Astazi la conferinta zilnica a OMS, directorul Tedros a spus trei cuvinte cheie „early aggressive measures” referinduse la posibilitatea tinerii sub control a raspandirii.

Oamenii astia fiind oameni de stiinta, discuta ipotetic si general. Mesajul lor trebuie sa fie optimist, altfel … De aceea nici nu au declarat pandemie desi avem deja parte de mama ei de pandemie pe orice definitie am lucra …

Iata si o stire de pe meleaguri mioritice, pe care o pun in paralel cu masurile agresive precoce care ar putea asigura ferirea de epidemie intr-o tara oarecare.

Un slătinean care se afla în izolare la domiciliu, în contextul măsurilor preventive împotriva infecţiei cu noul coronavirus, a plecat luni spre un aeroport pentru a se întoarce în Italia, au anunţat reprezentanţii Direcţiei de Sănătate Publică (DSP) Olt, care au precizat că au anunţat evenimentul la 112, relatează Agerpres.

sursa

Deocamdata avem aproximativ 200 de carantinati si deja avem probleme. Unul vedem ca fuge – chiar prin aeroport!, altii au fugit si au fost amendati. Cum va imaginati o carantina totala in Romania cand o sa fie nevoie?

Sa zicem insa ca se va ajunge la un punct nasol (numar mare de infectii / numar mare de morti / numar mare de imbolnaviti) si ca opinia publica va cere carantina. Vor fi cu siguranta „focare” cel putin in mentalul public. Va amintiti cum l-au batut ultrasii rapidisti (sau dinamovisti – nu stiu pentru ca toti suporterii sunt oricum o apa si un pamant) pe acel chinez (asiatic?) si l-au dat afara din metrou? La fel se va intampla peste tot cand oamenii se vor uita la televizor si vor vedea ca nu stiu cati bolnavi sunt in Craiova. Balsenii o sa puna camioane pe drum in drumul national spre Craiova, pentru a impiedica craiovenii sa ii infecteze. Sau satenii – deja ati vazut cum i-au luat la usuit pe doctorii / autoritatile care veneau la punctele de carantina pentru ca „acolo au gasit prostia” – o expresie frumoasa si care arata extrema vigilenta si intelepciune a oamenilor care isi apara satul, desi nu inteleg ei prea multe. I-au cam batjocorit cei de la televiziuni, dar in esenta oamenii au o reactie de conservare fireasca, pe care ar fi bine sa o avem si la nivel de tara. Evident ca nu o avem, la cat de relaxate sunt masurile „preventive” care nu fac decat sa imite ca ne aflam in treaba.

Munca superficiala si aflatul in treaba se va propaga de la etapa de „prevenire” pana in etapa de „tinere sub control” si in etapa de „lupta cu toata forta” cu epidemia.

Incep deja sa se vada diferente intre tari si ce trebuie urmarit este numarul de morti. La unele tari, numarul de cazuri raportate este mai mic (Italia, Iran) si la aceleasi tari si numarul de morti este probabil sub-raportat. La Koreea de Sud, Japonia si Germania probabil cifrele sunt reale. Deja avem mari discrepante in rata mortilor, dar si in raspandirea la nivelul comunitatii. Italia nu a reusit sa identifice pacientul zero. De ce? Pentru ca doctorii italieni nu au fost in stare sa depisteze si sa tina sub control epidemia la inceput si pentru ca autoritatile italiene nu au luat masurile preventive necesare astfel incat primul caz sa fie identificat si apoi focarul tinut sub control.

Koreea de Sud desi are un numar mare de cazuri (al 2-lea dupa China) are in marea majoritatea 4 focare, semn ca desi numarul de cazuri este mare, autoritatile au tinut totusi sub control raspandirea. Este evident o chestiune de timp, car in curand vom vedea cum Italia va depasi Koreea la numarul de cazuri desi Italia se afla la mii de km fata de China si probabil a avut de 10 ori mai putini turisti si calatorii direct cu Wuhan. Sa nu uitam ca Koreea a avut toata acea secta crestina in vizita in Wuhan si de acea are atat de mutle cazuri. Insa Singapore, Japonia si chiar si Hong Kong deocamdata tin sub control raspandirea prin masurile drastice si serioase luate si prin educatia populatiei.

Amintesc mereu de carantina deoare va fi singura bariera in lupta cu rata de raspandire (2-3). O carantina totala, teoretic reduce aceasta rata a raspandirii. Conditia pentru succesul acestei „bariere” este insa colaborarea populatiei si organizarea rezonabila de catre autoritati a carantinei. Prin organizarea rezonabila ma refer la rezolvarea tuturor problemelor care apar. De exemplu, in China a fost urmatoarea problema: cand s-a instituit carantina in Wuhan, multi erau plecati in afara regiunii, deci nu au mai putut ajunge acasa. Statul a trebuit sa le asigure cazare / mancare in alte parti. Cei ramasi in oras, la nivelul blocului, au trebuit sa aiba grija de animalele ramase in case fara mancare / apa.

Fac aici o mica paranteza: carantina nu se va anunta inainte cu o saptamana ca sa ne pregatim … Carantina va fi anuntata peste noapte. Asa a fost in China. Daca anunti cu o saptamana inainte, produci haos. Si apoi, ideea este sa prelungesti inceperea carantinei pana cand nu mai ai de ales.

Sincer nu vad cum se poate implementa in Romania ce s-a implementat in China. Chiar si in Italia, sa nu utiam ca Milan a fost ferit de carantina desi evident ca se afla in zona „fierbinte” si unde riscurile de raspandire exista. Vom vedea rezultatul acestei ezitari in scurt timp … daca nu se vede deja (1700 cazuri deocamdata in Italia, locul 3 dupa China si Koreea).

Sa zicem ca frica de boala cumva va tine oamenii in casa si multa populatie se va auto-carantina. Dar carantina partiala (facultativa) nu ajuta rata de raspandire la nivelul societatii pentru ca un super-spreader este suficient ca sa mentina rata de raspandire mare si sa mentina numarul crescut pe termen nedeterminat. In Koreea, in cazul sectei aceleia, „vinovat” a fost un super-spreader.

Consecinta la imposibilitatea carantinei este numarul mare de cazuri si presiunea pe sistemul medical care nu va face fata la cazuri. Pentru inceput, asa cum s-a intamplat in China se va face apel ca oamenii sa nu vina la spital (deja se face). Ceea ce intr-o oarecare masura este bine. Intrebarea cheie este ce faci mai departe, pentru ca un procent din cei infectati chiar au nevoie de servicii medicale, pentru a mentine rata mortalitatii sub 1% cat e in afara Wuhan, sau pentru a avea un devastator 4% cat este in Wuhan cu acele 2 spitale de 1500 de paturi fiecare construite care au fiecare cate 1300 de asistenti/doctori (sub 2 pacienti per 1 doctor/asistent). Iar rata de 4% in Wuhan o avem dupa puseul initial, dupa carantina drastica instalata ulterior si dupa miile de doctori adusi din alte state, dupa camioanele de reurse si soldati adusi din alte provincii etc. Ce vreau sa subliniez este ca 4% este optimist pentru o Romanie dezorganizata si fara alt ajutor din afara. Singura speranta este ca densitatea populatiei va ajuta cumva rata de raspandire sa tina cat de cat sub control cazurile care necesita spitalizare si asistenta medicala.

Nu sunt in domeniu, insa care dintre noi nu a avut de a face cu sistemul medical de stat din Romania si nu stie in ce situatie ne aflam? A spera ca sistemul medical romanesc poate face fata unei epidemii este echivalent cu speranta ca sistemul financiar romanesc poate face fata unei crize. Uitati-va in 2008 cum a facut Romania fata crizei si veti avea raspunsul cum va face fata sistemul santiar romanesc viitoarei epidemii.