Un nou val de ura si manie draceasca a aparut impotriva ortodoxiei cu ocazia acestui virus diabolic. Ca o mica paranteza, diabolos inseamna cel care separa. Ori, ce face acest virus altceva deca sa separe? Ii separa pe oameni intre ei, la minim 2 metri. Separa copiii de parintii in varsta. Separa doctorii de familiile lor. Etc, etc.

In plus, virusul separa pe mai multe layere ale realitatii in plan simbolic. Separa pe cei care cred in conspiratii cu cei care nu cred in conspiratie, separa pe cei care sunt speriati de groaza de el, cu cei care sunt mai putin speriati, separa pe cei care cred in solutii miraculoase cum ar fi tras cu feonul in nas, fata de cei care ii cred idioti pe astia asteptand in schimb marele vaccin, separa pe cei care merg la munca cu cei care stau acasa si freaca menta pe facebook aruncand acuzatii si venin la adresa ortodocsilor cum ca se impartasesc cu aceeasi lingurita.

Pe langa „cel care separa” diavolul mai este si „cel care acuza”. El va acuza pe oameni lui Dumnezeu la judecata de apoi: acesta a facut pacatul acela si acela. Dumnezeu deocamdata se face ca nu ne vede si ne lasa sa pacatuim cat putem, sperand ca poate ne dumirim si incetam a face raul. Dar deoarece Dumnezeu este drept, in fata acuzatiilor diavolului, nu va putea trece cu vederea. Dumnezeu este drept si cu diavolul si nu se va mai putea face ca nu vede pentru ca diavolul este contabil foarte acrivist si un igienolog desavarsit. Acum observa toate icoanele pupate si linguritele cu care ne-am impartasit si face reclamatie la „autoritati”. La judecata, va zice insa: acestia s-au temut si nu au crezut in tine, deci de ce sa-i primesti in rai, cand ai zis ca „fricosii” nu se vor mantui?

O mica paranteza din nou: nu ma refer aici la fricosii de virus, ci la fricosii de impartasirea cu o singura lingurita. Consider ca deocamdata trebuie sa ne fie frica de virus si sa facem chair mai mult decat ne invata autoritatile. Dar, ca ortodox, nu ma tem sa ma impartasesc deoarece pentru mine nimic nu e nou. Cum pot lua acum virusul, asa puteam sa iau si inainte de virus hepatita, tbc si altele. Ma impartasesc, dar fac toate celelalte recomandate. De altfel, mancanitori si indraciti care acuza lingurita au fost tot timpul, acum insa, cum traim vremuri de cernere, se clarifica cei caldicei, care se credeau a fi de o parte, acum singuri se rup de Hristos, prin propria atitudine.

De ce zic ca trebuie sa ascultam de autoritati si sa facem intru totul ce ne recomanda, poate chiar mai mult? La Petru 2#18 avem: „Slugilor, supuneţi-vă stăpânilor voştri, cu toată frica, nu numai celor buni şi blânzi, ci şi celor urâcioşi.” Daca asta recomanda Sf Petru ca trebuie sa faca slugile cu stapanii uraciosi, cu atat mai mult noi care nu suntem slugi, ci doar cetateni, suntem datori sa dam cezarului ce e al cezarului, suntem datori sa ascultam de cei care in cele din urma ne vor binele si multi chiar se sacrifica si lupta in primele randului pentru a salva oameni?

Exista insa contradictie intre impartasit si ascultat fata de autoritati? Nu exista deloc! As detalia mai in amanunt, dar deocamdata oricum e cam expirata chestiunea cu impartasitul din aceeasi lingurita deoarece nici macar nu mai putem sa mergem la slujba.

Avem asadar o prima perioada de cernere in care cei care se cred crestini sunt pusi de diavol sa treaca un prim test. Acest test nici macar nu presupune un act prea complicat, un gest de sacrificiu sau efort sau cu atat mai mult o proba de martiraj in fata unui calau, cum a avut parte Sf Constantin Brancoveanu si cei impreuna cu el. Testul este: tu in mintea ta, crezi sau nu ca e bine ca crestinii ortodocsi sa se impartaseasca sau nu cu o singura lingurita? Daca tu in mintea ta, chiar fara sa acuzi pe altii sau fara sa faci gargara pe Facebook crezi asa (si as merge chiar pana acolo la – ai indoieli), esti anatema.

Nu mai este nevoie sa cautati definitie, canoane sau alte explicatii. Anatema inseamna excluderea dintr-o comunitate. Cei care nu cred ca impartasirea se face nu cu vin ci cu trupul si sangele lui Hristos, clar nu sunt crestini. Fie ca nu stiau pana acum, fie ca nu le-as pus nimeni, sau poate anumiti preoti sau pseudo-credinciosi o balacesc si largesc ei „iconomia”, adevarul simplu este ca apartenenta la crestinism se face prin continuitatea adeziunii la invatatura ortodoxa care asta spune. Impartasirea este esenta crestinismului, fiecare poate sa creada orice, dar daca nu crede in impartasanie nu are nicio legatura cu crestinismul, are doar anumite preluari de idei, afinitati cu anumite mesaje periferice si care singure de sine nu inseamna nimic.

Iubirea aproapelui – de exemplu, este un slogan vehiculat foarte mult mai ales de cei care nu-si iubesc aproapele, dar in crestinism inseamna cu totul altceva decat la periferia sau in afara crestinismului. Degeaba iubesti aproapele dandu-i o paine daca nu iti pasa de perspectiva lui in vesnicie. Daca acel suflet este in intuneric si risca sa se afunde si mai mult si tu ii confirmi inselaciunea netragandu-l de maneca, este acelasi lucru cu tratarea unui bolnav de cancer cu medicamente naturiste. Sa zicem ca avem un bolnav de cancer. Care e solutia fireasca? CT, operatie, citostatice, controale. Daca iti pasa de el, asta ii recomanzi si daca e de-al tau, il iei pe sus si pe traseul asta il plasezi. Unii insa, zic ei, ca din dragoste pentru acela, „nu il mai chinuie”. La ce sa ii mai spunem, la ce sa il patimim cu operatia ca oricum e batran … Sa ii dam niste ceaiuri. Asta nu e dragoste! La fel si cu noi crestinii astazi: daca nu le spunem celor care sunt inselati de diavol ca felul cum gandesc ei cu privire la impartasirea cu o singura lingurita (nu mai zic de cei care se manifesta) este un test pentru ei daca se plaseaza sau nu in turma mica, nu le aratam iubire ci nepasare.

Sute de pomeni, mii de fapte bune si donatii ulterioare nu te fac crestin, daca nu accepti toata invatatura crestina, al carui centru este impartasania cu trupul si sangele lui Hristos.