Cum sa nu ne stresam in vremuri tulburi

Exista stresuri si stresuri. Frica este un instinct real-folositor cata vreme indeamna la actiune. Singura problema cu frica este ca de multe ori ne incetoseaza gandirea. Incetosarea are loc deoarece nu am prea exersat gandirea cand nu am fost in starea de frica, cand am avut parte de vremuri de liniste si nu avem reflexul luarii deciziilor (cat de cat) calculate. Si cu toate acestea, chiar si intr-o astfel de situatie frica nu e de lepadat.

Sa luam exemplul cu hoadingul de hartie igienica. Daca nu iti este frica si stai si razi de astia care isi fac rezerve, o sa te stergi la fund cu ziare pentru ca hartie igienicanu o sa mai gasesti prea curand. Da, o sa produca astia sa zicem, dar cum toata lumea cere peste tot si face stocuri, puseul de cerere va produce inevitabil cresterea preturilor. Fenomen care s-a intamplat cu mastile. Mai pune si elementul surpriza al unui razboi ruso-turc, crashul financiar, pretul petrolului, Brexitul si invazia de lacuste si mare minune daca o sa mai existe hartie igienica indiferent de pret. Si la fel cu toate celelalte. In cel mai bun caz, in care totul e mai mult zgomot si productia nu e afectata, cel putin o mica carantina care pare cam inevitabila o sa justifice niste stocuri de hartie igienica pe care frica te indeamna sa le faci dar mandria si alergia la turma te opresc sa le faci. Insa cei mai “primari” (in viziunea ta) care nu tin la orgoliu, se gramadesc acum sa faca stocuri si de hartie si de altele si e posibil sa treaca mai usor carantina ca tine.

Frica e problema doar atunci cand nu ne indeamna la actiune ci ne paralizeaza actiunea. Frica deasa si nejustificata (irationala) este insa mai mult o problema mentala, un blocaj de gandire. Acest fenomen este un simptom al unor probleme de personalitate majore si apartine caracterelor neintremate care au ceva la masinuta defect. Mai e un fenomen interesant pe care il produce frica la oamenii fricosi, mai ales zilele astea: negarea realitatii. La multi nu le vine sa creada si neaga realitatea considerand totul “o facatura”. Sunt cei mai nefericiti si cu greu o sa treaca prin aceste vremuri pentru ca in primul rand, in subconstient ei inteleg realitatile dar fiind fricosi din fire, cauta mecanisme de auto-aparare. S-au facut si filme pe tema asta, unul interesant fiind Fractured (2019). Nici dupa trecerea evenimentelor, daca o sa fie bine, nu o sa recunoasca adevarul ci in memoria lor totul o sa fie ca un cosmar, cu putine detalii clare, cu multe realitati metamorfozate, mixuri intre ce se intampla in realitate si sinapsele formate de ei in mecanismul de auto-aparare etc

Ma gandeam sa scriu un articol pe larg despre criza financiara care va veni si implicatiile posibile, dar este prea multa ceata. Cand este ceata multa, eu ma rezum la lucrurile stiute, simple, la principii. In primul rand sa nu ne temem de criza economica deoarece in esenta economia inseamna intalnirea cererii cu oferta. Si cum nu toti vom muri (doar 5% dupa cifrele italienilor si 3.4% dupa ale chinezilor – iar cifrele astea aplicate la 20% sau 50% din populatie, in functie de care epidemiologist este intrebat), va exista si productie si cerere si oferta si economie. Altfel spus, lumea va merge mai departe. In esenta, un reset este chiar necesar pentru curatenia de mizeriile cumulate in ultimul timp.

Bineinteles ca exista riscuri. Exista riscuri ca resetul sa fie confiscat si principiile de baza sa nu primeze, ba din contra. Principiile de baza la care ma refer sunt: libertatea individuala, piata libera, afirmarea individualitatilor, mentinerea consistentei entitatilor de grup etc.

Problema cu crizele este ca exista riscurile ca tensiunile cumulate in sistem (economie/finante/geopolitica) sa fie prea puternice pentru ca ordinea si fallbackul la principiile de baza sa se faca pasnic.

Cea mai mare a mea temere este evident de razboi. Intr-adevar ce patim cu virusul este ca un razboi, dar daca ar fi doar asta, pandemia ar unii oamenii, i-ar aduce impreuna (cand expira carantina). Vedem deja semnale de la chinezi. Din pacate, impactul social la chinezi nu poate fie extrapolat la nivel mondial, complexitatea fiind cu totul alta.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.