- Pilda talantilor si camataria
Stiu ca exista canoane care pun la zid camataria. De asemenea exista cuvinte ale sfintilor impotriva camatariei. Trebuie insa inteles si contextul istoric. A exista o vreme de exemplu in Imperiul Bizantin cand episcopii erau ca un fel de bancheri sau baroni locali. Dupa caderea Romei si consolidarea importantei crestinismului in Imperiului Bizantin, cum estul nu era un teritoriu citadin ci mai mult un teritoriu al satelor si cum nu mai existau marii bogatasi locali care administrau inainte orasele si erau responsaibili pentru strangerea taxelor (imi lipseste acum termenul), episcopii erau cei mai bogati oameni pe regiuni intregi. Prin urmare, avand bani, s-au gandit sa o puna de o banca si dadeau imprumuturi. Cum cine face prajutura se mai unge pe degete cu faina si cu greu se abtine cel care tine post sa nu se dedulceasca facand prajituri cu lapte si oua, s-au facut sinoade care au canonisit camataria in randul clericilor.
Insa camataria in sine nu poate fi rea si nu exista motive sa fie infierata. In primul rand, daca Hristos ar fi impotriva camatariei nu ar mai fi dat aceasta pilda. Din contra, aici cum stapanul il inchipuieste pe Dumnezeu, iata ca Dumnezeu chiar recomanda ca cel care nu se pricepe sa inmulteasca talantii in alt fel, macar sa ii dea la camatari ca sa ii inmulteasca. Altfel zis, la bancheri.
Sunt bineinteles porunci si sfaturi ca crestinul sa dea si sa nu se mai gandeasca daca va primi inapoi, insa exista nuantari in sensul ca Hristos nu ne vrea prosti. Daca am asculta orbeste aceasta porunca, fara sa cautam mai pe indelete sensul acestei porunci, cu siguranta am risipi foarte repede orice bani de prisos pe care ii avem, impartindu-i in dreapta si in stanga – caci de primit s-ar gasi multi. Porunca de a imprumuta fara sa astepti inapoi se refera clar la cei saraci si aflati in nevoie care ne sunt apropiati. Nu poate sa includa aceasta porunca indemul de a imprumuta pe un oarecare de pe strada care se afla in nevoie financiara. De asemenea, nu oricine iti cere bani chiar are nevoie de ei si imprumutul tau il poate ajuta pe respectivul. Este greu sa cantarim insa situatiile si bine ar fi sa fim luminati pentru a stii voia lui Dumnezeu in fiecare situatie. Daca nu ne este insa asta la indemana suntem macar datori sa verificam pe cine imprumutam si pentru ce. De asemenea, personal nu vad rostul imprumutarii repetate a celor care sunt rai platnici. Exista bineinteles nuantari, dar exista un tip de oameni care sunt saci fara fund si care daca le-ai da miliarde, i-ar papa pe toti si nu ti-ar da un leu inapoi. Exista oameni care nu stiu sa chibzuiasca banii si nu sunt dispusi la sacrificii ca sa se indrepte. Proastele obiceiuri nu trebuiesc incurajate prin nepasarea cu privire la imprumuturi. Dar nu doar imprumutatii neseriosi trebuiesc evitati ci si neobrazatii care mimeaza suferinta si se autovictimieaza abuzand de buna noastra dispozitie si – pe scurt zis – luandu-ne de fraieri. Daca este ceva clar, cu sau fara luminarea harului, putem cunoaste suferinta sincera a celui care cere neavand incotro, pentru ca suferinta lui ne inmoaie inima oricat de impietrita o vom avea si ingerul pazitor ne va arata acel om care merita sa ii dai si sa nu te mai astepti sa primesti, asa cum ne indeamna Mantuitorul. Din pacate insa particularitatile sistemului financiar din prezent si societatea in general, indeamna la neobrazare, indolenta, neseriozitate, auto-victimizare si pe scurt zis, nu ne ajuta sa fim cum trebuie cu privire la buna chivernisire. Daca alta data invidia saracilor putea fi stimulata doar prin admirarea gardurilor palatelor bogatilor si a hainelor acestora (pentru cei care traiau in proximitatea bogatilor), mediile informationale de astazi permit tuturor saracilor sa vada in amanunt averile, bogatiile, jucariile si dracoveniile oricaror bogati de pe toate meleagurile. Asta pune o presiune imensa pe umerii tuturor, facandu-i pe cei care in realitate nu sunt deloc saraci sa se simta ultimii oameni. Desi avem la indemana sa cunoastem, sa aflam si sa vedem si despre cei care o duc mai rau ca noi, evident ca tentatia este de a urmari cum o duc cei bogati – ce masini conduc, ce case au, cum se plimba ei cu avionul personal, ce mananca etc. Iata cum cunoasterea este o povara daca nu este insotita de discernamant si intelepciunea care cantareste importanta lucrurilor.
Orice imprumut de bani presupune un risc. Riscul de a nu mai primi banii inapoi. Camata acopera acest risc, permitand mecanismul imprumutului care este unul firesc – exista suisuri si coborasuri in viata fiecarui om si in finantele lui. E bine sa ai de unde sa ceri imprumut la un moment dat si este bine sa aiba cine sa te imprumute. Fara dobanda, nu te-ar imprumuta nimeni, deoarece mere exista unii care nu mai pot sa dea imprumutul inapoi. Daca toti ar imprumuta pe toti fara dobanda, cum inevitabil exista unii care nu mai platesc, nu doar ca s-ar incuraja taraganarea platilor (caci nu mai exista presiunea timpului si cumularea dobanzii) dar cum inevitabil unii nu platesc datoriile din varii motive, cel care imprumuta ar ajunge rapid sa intre in … incapacitate de plata.
Sa revenim insa la pilda talantilor – ar da Mantuitorul pilde cu obiceiuri si exemple necuvioase? Cu siguranta ca nu si cum fiecare cuvant al Mantuitorului este adevarat, putem fara dificultate sa spunem ca in aceasta pilda, camataria chiar este recomandata, cel putin ca alternativa la cei care nu se pricep sa inmulteasca banii.
2. Talantii sunt bani dar nu doar bani
Desi pilda cu talantii foloseste banii, se intelege ca talantii inseamna mult mai mult. Pilda este pilda si talantii inseamna darul lui Dumnezeu, de orice natura este el: viata, putere, sanatate, meserie, un talent anume, o oportunitate anume, o pasiune anume. Bunuri spirituale, bunuri biologice, psihologice, aptitudini, capacitati, situatii – ba chiar si defectele noastre pot fi talanti. O persoana cu un anume handicap, prin specificul lui si faptul ca se diferentiaza de altii, poate avea darul de a atrage atentia mai usor, ceea ce poate fi un talant – fructificat cum trebuie acest dar de a atrage atentia poate face mult bine celor din jur. Un copil care este handicapat si necesita multa jertfa din partea parintilor sai, are talantul de a stimula jertfelnicia lor si prin aceasta el se mantuieste.
Am cunoscut un cersetor handicapat care nu avea picioare (sau decat un picior – nu mai retin). In fiecare zi, statea pe un scaunel pe strada si se misca continuu, mutandu-si din cand in cand scaunelul si parcurcand o portiune de strada de-a lungul si de-a latul. Era singura posibilitate de miscare pentru el si desi altceva nu putea sa faca, plimbarea lui zilnica de sus in jos pe marginea strazii l-a facut faimos in Craiova. In ce fel acest om si-a folosit talantul este evident: cand iti este greu sa te misti, te poti gandi la el, care toata ziua se plimba cu scaunelul in sus si in jos pe marginea strazii. Desi poate o face oportunist, ca sa primeasca ajutoare de la trecatori, exista alti cersetori care nu fac ce face el: sa se plimbe pe marginea strazii, de sus in jos, toata ziua, de dimineata pana seara, mutandu-si scaunelul. Dar nu doar asta, prin plimbarea lui a atras atentia presei si am aflat ca acel om are familie, are copii care merg la scoala si de care el are grija. Ce curaj poate inspira acest om tinerilor care incep o familie si care au urechi de auzit si ochi de vazut! Cu ani in urma, a aparut chiar un articol in ziarul local – din pacate nu pot da referinta.
Cu toate acestea, desi talantii inseamna toate cele enumerate mai sus, talantii inseamna si bani. Mai ales in ziua de astazi cand banii isi erodeaza valoarea de pe o zi pe alta, responsabilitatea inmultirii talantilor pentru cei carora Dumnezeu li i-a dat, este si mai mare ca in alte vremuri si necesita atentie mai sporita. Bancile sunt solutia simplista dar care macina valoarea banilor, prin urmare responsabilitatea inmultirii este si mai grea prin dificultatea vremurilor si riscurile necesare a fi analizate. Personal, recomand fondurile de obligatiuni ca varianta minimala de dat banii la schimbatorii de bani ca sa ii inmulteasca. Schimbatorii de bani din acele zile sunt fondurile si traderii din zilele noastre. Bancile din pacate nu mai sunt camatari ci grupari care cer taxa de protectie: in fiecare luna trebuie sa cotizezi cu comisioanele babane ca sa iti poti recupera o parte din bani.
3. Lipsa lucrarii talantilor probabil nu este pacatul principal al lucratorului nepriceput
Stiu ca aici poate ma risc putin, dar m-am gandit mult la aspectul asta si nu imi este teama sa il enunt cu rezerva ca nu stiu de alte interpretari similare. Deci, lucratorul nepriceput s-a justificat ca nu a inmultit banii deoarece stia ca stapanul este „om aspru”. Pai daca stapanul era atat de aspru, avea lucratorul curajul sa il acuze ca secera de unde nu seamana si aduna de unde nu presara? Oare daca stapanul ar fi fost atat de aspru, nu i-ar fi fost frica lucratorului care primise un talant sa ii mai si strige in fata ca este nedrept? Oricum una este asprimea, alta e nedreptatea. Stapanul putea fi aspru in sensul ca cere inmultirea talantilor, dar in niciun caz nu cere imposibilul – dovada ca ceilalti doi au adus rod dublat!
Putem zice, dar cum de stapanul nu il cearta pentru o asemenea acuza, ba chiar merge pe ea zicandu-i „stiai ca secer de unde nu seman” si cealalta, si nu ai dat talantul la camatari? Stapanul ii zice „stiai”, adica tu stiai, tu ma credeai, asa ai auzit tu ca sunt, pentru a putea cu mai mult sa il acuze: chiar stiind acestea despre mine (desi nu sunt adevarate) nu ai lucrat? Ne intrebam oare ce ar fi zis stapanul daca lucratorul netrebnic ar fi zis „iarta-ma, stapane, nu am putut mai mult decat sa ingrop acest talant”? Eu unul banuiesc ce i-ar fi zis. Deci eu banuiesc ca de fapt a fost taxata inselatoria si obraznicia lucratorului netrebnic sa dea vina chiar pe stapan pentru netrebnicia lui, nu atat nerodirea lui, care ar putea veni din nepricepere, teama sau neputinta. De acord ca pilda in principal se refera la datoria inmultirii talantului dat si ne sunt dati cei doi ca exemplu pozitiv si al treilea ca exemplu negativ. Dar sa luam seama si de ce anume este acuzat acesta. Nu doar pentru nelucrare. Nelucrarea este mai mult consecinta caderii lui in mandrie, in nebunie altfel spus. Cum poate fi atitudinea lui fata de stapan altfel catalogata decat nebunie?
Sa nu mergem insa pe logica umana: sa admitem ca daca cel cu 5 a facut 10 si cel cu 2 a facut 4, ne vine la indemana sa consideram ca cel cu 1 ar fi fost dator sa faca 2. Dar poate ca stapanul, avand talanti nenumarati, daca acesta si-ar fi cerut iertare, ar fi primit talantul lui fara probleme, asa cum cel din ceasul al 11-lea, in alta parte a fost platit ca cel din primul ceas. Stapanul are toate si le imparte cum vrea el. Desi pilda ne pune pe un fagas al gandirii in care cel cu un talant este clar dator sa aduca doi, cum el l-a adus doar pe cel pe care l-a primit, sa nu ne temem sa ne gandim ca putea fi chiar mai rau: putea sa piarda talantul sau putea chiar sa vina cu datorii. Orice stapan rezonabil, nu ar avea ce sa zica daca totusi si-ar primi talantul inapoi daca cel care a fost dator sa lucreze talantii nu a reusit, desi a fost plasat intr-un context in care altii chiar au dublat talantii. Daca ar exista raspuns indreptatit, stapanul ar da alt verdict. Nu am indoiala de asta. Insa apararea lucratorului nevrednic, arata o cu totul alta fata: o indrazneala uimitoare de a acuza chiar in fata, chiar pe stapanul de lucruri mincinoase. O neobrazare crunta, o curata nebunie. Precum Adam a dat vina pe Dumnezeu pentru caderea in ispita – femeia pe care TU mi-ai dat-o, aceea m-a indemnat sa musc, ca si cum daca nu i-o dadea, el singur nu cadea in plasa sarpelui – tot asa, lucratorul netrebnit da vina pe Dumnezeu – daca tu nu erai asa de nedrept sa ceri imposibilul, eu nu eram atat de fricos si as fi lucrat si inmultit talantul. De aceea cred eu ca a fost condamnat lucratorul netrebnic – nu pentru nelucrare cat pentru neobrazarea de nu-si recunoaste neputinta si de a-l acuza pe altul, chiar pe Dumnezeu pentru metehnele lui. Se intelege ca toate merg mana in mana: lenea produce neputinta, neputinta naste nerodirea, nerodirea vine cu frica de pedeapsa. Frica de pedeapsa in loc sa aduca pocainta, starneste razvratirea care nu alunga mandria si prin urmare pocainta este imposibila.
Si aici as face o mica paranteza. Este clar ca stapanul cerea talantii inmultiti pentru ca mediul era propice. Daca cel cu cinci a reusit sa faca zece, daca cel cu doi a reusit sa faca patru, nu era deloc imposibil pentru cel cu un talant sa faca doi. In cel mai rau caz, se ducea si vedea ce fac ceilalti, daca ar fi fost nepriceput. Daca ar fi fost neputincios, poate le-ar fi cerut ajutorul celorlalti. Care lucrator care stie ca are un stapan care secera de unde nu seamana, avand un talant si stiind ca daca nu il lucreaza, va fi de rau, nu se gandeste ca macar inainte de venirea stapanului sa mearga la ceilalti si sa ceara de la ei din prisosul lor pentru a fi pregatit sa se afiseze inaintea stapanului? O astfel de indrazneala, ar fi fost cu mult sub obraznicia de a acuza chiar stapanul de lucruri mincinoase si revoltatoare pentru care evident ca nu isi poate atrage decat pedeapsa. O astfel de orbire nu poate fi justificata decat printr-o mandrie infinita. Mandria infinita l-a facut pe lucratorul netrebnic sa sada in nepricepere si sa nu invete de la cei care au lucrat cum trebuie talantii. Nu frica l-a oprit sa dea talantul la schimbatorii de bani ca sa il inmulteasca ci rusinea de a recunoaste ca nu poate si ca altii pot mai bine ca el.
Se intelege ca daca cei trei au fost chemati impreuna la judecata, contextul in care au fost ei plasati, mediul le-a fost similar si cu siguranta in activitatea lor probabil s-au intersectat, au stiut unul de altul, periodic poate s-au consultat sa vada care cat a facut si ce face fiecare pentru a putea sa ia pulsul situatiei, sa vada daca nu cumva sunt in urma. De ce credeti ca cel cu un talant nu s-a consultat cu ceilalti si nu a incerca sa invete de la ei sau daca nu putea, macar sa se roage de ei sa il imprumute? Erau oare ceilalti rai sau prea competitivi incat sa nu il ajute? Nici vorba, altfel stapanul nu i-ar fi felicitat pentru inmultirea talantilor. Stapanul este drept si nu ar fi primit talantii inmultiti daca nu ar fi fost inmultiti cum trebuie. Deci putem deduce ca cei care au inmultit talantii, puteau chiar sa se prezinte cu talanti mai putini la judecata. Cel dintai ar fi putut spune: am facut doar noua, nu zece pentru ca l-am ajutat si pe acesta sa inmulteasca si el talantul lui. Cu un asa stapan, cei noua talanti veniti la pachet cu ajutorul pentru cel nepriceput dar care s-a corectat, ar fi cantarit poate chiar mai mult in ochii stapanului.
Este cert zic eu ca cel care nu a inmultit talantul, nu de atat de frica este vinovat – caci iata nu are frica sa il acuze pe stapan de lucruri mincionase – cat de mandria de a sta incorsetat in propriile ganduri. Frica de gresala este doar iluzia pe care singur si-a construit-o in jurul sau sau mai bine zis plapuma sub care s-a ascuns mandria care l-a impiedicat mai intai sa invete de la ceilalti cum se inmultesc talantii si in cele din urma ca sa ceara iertare de la stapan. Mandria, ascunsa adanc in inima in tot acest timp, a nascut razvratirea care l-a dus pana acolo in a acuza pe stapan pentru netrebnicia lui.
Eu sunt mai puțin motivat decât colegul meu de grupă care cumpără marfă lunar sau la două luni din China cu containerul, ca să o revândă în România. Fiindcă nu știe chineză, apelează la niște intermediari și cheltuie în plus cam 15.000 E la container. Dacă ar vorbi limba lor și le-ar înțelege scrierea, i-ar rămâne banii ăștia în buzunar.
Nu-i departe nici vremea când traducerea o vor face în timp real niște dispozitive ca să nu mai ne chinuim noi cu învățatul, parcă am văzut deja ceva pe piață. Mă rog, deocamdată traducerile din chineză cu IA sunt patetice spre caraghioase, topica lor e mult diferită de a limbilor europene. Dar pe viitor poate se va schimba situația.
Mă rog, dacă merg pe panta defetistă, nici avocatura nu o va mai duce mult, ne va veni și nouă vremea să fim înlocuiți. Sau chiar desființați, dacă judecata o vor face roboții. Atunci calea de atac a apelului va viza existența vreunui bug de sistem, nu greșita analiză a probelor, ha ha !
apropos de chineza – Jim Rogers (amicul lui Soros din vremurile bune) si-a invatat fetitele mandarina; traia in New York si chiar le-a luat bona chinezeasca dar tot nu a fost satisfacut; prin urmare s-a mutat in Singapore; intre timp fetitele lui au devenit atat de bune vorbitoare incat sunt staruri de film in China si sunt mai cunoscute in China decat Jim Rogers
@JE: Îți mulțumesc pentru sfaturi ! Voi studia ideile pe care mi le-ai dat, m-ai stârnit interesul.
Adevărul este că chinezii sunt cam sălbatici, inclusiv la afaceri. Nu mă dau în vânt după ei. Culmea e că engleza o știu bine și la un moment dat mi-am pus și eu întrebarea: „de ce mă chinui eu să învăț chineză, în loc să învețe chinezul engleza?”. Și mai amuzant este că imigranții chinezi ajung să vorbească între ei în română ca să se se înțeleagă unuk cu celălalt, pentru că dialectele le sunt prea diferite iar cu mandarina oficială prea s-au omorât nici ei la școală.
salbatici, nesalbatici sunt producatorul si piata #1 a lumii si vor fi o buna perioada de acum in colo; orice cunostinta in plus evident ca iti mareste extinde oportunitatile de cariera sau afaceri; singura intrebare e potentialul de cost/rezultat al invatarii chinezei cu al inteligentei artificale – de exemplu
Am început şi eu să investesc în mine, dar e tare greu la 43 de ani. M-am apucat de vreun an să iau lecţii particulare de chineză (nu la grămadă la Confucius) cu o profesoară foarte bună, având gândul că-mi voi oferi serviciile spre chinezii care ajung în România.
O idee si o afacere foarte proasta si lipsita de sens. Daca chinezii aia vor sa scoata nasul afara din China, sa faca bine sa invete limba internationala de business, care este engleza, nu pasareasca lor.
Daca chiar vrei sa investesti cu adevarat in tine, in ceva profitabil, invata si certifica-te in:
1. Invata bazele: Accounting & Bookkeeping, Tax Accounting, Payroll Management
https://www.learning247.co.uk/products/accounting-bookkeeping-essential-skills-training-course
https://www.learning247.co.uk/products/tax-accounting-certificate-training-course
https://www.learning247.co.uk/products/payroll-management-level-2-diploma-training-course
2. Certifica-te in bookkiping si accounting: ICB Affiliate Level 2, ICB Associate Level 3, ICB Member Level 4
https://www.bookkeepers.org.uk/Study–Qualifications
https://www.bookkeepers.org.uk/Study–Qualifications/Current-Qualifications
https://www.learning247.co.uk/products/icb-affiliate-level-2-certificate-in-bookkeeping-training-course
https://www.learning247.co.uk/products/icb-associate-level-3-certificate-in-bookkeeping-accounts-training-course
https://www.learning247.co.uk/products/icb-member-level-4-certificate-in-advanced-bookkeeping-accounts-training-course
Alternativa la ICB este AAT:
https://www.aat.org.uk/
https://training-link.co.uk/course-category/aat-accounting/
https://training-link.co.uk/course-category/bookkeeping/icb/icb-self-employed-bookkeeper-packages/
3. Certifica-te in Management accounting/Chartered accounting, CIMA Professional:
https://www.cimaglobal.com/
https://www.cimaglobal.com/Qualifications/Professional-Qualification/
https://www.cimaglobal.com/Studying/Becoming-a-cgma/
https://www.learning247.co.uk/products/cima-professional-chartered-management-accounting-level-1-3-online-training-course
https://www.learning247.co.uk/products/cima-professional-operational-level-1-package-online-training-course
https://www.learning247.co.uk/products/cima-professional-management-level-2-package-online-training-course
https://www.learning247.co.uk/products/cima-professional-strategic-level-3-package-online-training-course
Ce nu intelegi tu si multi oameni este faptul ca in anumite state din Vest se fac bani multi foarte usor. Nici nu merita sa te complici cu tari ca Romania sau cu China. Cu exceptia Singapore si Hong Kong, in Asia te duci sa faci productie nu servicii. UK este una din tarile in care se fac bani extrem de usor. Cu o singura conditie: sa le cunosti si sa le intelegi sistemul. Altfel trebuie sa scoti bani grei din buzunar pentru consultanta si servicii fiscale. Sa nu mai vorbim despre faptul ca UK este un paradis fiscal si este la o aruncatura de bat de alte paradisuri fiscale: Jersey, Isle of Man, Irlanda, Benelux. Asta ti-o spune unul care a stat aproape 6 ani acolo, dar nu „la munca” ci la afaceri. Am plecat inainte sa se reverse puhoiul de prosti mioritici. Am plecat pentru ca britanicii au luat-o razna cu marxismul si intre timp (pentru mine) au aparut alte oportunitati mai banoase
Multor oameni le scapa din vedre faptul ca dupa ce Corbyn si Labour si-au luat-o in freza rau de tot si dupa ce se definitiveaza Brexit-ul, se vor face din nou bani multi si usor. Daca ne luam dupa declaratiile lui Boris Johnson si dupa ingrijorarile lui Merkel si Macron, in viitor chiar se vor face bani si mai multi si mai usor. Eu la UK ma uit acum pentru un viitor prosper nu la China. Dupa cum am mai spus mai sus, banii te duci sa-i faci acolo unde se fac cel mai usor, iar dupa ce ti-ai facut plinul, poti sa mergi sa traiesti unde vrei tu.
http://www.ziare.com/diaspora/romani-marea-britanie/conservatorii-din-marea-britanie-vor-taxe-mai-mari-pentru-imigrantii-din-ue-si-limitari-drastice-pe-piata-muncii-1585987
https://ziarulromanesc.net/focus/marea-britanie/boris-johnson-promite-scaderi-de-impozite-dupa-alegeri/
https://www.nomoretax.eu/the-post-brexit-uk-may-be-based-on-the-singapore-model/
https://www.activenews.ro/externe/Cosmarul-UE-abia-incepe.-Liderii-europeni-se-tem-de-PUTERNICUL-RIVAL-Marea-Britanie-post-Brexit-159286
___
https://www.armstrongeconomics.com/international-news/britain/british-labour-party-the-greatest-threat-to-britain/
https://www.armstrongeconomics.com/international-news/britain/labour-party-in-london-wants-to-delist-any-company-that-does-not-comply-with-climate-change/
https://www.armstrongeconomics.com/international-news/britain/fear-of-jeremy-corbyn-becoming-prime-minister-in-uk-threat-to-the-pound/
https://www.armstrongeconomics.com/international-news/britain/was-the-labour-government-the-caused-of-the-british-pound-losing-reserve-currency-status/
https://www.armstrongeconomics.com/armstrongeconomics101/economics/why-is-socialism-dying/
etc.
„O parte din idei sunt bune, le voi pune şi eu în practică. De exemplu, să pun 10% deoparte lunar sau să mă perfecţionez în domeniul meu ca să ajung cel mai bun.”
10% pentru distractie, minim 10% pentru educatie si MINIM 10% pentru investitii. Educatia/dezvoltarea personala si experienta este ceea ce genereaza bogatia/averea. Banii nu cad din copac. Trebuie sa sti sa-i faci si mai ales trebuie sa sti sa-i investesti si sa-i imnultesti ca sa nu-i pierzi. Numai pulimea crede ca treaba cu banii este o chestie care tine de noroc sau de furat pentru ca astea sunt singurele metode prin care ei (spera sa) pot face bani: fie ii castiga la jocuri de noroc, fie ii fura de la altii.
„Sunt însă unele probleme specifice vremurilor noastre, care ne cam încurcă pe plan local. Impozitarea făcută de stat direct şi indirect este uriaşă, realist vorbind sare de 50% şi ajunge pe la 80%.”
O data cu educatia si cu deschiderea granitelor majoritatea acestor probleme dispar:
– nu lucra nici o data ca angajat ci pe firma
– fa-ti firma cu 3% impozit pe venit sau mai multe: una cu 3% impozit pe venit, alta cu impozit 10% pe profit si 16% impozit pe dividende pe care sa-ti scazi si decontezi cheltuielile
– deschide-ti o firma cu 3% impozit pe venit in Romania si una in Bulgaria unde ai 10% impozit pe profit si 5% impozit pe dividende
– deschide-ti o firma in offshore pe care sa inchei contracte si pe care sa incasezi banii si una in Romania care sa fie subcontractata si sa lucreze in lohn/outsurcing la realizarea contractelor firmei din strainatate. pe firma din Bulgaria iti achizitionezi diverse active, mijloace fixe pentru care le inchireiezi firmei din Romania scapand de plata TVA prin metoda achizitiilor intracomunitare si iti decontezi cheltuielile
– deschide-ti atatea firme unde si cate este nevoie. numai amatorii mai gandesc la modul 1 afacere = 1 firma deschisa pe plan local, profesionistii au implementat de mult strategia 1 afacere = n firme deschise pe plan international
– deschide-ti o firma in strainatate, preferabil in offsore, fara legatura cu firma din Romania, pe care sa-ti taxezi firma din Romania pentru diverse servicii fie cu sume mari fie cu procent din profit. de ex iti descizi o firma in afara care sa presteze servicii IT pentru firma din Romania: 40% din profitul lunar pentru dezvoltare, mentenanta si gazduire website. evident ca intre cele doua firme nu trebuie sa existe nici o legatura si siteul trebuie gazduit pe servere din afara Romaniei, preferabil din afara UE. ia uite cu ce preturi lucreaza baietii astia pentru un rahat de website:
https://www.theregister.co.uk/2019/04/23/hertz_accenture_lawsuit/
Astea sunt doar cateva strategii de diminuare a profitului frecvent utilizate de catre toata lumea de peste tot. Nu o faci tu, o face altul si daca altul este concurenta ta, atuci poti sa-ti iei adio de la afacere. De asta spun mereu ca marxismul este mort si civilizatia occidentala/vestica se duce dracului in colaps. Nu este sustenabila economic. Nu poti sa le furi oamenilor 80% din venituri, ~9 luni de munca din an si ~35 de ani de munca din viata activa si sa speri ca ei vor fi de acord cu acest lucru si ca in acest fel vei crea prosperitate. Aceste lucruri sunt posibile pentru ca majoritatea oamenilor sunt atat de prosti incat nu au citit nici macar o data in viata lor codul fiscal, nu au cunostinte de baza de contabilitate si nu iau in calcul o gramada de impozite importante cum ar fi TVA-ul sau inflatia.
Cum spunea si idiotul ala de John Maynard Keynes:
_____
„Ce bine ar fi ca impozitarea reală de azi să mai fie 15%!!! „
Daca aplici strategiile de mai sus impozitarea reala este cat vrei tu sa fie. In general este bine sa lasi un profit final de ~10% care sa poata fi impozat de stat, ca sa nu bata la ochi. In afacerile bazate pe servicii care merg pe subcontractare poti sa mergi chiar pe impozite zero pentru simplul motiv ca banii si contractul ii incasezi pe firma din strainatate iar pe firma din Romania incasezi doar costurile de executie in regim de subcontractare.
„dar în România trebuie să trăieşti mai sărac dacă nu vrei să te ardă ăştia. Adică nu prea poţi să tragi mult din off-shore într-un cont românesc fără să fii luat la ochi.”
De ce ai aduce banii din afara in haosul din Romania? De locuit poti locui unde vrei, dar de investit ii investesi acolo unde este mai sigur si mai banos, adica in strainatate.
De ex iti cumperi o proprietate imobiliara pentru inchiriat. Dupa ce ai semnat contractul de inchiriere banii de chirie iti vin direct in cont, nu trebuie sa te duci tu lunar acolo sa-i incasezi. Eventual poti delega managementul proprietatii unei fime speciale care se ocupa cu asa ceva contra unui procent din chirie. Banuiesc ca nu este nevoie sa-ti mai spun sa nu cumperi sai sa nu inchiriezi pe persoana fizica.
Acelasi lucru este valabil si cu afacerile. Cumpara una care este deja managerizata. O optimizezi fiscal si operational, o supraveghezi o perioada dupa care ii lasi sa faca ce au de facut. Banuiesc ca nu trebuie sa-ti mai spun ca trebuie sa ai o firma de investitii care sa imprumute cu procente de cateva sute la suta nou infiintata firma care va face achizitia firmei deja existente. Doar nu o sa faci acte caritabile si sa-ti ingropi capitalul acumulat intr-o firma oarecare fara sa obtii nimic in schimb? Capitalul investit trebuie recuperat cu dobanda mare de cel putin 200%. Asa te platesti pe tine mai intai inainte sa-i platesti pe altii
Pe de altă parte, nu prea mai ai în ziua de azi în ce să ţii stabil un capital acumulat. Prea sunt volatile toate, prea trebuie să ne îngrijorăm… Probabil o diversificare e recomandarea generală în prezent, ceva cash, ceva aur, ceva assets, dar cel mai bine e să pui banii la treabă prin afaceri diverse, nu ţinuţi la „zarafi”.
Ei nu? Capitalul nu este facut sa-l tii, ci sa-l inmultesti. Investesti mai intai in afaceri proprii in care esti unic actionar si dupa ce ti-ai recuperat capitalul investit cu o dobanda mare, profitul din afacerea locala il investesti fie in extinderea afacerii fie in imobiliare (pe pietele reglementate), nu in Romania, tara lu’ Papura Voda unde totul se face dupa ureche si se rezolva cu o spaga. Lichiditatile pe termen scurt, de cateva luni, le tii fie in bonduri si titluri de stat fie in imprumuturi in aur pe piata de P2P loans in asa fel incat sa nu pierzi nimic si sa-ti transformi rapid bondurile, titlurile si aurul inapoi in lichiditati.
„O parte din idei sunt bune, le voi pune şi eu în practică”
Nu spune nimeni sa „copiezi si sa integrezi” totul din carte. Cartea in sine este foarte valoroasa pentru ca iti formeaza un mod de gandire specific ce este deficitar majoritatii oamenilor. Conceptul si ideea principala din carte care pune multi pe ganduri si ii face sa exclame un „aaa-ha!” este urmatorul:
Ghici ce fac oamenii care isi duc banii in offshore-uri?
Daca mai vrei niste carti simpliste dar foarte bune pentru a-ti schimba mentalitatea si felul in care vezi lucrurile incearca-le si pe acestea. Alegi si implementezi ce poti si ce ti se potriveste. Nu trebuie copiat totul, iar unele idei nu mai au aplicabilitate in ziua de astazi.
1. Harv T. Eker – Secretele minţii de milionar
(si aceasta carte ofera o metoda de economisire si management al banilor)
https://www.youtube.com/watch?v=EtxI4ai2OFo
https://www.youtube.com/watch?v=HUe9rJdm4Xo
http://www.101books.ru/carte/descarca-harv-eker-secretul-mintii-de-milionar-pdf
2. Burke Hedges – Conducta de milioane
(si aceasta carte ofera mai multe metode de economisire, management si investire a banilor)
https://www.curteaveche.ro/p/Conducta-de-milioane
https://www.youtube.com/watch?v=GL5EBYshl_I
https://www.youtube.com/watch?v=Nr4t30AKWYI
http://www.101books.ru/carte/descarca-burke-hedges-conducta-de-milioane-pdf
3. Spencer Johnson – Cine mi-a luat caşcavalul?
https://www.curteaveche.ro/p/cine-mi-a-luat-cascavalul-
https://www.youtube.com/watch?v=3YGtXrlHgPw
http://www.101books.ru/carte/descarca-spencer-johnson-cine-mi-a-luat-cascavalul-pdf
4. Dominique Loreau – Arta Simplitatii
https://carturesti.ro/carte/arta-simplitatii-186782
https://www.bookaholic.ro/simplify-simplify-simplify-arta-simplitatii-de-dominique-loreau.html
5. Alexander Osterwalder, Yves Pigneur – Business Model Generation
https://www.publica.ro/alexander-osterwalder-yves-pigneur-business-model-generation.html
https://www.youtube.com/watch?v=QoAOzMTLP5s
https://www.strategyzer.com/books
https://www.strategyzer.com/training/courses/mastering-business-models
6. Iancu Guda – De ce eșuează companiile?
https://www.publica.ro/iancu-guda-de-ce-esueaza-companiile.html
7. David M. Darst – Minighid de protejare a activelor
https://www.publica.ro/david-m-darst-minighid-de-protejare-a-activelor.html
8. Jon Hanson – Datorii profitabile, Datorii neprofitabile. Află metodele pentru a-ți salva viața financiară
https://www.amaltea.ro/datorii-profitabile-datorii-neprofitabile
Mai sunt si alte carti care pot luate in seama, dar cele de mai sus reprezinta o colectie variata si un bun inceput. Cert este ca ele ajuta doar la partea de mentalitate nu si la partea de practica. Ce investitii sa faci cant tu nu esti in stare sa conduci o covrigarie la colt de strada? Cum sa conduci o covrigarie la colt de strada daca tu nu pricepi mici macar care sunt principile si strategiile dupa care se infiinteaza si conduce o afacere?
https://www.ateliereleilbah.ro/blog/start-up-nation-2018-pachet-cursuri-antreprenoriale/
Cineva a dat bani cu împrumut şi nu i-a mai primit înapoi… 🙂
Mda, toţi o păţim. Am tot păţit-o şi eu, că închideam ochii şi-i credeam pe tânguitori pe cuvânt. O dată 2500 E, altă dată 400 E, altă dată 3.000 E, altă dată 200 E, altă dată 10.000 E ş.a.m.d. Cu persoane diferite, nu aceeaşi persoană. Dar calapodul cam acelaşi: oameni care nu se întind cât le este plapuma şi se tăvălesc pe jos în chinuri când e să ceară, apoi te-njură când e să-ţi dea. Cel mai grav era să mi se întâmple cu unul căruia i-am dat vreo 30.000 E: de ăsta mă lăsasem convins fiindcă s-a angajat voluntar să-mi dea 600 E dobândă pe lună şi să-mi restituie împrumutul în maxim 1 an, ca să-şi cumpere utilaje pentru o firmă de construcţii. Am avut o ezitare morală, cum ziceai tu, dar până la urmă mi-am zis: e afacere, nu i-am băgat sula în coaste, el a venit la mine, nu e pe moarte, nu l-am prins eu la înghesuială sau alte d’astea. Să se ducă la bancă dacă nu-i convine. Banca nu i-ar fi dat, dar m-am lămurit eu mai târziu de ce nu-i dădea, fiindcă omul era deja împrumutat la vreo alte 3 bănci şi 10 creditori. Din fericire îi pusesem ipotecă pe casă “afaceristului”, eram creditor preferenţial şi mi-am recuperat banii cu executorul într-un final. Dar în urletele, blestemele şi ameninţările debitorului că mă dă în gât justiţiei că-s cămătar şi alte d’astea. Într-un final a fugit în Anglia, fiind fugărit de ceilalţi creditori, printre care era şi ANAF-ul cu vreo 80.000 E.
Interesant era că imediat ce câştigam un ban în plus, cum pac! apărea şi omul în nevoie de după colţ. Până m-am lecuit după ultima fază. Mi-am zis că nu trebuie să salvez toată România de propria-i prostie şi lăcomie. Să se mai salveze nene şi singuri. Aşa că de atunci nu mai dau decât împrumuturi decât simbolice, până în 1.000 lei, ceva să nu mă doară capul dacă-i pierd. Asta e o chestie învăţată de la un prieten evreu sufletist care şi el dăduse multe împrumuturi ca să ajute lumea şi şi-a luat-o grav de la nişte prieteni apropiaţi: “Băi, băiete, eu nu mai dau decât atât cât îmi permit să pierd. Vin la mine oameni care ştiu de la început că nu-mi vor restitui banii, oricât s-ar jura ei şi oricâte garanţii mi-ar constitui. M-am săturat să stau cu gura şi cu justiţia pe ei, mi-e ruşine de ruşinea lor, aşa că le mai dau doar cât nu-mi pare rău dacă pierd”.
Revenind la subiect, mi se pare că ai surprins bine esenţialul. Omul care a îngropat talantul se putea învrednici de iertare dacă avea o minimă decenţă să-şi recunoască lenea, prostia sau frica. Dar cum bine ai dezvoltat, prostul nu e prost destul până nu e şi fudul. Am observat şi eu că oamenii aflaţi în culpă sunt cei mai agresivi, îşi apără aiurea poziţia în loc să dea înapoi şi să-şi admită greşeala. Dacă ne place să nuanţăm şi să despicăm firul în patru, e posibil ca totuşi să fie o mică diferenţă între zarafi şi cămătari, în sensul că ultimii sunt foarte venali şi dispuşi să facă rele pentru a-şi recupera banii. Primii sunt agonisitori de profit din rularea banilor şi pe aceştia îi priveşte oarecum îngăduitor Hristos. Ultimii sunt blamaţi, pentru că erau dispuşi să ia şi haina de pe sărac pentru datoria lui, lăsându-l în pielea goală ceea ce echivala cu periclitarea vieţii atunci când vremea era rece. Dacă ne uităm prin ochii lui Dumnezeu, privim la intenţia cu care fiecare om face o faptă: zarafii (bancherii) dau bani şi-şi adaugă ceva peste, iar cămătarii speculează nevoia omului ca să-l împovăreze până nu-şi mai poate plăti datoria, ca să-l spolieze. Eventual să-l facă să-şi mai vândă şi ceva organe.
După cum sesizezi, diferenţa este destul de fină, mai ales în ziua de azi când băncile au cam devenit cămătari şi, dacă nu li se pune o botniţă juridică, sunt în stare să urmărească debitorul chiar şi după preluarea bunului pus garanţie până îl lasă falit. Spre exemplu, vine la mine un client şi-mi spune că avea un rest de 20.000 lei de plată la un credit bancar de nevoi personale. Nu a mai avut, nu a mai putut, nu a mai vrut, habar n-am care e adevărul, cert e că banca a vândut creanţa unor recuperatori şi ăştia l-au dat pe mâna executorului. Executorul l-a somat şi debitorul, deşi datoria era prescrisă, s-a dus ca papagalul “să se înţeleagă cu executorul” şi a făcut un angajament de plată eşalonată. Executorul a fost “băiat de treabă”, a semnat şi l-a lăsat în pace câteva luni să plătească aşa, după care i-a mai făcut o somaţie pe vreo 30.000 lei. Prostovanul (nu a întrebat înainte, ci a făcut-o de capul lui şi după ce a dat-o în gard s-a gândit să întrebe) a venit la mine că de ce i s-a mărit datoria, că ce să facă, că auoleu ! doare. Păi, zic, ai întrerupt prescripţia, un leu dacă le-ai plătit, ăia pot relua executarea şi să te ardă pe toată datoria; apoi tu ai plătit eşalonat doar dobânda până acum, dar principalul a rămas neatins şi generează în continuare mai mult decât poţi să duci tu lunar. Deci ţi-ai luat-o. Ce să fac?, m-a întrebat. Păi nu mai achiţi nimic, te dai la fund şi ori pleci din ţară să lucrezi pe afară ori lucrezi următorii trei ani în Ro dar la negru. Cam astea-s sfaturile pe care am ajuns să le dau. Între timp a apărut şi legea falimentului personal, i-am zis să o încerce dar nu am idee ce a mai făcut.
Da, îţi dau dreptate şi privitor la văicăreala împrumutacilor, că în cele mai multe cazuri este nejustificată, ascunzând patimile lor nesatisfăcute. Dacă e să fac un procent, el tinde spre 100%. Cred că o singură dată cineva chiar a avut nevoie de nişte lucruri, un om sărac, dar culmea e că omul se sfia să-mi ceară şi mi-a zis de la început că nu va avea să-mi dea înapoi (nişte acumulatori nemţeşti pentru un cărucior electric de invalid). În rest, am cercetat şi eu pe cei pe care i-am împrumutat şi, fie că mi-au restituit banii fie că nu, nevoile erau supletive, nicidecum vitale. Adică erau chestii de care se puteau lipsi lejer, planuri pe care şi le făcea fiecare despre cum să se întindă mai mult decât le e plapuma. Dar, în vreme ce banca nu moare dacă nu-şi ia banii înapoi de la câţiva ţepari, pe mine ajunsese să mă cam deranjeze şi la psihic şi la buzunar. Şi mă gândeam: dacă atâta lume mi-a tras ţeapă mie, un nimeni necunoscut, ce dezastru or ascunde băncile sub preş…? Că băncile au dat milioane de credite. Oare nu avea dreptate părintele Arsenie Boca atunci când a zis că avem conducătorii pe care ni-i merităm? Că ei ne reflectă? Că ei sunt dintre noi? Avea, din păcate.
În încheiere ar face două menţiuni: şi cămătarul şi zaraful şi vameşul şi soldatul se pot mântui dacă au pocăinţa necesară. Problema poate veni dintr-o altă direcţie, dar acolo suntem toţi în primejdie, nu doar cămătarii: să ne ataşăm prea tare de bunurile acestei lumi, încât să le ignorăm pe ale celei de dincolo. Ca tânărul bogat, căruia Hristos i-a zis să vândă toate şi să-L urmeze dacă vrea să fie desăvârşit. Ăluia i-a părut rău să renunţe la agoniseală şi s-a tirat după ce a văzut ce i-a cerut Hristos. Poate că totuşi l-a primit Dumnezeu în împărăţia Lui, pentru râvna de a respecta poruncile legii, dar l-a pus mai la intrare deşi i-ar fi putut da un loc mai central sau ultra-central dacă tânărul s-ar fi silit spre Împărăţie.
Ar mai fi o menţiune, strict pe problemă, căci şi eu am reflectat mult la problema cămătăriei: există în drept principiul “pacta sunt servanda”, adică înţelegerea dintre doi oameni are putere de lege, pe care nu doar statul o respectă ci şi Dumnezeu (mă rog, avea putere de lege la noi până când s-a interzis prin lege, dar nu de dragul debitorilor, ci de dragul băncilor care erau concurate). Dacă doi se învoiesc ca un împrumut să se restituie cu o dobândă, chiar mare, învoiala lor e consfinţită. Adică şi debitorul, dacă nu dă banii înapoi, degeaba strigă că îl arde cămătarul, căci el a consimţit la asta. Dacă ştia de la început că nu-i va putea da banii înapoi cămătarului şi va găsi el o scăpare cumva, păi cel puţin 50% e vina lui dacă nu mai mult. Nu cămătarul e ţeparul, ci debitorul. Până la un punct cămătarul e corect, el respectă termenii înţelegerii. Dar şi el, dacă depăşeşte limita şi cere mai mult decât s-a prevăzut în contract (se poate întâmpla să şantajeze fiindcă este lacom), cade în păcat. De aceea şi sfântul Ioan Botezătorul, când au venit la el vameşii să se mărturisească la Iordan şi l-au întrebat ce să facă, el nu le-a zis “lăsaţi-vă de vămeşit” ci le-a zis “să nu luaţi mai mult decât vă e îngăduit”. Iar soldaţilor la fel, fiindcă şi ei făceau exces de zel şi profitau de neputinţa poporului neînarmat în faţa lor, purtători de sabie, ciordind bunurile oamenilor: nu le-a zis “lăsaţi-vă de militărie” ci “să vă mulţumiţi cu solda voastră”. Deci gândul cu care acţionează fiecare, intenţia sa ascunsă, e de fapt cheia judecăţii. Mai puţin aparenţa.
În Didahia celor 12 Apostoli, am găsit acest cuvânt, preluat ulterior de sf. Ioan Gură de Aur: “să asude banul săracului în mâna ta”. Adică să cercetezi îndelung pe cel care îţi cere milostenie. Semn că problema are vreo 20 de secole vechime cel puţin. Şi pe vremea aia erau speculanţi de milostenie care auziseră că există unii numiţi “creştini” cărora Dumnezeul lor le-a zis să dea oricui le cere împrumut şi ei fac aşa. Azi aşa, mâine aşa, până când li s-a făcut lehamite creştinilor de atâta dat şi au început să întrebe “băi, nene, până când le dăm ăstora?” iar bătrânii înţelepţi au zis “hopa! staţi că ăia care cer de fapt nu au nevoie de împrumuturi ci sunt doar lacomi prefăcuţi. Fiţi cu discernământ, nu mai daţi oricui”.
@JE: am descărcat şi citit cartea recomandată de tine „Cel mai bogat om din Babilon”. O parte din idei sunt bune, le voi pune şi eu în practică. De exemplu, să pun 10% deoparte lunar sau să mă perfecţionez în domeniul meu ca să ajung cel mai bun. Sunt însă unele probleme specifice vremurilor noastre, care ne cam încurcă pe plan local. Impozitarea făcută de stat direct şi indirect este uriaşă, realist vorbind sare de 50% şi ajunge pe la 80%. Oamenii muncesc cel puţin 6 luni pe an pentru stat, deşi nu observă acest lucru. În vremea Babilonului (mă rog, e evident că povestea nu datează de atunci, de ex. treaba cu pensiile) sau a oricăror altor împărăţii istorice, nu era atât de mult apăsat poporul. Cel mai grav era prin Evul Mediu când se ajunsese la o zi pe săptămână de muncă în folosul stăpânului, dar tot însemna 1/7, adică vreo 15%. Ce bine ar fi ca impozitarea reală de azi să mai fie 15%!!! Deci este mai greu să mai pui deoparte azi. Sigur, când ai rulaje mai mari, le treci prin off-shore, dar în România trebuie să trăieşti mai sărac dacă nu vrei să te ardă ăştia. Adică nu prea poţi să tragi mult din off-shore într-un cont românesc fără să fii luat la ochi. Iar mie, ca avocat, nu prea-mi iese să lucrez afară, cu dreptul românesc mă şterg fix la fund. În România câştig satisfăcător spre bine, dar nu-mi convine să depăşesc plafonul de TVA. Prefer să rămân mai jos cu un prag de impozitare pe la 31% decât să mă zbat ca să ajung la impozitare 50%+.
Pe de altă parte, nu prea mai ai în ziua de azi în ce să ţii stabil un capital acumulat. Prea sunt volatile toate, prea trebuie să ne îngrijorăm. Povestea cu ţăranul care a lăsat la cămătar 10 arginţi şi i-a luat fi-su’ după 50 de ani supra-înmulţiţi (parcă 165 de arginţi) e istorie în vremurile noastre şi tu o ştii mai bine ca mine. Azi, dacă pui 10 lei la bancă şi iei 165 lei peste să zicem zece ani, nu 50 ca-n poveste, nu-ţi va mai ajunge de un sul de hârtie igienică. Poate de câteva pătrăţele. Asta dacă vor mai fi bani peste 50 de ani. Probabil o diversificare e recomandarea generală în prezent, ceva cash, ceva aur, ceva assets, dar cel mai bine e să pui banii la treabă prin afaceri diverse, nu ţinuţi la „zarafi”.
Am început şi eu să investesc în mine, dar e tare greu la 43 de ani. M-am apucat de vreun an să iau lecţii particulare de chineză (nu la grămadă la Confucius) cu o profesoară foarte bună, având gândul că-mi voi oferi serviciile spre chinezii care ajung în România. China are un potenţial economic uriaş, dar pur şi simplu nu există avocaţi vorbitori de chineză în România; abia găseşti un traducător, dar nu avocaţi care să vorbească liber cu un chinez. Dar habar nu am cât voi reuşi eu să conving chinezii să vină să facă treabă în România ca să cheltuie banii pe aici. Rămâne de văzut dacă e un pariu bun, căci deocamdată este foarte costisitor şi ca bani şi ca timp şi ca energie. Dar nu am ce să fac, chineza nu e o limbă pe care să o înveţi din tutoriale, mai ales că nu există tutoriale pe limba română. Sunt pe engleză şi poţi ajuge până la un punct mediocru dacă te chinui. Dar merge altfel cu o profesoara cu zeci de ani de experienţă cu chinezii, care a deprins o grămadă de subtilităţi gramaticale şi lingvistice pe care nu ţi le zice nimeni pe canalele de e-learning, mai ales că chinezii ăştia au o boală să nu explice lucrurile până la capăt, ci să le lase cam în ceaţă. În fine, vom vedea.
„Personal, recomand fondurile de obligatiuni ca varianta minimala de dat banii la schimbatorii de bani ca sa ii inmulteasca. Schimbatorii de bani din acele zile sunt fondurile si traderii din zilele noastre. Bancile din pacate nu mai sunt camatari ci grupari care cer taxa de protectie: in fiecare luna trebuie sa cotizezi cu comisioanele babane ca sa iti poti recupera o parte din bani.”
Titlurile si bondurile de stat de la Trezoreria Romana pentru persoane fizice cu scadenta la termen.
Lumea nu stie sau uita ca Trezoreria Romana este tot un fel de banca.
Lumea nu stie sau uita ca la Trezoreria Romana te poti duce sa-ti deschizi un cont de trezorerie pe persoana fizica in acelasi fel ca la orice banca.
Lumea nu stie sau uita ca Guvernul & Statul Roman emite periodic titluri si obligatiuni cu divese dobanzi si scadente, exclusiv pentru persoanele fizice si le vinde exclusiv prin intermediul Trezoreriei Romane.
Pana una alta, investitiile prin intermediul Trezoreriei Romane, chiar daca nu sunt cele mai banoase, sunt cele mai sigure.
_____
„Stiu ca aici poate ma risc putin, dar m-am gandit mult la aspectul asta si nu imi este teama sa il enunt cu rezerva ca nu stiu de alte interpretari similare. Deci, lucratorul nepriceput s-a justificat ca nu a inmultit banii deoarece stia ca stapanul este “om aspru”… Oricum una este asprimea, alta e nedreptatea. Stapanul putea fi aspru in sensul ca cere inmultirea talantilor, dar in niciun caz nu cere imposibilul – dovada ca ceilalti doi au adus rod dublat!”
Carte de colectie:
George S. Clason – Cel mai bogat om din Babilon. Secretele eterne ale succesului.
https://www.amaltea.ro/cel-mai-bogat-om-din-babilon
http://psiholog-recrutare.ro/wp-content/uploads/2014/05/Cel-mai-bogat-om-din-Babilon.pdf
https://www.youtube.com/watch?v=dJWR9Dmegs8
_____
„Frica de gresala este doar iluzia pe care singur si-a construit-o in jurul sau sau mai bine zis plapuma sub care s-a ascuns mandria care l-a impiedicat mai intai sa invete de la ceilalti cum se inmultesc talantii si in cele din urma ca sa ceara iertare de la stapan. Mandria, ascunsa adanc in inima in tot acest timp, a nascut razvratirea care l-a dus pana acolo in a acuza pe stapan pentru netrebnicia lui.”
Si uite asa Dorel devine marxist (= bolsevic = comunist = socialist): de ce sa se oboseasca sa invete cum se inmultesc talantii si de ce sa se oboseasca sa munceasca ca sa-i inmulteasca efectiv atata timp cat poate sa-i fure de la altii? Totul in numele „contractului social” si al „egalitatii sociale”, evident!
https://www.youtube.com/watch?v=sdZdLTWsC4E
Niste cursuri decente de investitii adaptate pietei romanesti, create special pentru Dorei.
https://stiintabanilor.ro/cursuri/curs-investitii-pasive-active/
https://stiintabanilor.ro/cursuri/curs-imobiliare/
https://stiintabanilor.ro/programul-online-de-12-saptamani-succes-in-finante-personale-si-investitii/
https://burcash.ro/produs/wealth-academy/
https://wealthacademy.ro/
„mediile informationale de astazi permit tuturor saracilor sa vada in amanunt averile, bogatiile, jucariile si dracoveniile oricaror bogati de pe toate meleagurile. Asta pune o presiune imensa pe umerii tuturor, facandu-i pe cei care in realitate nu sunt deloc saraci sa se simta ultimii oameni. Desi avem la indemana sa cunoastem, sa aflam si sa vedem si despre cei care o duc mai rau ca noi, evident ca tentatia este de a urmari cum o duc cei bogati – ce masini conduc, ce case au, cum se plimba ei cu avionul personal, ce mananca etc.”
Aici este de vina „media de can-can”, cu tot cu jurnalismul ei de doi bani, cu tot ce paparazzi si vedetismele, care pur si simplu trebuie desfiintata. Acest tip de „jurnalism” – nu mai stiu exact care este numele oficial – a fost inventat prin anii ’60 si este in afara legii. Pur si simplu „jurnalistii” si paparazii hartuiesc anumite persoane/familii carora le incalca dreptul legal la intimitate si la viata privata. Nu se poate sa fotografiezi sau sa filmezi niste oameni/familii in interiorul casei lor fara sa ai atat dreptul legal cat si permisiunea celor in cauza, dupa care sa publici totul la ziar, tv, internet. Ca asa vrei tu si ca sa faci un ban.
Ceea ce vedeti prin presa actuala sunt doar prostii care nu stiu sa-si apere drepturile si papagalii care chiar se cred „vedete”, restul stiu ce sa faca pentru a avea viata privata.
Au fost cazuri in care cei afectati au dat in judecata tot ce misca: jurnalisti, editori, redactori, trust de presa, patroni, etc. pentru hartuire si pentru violarea dreptului de a avea o viata privata, au castigat procesele si i-au rupt la despagubiri. Ba chiar au castigat in instanta drepturile de a „disparea” din arhivele de internet si din bazele de date ale motoarelor de cautare.
In alte cazuri, atat „jurnalistii” lu’ Peste Prajit cat si patronii lor au inceput dupa ceva timp sa sufere tot felul de „accidente” tragice: ba au alunecat pe gheata sau pe scari, ba un stop cardiac pentru ca le-a zis cineva „bau” pe intuneric si „uite paianjenul”, ba raman in curbe la viteza mare fara frana la masina, etc.
Pentru cei care cred ca ceea ce am spus sunt fantezisme, amintiti-va ce s-a intamplat in urma cu cativa ani cu marxista aia idioata din Malta care facuse „dezvaluirile Panama Papers”. Doar era vorba despre banii pe care oamenii aia „i-i furasera” ei si ma-si, nu de banii din afacerile legale proprii pe care au refuzat sa-i ofere pe tava statului marxist pentru un asa zis de „contract social”.
https://www.theguardian.com/world/2017/oct/16/malta-car-bomb-kills-panama-papers-journalist
Cam asta se intampla in viata reala cand esti atat de lipsit de discernamnat incat sa crezi ca iti este permis orice pentru simplul motiv ca esti „jurnalist” si ai impresia ca o bucata de carton sau de plastic pe care scrie „presa” te salveaza in orice situatie.
Oare ce credeti ca s-a intamplat cu Dumitru Tinu?
– „exista un tip de oameni care sunt saci fara fund si care daca le-ai da miliarde, i-ar papa pe toti si nu ti-ar da un leu inapoi. Exista oameni care nu stiu sa chibzuiasca banii si nu sunt dispusi la sacrificii ca sa se indrepte. Proastele obiceiuri nu trebuiesc incurajate prin nepasarea cu privire la imprumuturi.”
– „Din pacate insa particularitatile sistemului financiar din prezent si societatea in general, indeamna la neobrazare, indolenta, neseriozitate, auto-victimizare si pe scurt zis, nu ne ajuta sa fim cum trebuie cu privire la buna chivernisire.”
Cel mai usor si mai multi bani se fac pe spatele oamenilor prosti si oamenilor impulsivi.
Oamenii prosti si oamenii impulsivi tot timpul (re)actioneaza emotional nu logic sau rational.
Sa fi sarac si prost este o decizie, si anume decizia de a nu face nimic pentru a-ti imbunatati viata. Se merge pe principiul mai bine sarac, odihnit si linistit decat bogat, muncit si stresat. Pana la urma se stie bine ca banii nu-ti aduc fericirea si nici nu poti sa-i ei cu tine in mormant, iar pe oamenii bogati nici nu-i ajuta Dumnezeu.
Problema se pune ca in ziua de astazi nu mai este nici o scuza sa nu stii cum sa-ti administrezi banii nici macar la nivel de baza. Ai acces la tot felul de resurse pe aceasta tema:
– unele disponibile local la preturi mici
https://www.ateliereleilbah.ro/cursuri/curs-contabilitate/
https://www.ateliereleilbah.ro/cursuri/curs-antreprenoriat-de-la-a-la-z-competente-antreprenoriale/
– altele disponibile online la preturi mici sau chiar gratis
https://alison.com/course/introduction-to-balance-sheets
https://alison.com/course/financial-literacy
https://alison.com/course/financial-maths
https://www.edx.org/course/finance-everyone-smart-tools-decision-michiganx-fin101x-1
https://alison.com/course/diploma-in-business-management-and-entrepreneurship-revised-2017
https://alison.com/course/diploma-in-project-management-revised-2017
etc.