Raspunsul poate fi simplu: televiziunile iubesc banii iar venirea papei ii tine pe toti prostii (inclusiv pe noi) cu gura cascata la televizor, deci reclamele aduc recolte bogate in astfel de evenimente.

Dar nu acelasi lucru se intampla si de Pastile Ortodox sau de Craciun cand desi sunt de asemenea momente „spirituale” si televiziunile pompeaza pe butonul „emotii”, discursul parca are cu totul alte nuante. Adica, ce vreau sa spun? Desi evenimetul in sine este prezentat obsesiv pentru a mentine audientele lipite de telecomanda, televiziunile nu sunt la fel de „zen” in prezentarea subiectului, ci ating si subiecte mai senzitive cum ar fi „averea bisericii”, „spitale nu catedrale”, „preotii lacomi” etc. Desi nu in totalitate, dar nu exista Boboteaza sa nu vedem reportaje cu „ingramadeala la apa sfintita” desi acestea sunt minoritare, existand nenumarate cozi unde se sta la coada linistit – semn ca televiziunile vor sa puna accentul pe aspecte negative, in limbaj simplu spus, sa arunce cu noroi. Oare la vizita Papei nu este nicaieri indramadeala? Nu vom vedea insa asa ceva la televizor (si vom explica de ce).

Pe langa intepaturile la ortodocsi mai delicate sau mai putin delicate facute pe un limbaj mieros (in sarbatori) si pe un limbaj arogant (in restul timpului), in praznicele ortodoxe, televiziunile pun accent pe subiectele pseudo-spirituale si fara nicio legatura cu evenimentul, sau chiar impotriva, gen traditii si obiceiuri populare sau retete alimentare si targuri de „specialitati culinare”. In niciun caz nu se pune accentul pe catehism, nu sunt adusi preoti sau specialisti sa vorbeasca, ba din contra: psihologii se transforma in „analistii experti” in Pasti sau in Craciun. Surprinzator, uneori nu le merge, psihologii vorbind mai ortodox decat multi preoti care mai apar in mod curent.

Tratarea papei si a catolicismului in general este indubitabil total diferita si chiar la polul opus fata de tratarea ortodoxiei. In platforma de propaganda a tuturor televiziunilor (si securiste si „europeniste”). Daca ortodoxia este prezentata ca retrograda, prea ancorata in trecut, prea departata de popor si nicio ocazie nu este ratata pentru a arata cu degetul inspre „catedralele monumentale ceausiste”, in cazul catolicismului niciodata nu se intampla asa. Cand catedrala monumentala catolica NotreDame din Paris a luat foc, televiziunile plangeau si se tanguiau si ridicau in slavi pe donatorii care se aruncau sa contribuie la fondul de reconstruire. Am mentionat acest eveniment deoarece este recent si putem cu usurinta sa exemplificam argumentele pe care le vom aduce in acest articol.

Nu putem insa sa trecem mai departe fara a pune punctul pe „i” cu privire la cateva subiecte cu privire la atitudinea mass-mediei mainstream fata de crestinism. Putine cuvinte insa inainte despre ce inseamna mass-media mainstream. Dincolo de terminologie, data fiind situatia in ziua de astazi (diversificarea comunicarii, accesul la informatie, globalizarea, etc) nu mai exista profit in domeniul mass-media (cu exceptia mega-trusturilor la care nu putem stii situatia reala din cauza interconectivitatii). Atat la noi, cat si in vestul „democrat”, mass-media este finantata de actori „discreti” sau mai putin discreti si grosul banilor se face din influenta opiniei de vot si a lobby-ului pe care se doreste a fi pompat. Nu exista o televiziune sau un conglomerat media care sa supravietuiasca exclusiv din reclame si sa-si permita „luxul” independentei opiniilor. De altfel, echidistanta mass-mediei este deja un concept oarecum istoric, este un ecou venit din istorie, realitatile fiind din contra opuse: fiecare trust, fiecare outlet media are o orientare clara si indubitabila, un discurs recognoscibil si audiente bine conturate si prin urmare competitia se duce de fapt cu organizatii care targeteaza aceeasi audienta, nu pe baza calitatii sau a profesionialismului.

Dincolo insa de orientare, discurs si audiente, cu privire la puntele „tari” din crestinism (dar nu numai), raportarea mass-mediei mainstream este aceeasi: contra. Bunaoara, massmedia este PRO-homosexualitate, PRO-avort si PRO-desfranare si considera „habotnicie” pastrarea in categoria „pacate mari” a sodomiei, a avortului sau chiar a divortului. In rest, in general cresinismul „soft” care nu se atinge de aceste subiecte este mangaiat pe toate partile si promotorii unui astfel de crestinism – cum este papa – sunt fardati si parfumati, chiar extrem de gretos uneori.

Dincolo de aceste consideratiuni generale cu privire la raportarea trusturilor mass-media mainstream fata de crestinism, in cazul papei exista cateva chestiuni de amintit celor care nu prea sunt conectati la lumea catolica si nu au habar pe ce lume traiesc.

In primul rand, Papa este un globalist declarat si viguros si prin urmare nu poate fi decat spalacit la greu de media in ciuda faptului ca in interiorul Bisericii Catolice este contestat din ce in ce mai mult si facut eretic. In prezent, capata tractiune o scrisoare semnata de vreo 50 de teologi grei catolici prin care il acuza pe papa de erezie si ii cere sa se indrepte. Scrisoarea continua sa atraga noi semnatari printre care si episcopi, profesori de teologie, preoti, scriitori, etc. Nu se va mentiona de acest aspect in presa romaneasca, dar nu conteaza asta.

Ideea este ca Papa Francisc a deviat atat de mult de la valorile catolice traditionale (traditionale in sensul de 10-20 de ani pentru ca oricum catolicii si traditia sunt cuvinte incompatibile si care nu pot fi folosite in aceeasi propozitie). Altfel spus, Papa nu mai este protector al crestinismului ci protector al musulmanilor imigranti si al evreilor. Papa nu mai este un protector si sustinator al popoarelor si al natiunilor (cu exceptia Israelului) si face apelul la „unitate globala” si la „un stat global” [1]. Nu mai amintim conflictul pe care papa il are cu premierul italian Matteo Salvini care desi este catolic si promoveaza catolicismul in statul italian, papa nu vrea sa dea mana cu el pentru ca Matteo s-a saturat de africanii invadatori care vin cu barcile pe mare si vrea ca sa ii trimita lui Merkel.

Cu privire la punctele „fierbinti” ale conflictului intre crestinism si anticrestinism, adica homosexualitatea, avorturile si divortul, papa este foarte … „deschis”. „Cine sunt eu sa judec” (pe homosexuali) se arata papa pe sine mai bun si mai iubitor chiar dacat Sf. Pavel care a zis ca sodomitii nu vor mosteni Imparatia Cerurilor. Strigator la cer, dar nu e singurul lucru strigator la cer cu privire la acest papa. Nu doar ca se arata mai iubitor ca Sf. Apostol Pavel care ii judeca pe sodomiti si ii trimitea la iad, dar Papa „suprascrie” chiar poruncile mantuitorului si ale bisericii. Ce altceva inseamna „tendintele homosexuale nu sunt pacat” decat un nou crestinism, o noua religie, bazata pe viziunea papei nu pe invataturile lui Hristos transmise noua prin Sfintii Apostoli si prin Biserica. Papa este insa extrem de abil si priceput la limbaj, reusind sa evite scandalizarea catolicilor cu privire la aceasta raportare strigatoare la cer prin alertarea cu privire la problema homosexualitatii in randul preotilor catolici. Astfel, in loc sa faca apel ca acestia sa nu mai fie protejati ci dati pe mana autoritatilor, papa scuza Biserica Catolica cu argumentul ca homosexualitatea este „la moda” in societate si prin urmare asta afecteaza si biserica. [3]

Orientarea pro-globalista si pro-europeana a papei este intr-un fel de inteles. Ca putere pamanteasca, Vaticanul dintotdeauna a incercat sa cucereasca lumea si sa construiasca o imparatie lumeasca. Papa inca din inceput a cedat ispitei satanei, spre deosebire de Iisus Hristos care i-a zis satanei in pustie cand I-a facut aceasta „oferta” sa stapaneasca lumea „Piei, Satano!” (Matei 4, 10). Papa insa zice: „o schimbare a directiei catre globalism este necesara pentru a lupta cu schimbarea climatica si cu alte amenitari globale” [4]. Va imaginati insa ca Papa ar fi de acord ca lumea sa fie condusa de Klaus Iohannis? Nu, prin globalism, papa intelege un globalism in care el este pus in cap sau daca nu el, fratii lui iezuiti. Credeti oare ca prin globalism papa e interesat ca toti sa cunoasca adevarul si adevarul sa ii faca liberi? Nici vorba. Papa nu e interesat ca toti oamenii sa fie crestini si ca crestinismul sa cucereasca lumea. Papa nu e interesat nici macat ca catolicismul sa cucereasca lumea. Papa (Institutia Papala, mai bine zis cu toate centrele de putere care „administreaza” scaunul papal) doreste in primul rand sa stapaneasca lumea, nu e interesat ca lumea sa se mantuiasca. De altfel, papa Francisc chiar a semnat un document prin care sustine ideea ca pluritatea religioasa (paganii, ateii, ereticii) sunt vointa lui Dumnezeu [5]. O aberatie si o anomalie care oricat de contextuala ar fi, nu poate fi ignorata. Deci explicatia entusiasmului pentru globalism al papei nu este deloc un mister ci este clara: cand papa (fie prin ONU, fie prin alta organizatie) va controla lumea, antrihrist va veni si dracul isi va finaliza „misiunea”.

Spuse fiind cele mai de sus avem si explicatia de ce presa din Romania (dar si presa de stanga din intreaga lume) il adora pe papa si il prezinta ca pe un adevara „om al lui Dumnezeu”. Pentru ca iubeste imigrantii (desi nu ii primeste la Vatican) – pe de o parte – si pentru ca „nu e habotnic” (adica e bland cu homosexualitatea, divorturile, fraudele bancare etc) pe de alta parte. Cum ar putea atunci diavolul – stapanul portavocilor lumesti de astazi – sa lupte impotriva propriei lucrari, dusa cu brio de acest papa „altfe”, care a ajuns sa duca Biserica Catolica la cea mai mare rata a exodului din istoria sa. [6]

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE:

[1] Pope Rejects ‘Excessive Demand for Sovereignty’, Pushes Idea of Global Authority

[2] Pope Francis says homosexual tendencies are ‘not a sin’

[3] Pope Francis ‘worried’ about homosexuality in the priesthood

[4] Pope Francis Calls for End of Sovereignty and Establishment of Global Government

[5] Pope and the Grand Imam: Historic declaration of peace, freedom, women’s rights

[6] More Catholics Consider Leaving the Church Amid Abuse Scandal