nu aduce maimei sale suferinta si taume? La pachet insa vine si bucuria si plusul de sens, implinire etc. Prin urmare, chiar daca circumstantele au fost dramatice, nu exista deloc certitudinea ca trauma se va continua in cazul nasterii. Ba din contra, in cel mai rau caz, al nasterii si datului spre adoptie, solutia aleasa poate aduce chiar o mare diminuare a traumei mamei, in timp ce avortul nu poate decat sa inmulteasca si mai mult suferinta, fiind cumva o rana mai adanca care urmeaza rainei initiale.

In ultimul rand, desi avortul din viol este 1 la 10.000, despre clasificarea violurilor si in ce masura victima si-a cam asumat prea multe riscuri care au dus la viol nu vorbeste nimeni niciodata. Oare cate violuri nu au loc din cauza ca unele fete tinere isi asuma riscuri aiurea fie umbland cu cine nu trebuie fie umbland pe unde nu trebuie cand nu trebuie. Altfel spus, se joaca cu lumanarea. Evident, violul este viol, indiferent de circumstante. Dar daca atunci cand vorbim despre avorturi, imediat vine discutia despre cele din viol, in asemenea masura cand vorbim despre violuri ar trebui sa ne punem intrebarea cate violuri nu implica deloc si un risc asumat al femeilor victime? Oare acest risc minim, in acele cazuri (chiar daca putine) nu trebuie totusi asumat si sarcina dusa pana la capat?

In concluzie, a aduce argumentul ca violul justifica avortul, ca prim argument si chiar a folosi acest caz extrem pentru a deturna atentia de la marea majoritate a avorturilor care au loc din comoditate si din cauza ca un copil strica „planurile” unor femei de a face cariera sau ii poate speria pe parinti pentru ca nu o sa mai poata sa isi cumpere un SUV nou in rate si o sa trebuiasca sa se multumeasca cu un break second este nimic altceva decat MORALITATE FAKE.