In anuntul facut astazi presedintele nu a spus nimic legat de magazine. Adica, putea sa spuna: starea de urgenta nu inseamna ca oamenii nu vor mai putea sa mearga la magazin sau la farmacie. Magazinele si farmaciile nu vor fi inchise indiferent. Sau si mai bine, daca nu au de gand sa ne inchida de tot in casa, trebuia sa anunte: starea de urgenta nu inseamna carantina totala.
Presedintele nu iese din schema de prost comunicator si suntem intr-o perioada in care e nevoie de luciditate si calcul cat mai precis mai ales in comunicarea publica.
Este suspecta aceasta stare de tensiune mentinuta de autoritati cu privire la inchiderea sau neinchidrea magazinelor. Pentru ca oamenii nu sunt atat de speriati de Coronavirus cat sunt speriati de faptul ca nu vor mai putea sa mearga la magazine sa cumpere mancare si la farmacii sa cumpere medicamente.
Nu mai zic de companii care de asemenea trebuie sa stie: vor putea sau nu vor mai putea sa functioneze, mai are sens sau nu sa vina la munca luni sau pot deja sa dea navala patronii la bancomate ca sa scoata ce bani mai au, apoi sa dea navala la mall sa cumpere tot ce se mai poate pentru ca apoi sa astepte la TV sa vada ce ne asteapta. Desi dupa parerea mea, daca acum s-au trezit … e prea tarziu.
Lipsa de comunicare si mentinerea unei stari de stres pot face mai mult rau decat boala in sine. Am spus in articolele anterioare de mai multe ori ca:
Carantina nu poate insa continua pe termen nedeterminat deoarece lumea are nevoi de mancare. Daca carantina ar continua mai mult, lumea ar incepe sa moara de foame nu de coronavirus si victimele ar fi mai multe. Pus in balanta riscul coronavirusului dat de rata fatalitatii (3.3% deocamdata) cu riscul mortii de foame (si evident a altor probleme) in cazul in care toata lumea “munceste” de acasa, e doar chestiune de timp pana cand rahatul trebuie inghitit.
Valul 2 – 27 feb 2020
Colac peste pupaza, dupa cum stim, prima linie de apararea in lupta cu acest virus este sistemul imunitar. Daca sperii oamenii si nu le explici ce urmeaza pentru ei, nu faci decat sa cresti nivelul de stres deci sa scazi imunitatea. Daca scazi cu 2-3% imunitatea la 20 mil de oameni, e ca si cum ai contribuit la cresterea ratei de raspandire. Ori tu, ca stat, tocmai asta incerci sa realizezi: sa reduci rata de raspandire.
Exista asadar un calcul complicat – de care probabil ai nostri nu sunt in stare – intre masurile necesare combaterii raului virusului si raul produs de masurile exagerate de carantinare. Contextul mondial, noua criza care va lovi din plin, sunt un argument in plus pentru a ne focusa din ce in ce mai mult – mai ales la nivel sus – pe criza financiara si economica care poate produce de departe mai multi morti. Adica, daca acest virus are o rata a mortalitatii 3-4% (cat zice OMS), e posibil ca foamea generalizata sa produca 50% morti in 2-3 ani, daca nu ne miscam rapid ca sa ne adaptam la viitoarele conditii economice care nu sunt deloc greu de ghicit. In loc sa faca credite, sa pompeze in subventii pentru firmele de turism (zmbi-dinozauri deja) sau in iertaciunile la credite, cel mai bine guvernantii ar porni de la a gandi ce vom manca cand toate tarile vor taia importurile sau vor tripla preturile.
Ce vreau eu sa spun? De departe, principala prioritate acum o constituie siguranta alimentara a tarii. Stiu ca spitalele si paturile sunt prioritatea acum, dar la nivel de stat, ar trebui sa fi fost deja pregatiti cu acestea, caci epidemia este din Ianuarie iar eu scriu din 25-27 ianuarie ce trebuia facut iar masurile despre care am scris sunt aceleasi tentative tardive de care dau din colt ai nostri (paturi, doctori, medicamente, etc).
S-a blocat exportul de antibiotice. Foarte bine, dar nu e suficient. Ar trebui interzis si exportul de produse alimentare. Deja vedem rafturi goale – asta inseamna ca deja avem deficite. Nu e o problema de moment, sau chiar daca e o problema de moment, nestiind sigur ce se va intampla, trebuie sa facem si la nivel de tara ce fac oamenii acum la nivel de familie: stocuri. Sunt dezamagit ca transportatorii au probleme la intrarea in tara: sunt inconstienti conducatorii daca nu realizeaza importanta transporturilor in ziua de astazi.
Haosul generalizat va avea o singura solutionare: pe masura ce ne vom obisnui cu prospectul mortii si ne vom satura de stres si carantina, romanii nu vor mai respecta ordinele si vor merge singuri la tara ca sa isi puna rosii si cartofi, ca sa creasca gaini si sa sape via. Dar despre asta, am mai scris inca din 2009 in articolul Înapoi la ţară – de la profeţiile ortodoxe la previziunile unor analişti financiari
De ce nu a comunicat condiţiile instituirii s.u.? Păi, ce, era fraier? Mii de ore de advertising în prime-time la produse alimentare şi de igienă nu pot egala o banală omisiune. Ce vânzări babane s-au făcut „last minute”…
Azi (marţi), toată lumea era relativ apatică şi ceva mai relaxată. Kaufland-ul de lângă mine era bine aprovizionat şi nici vorbă de stat la coadă la intrare. Bula s-a dezumflat. Deocamdată. Cred că televiziunile aşteaptă cu disperare primul mort pe bune în România ca să duduie la ştiri pe modul „panică”. Până acum n-am fost în stare decât de o babă de 80 de ani care era oricum cu piciorul în groapă şi se dusese în Italia la tratament, deci nimic cu care să sperii turma serios.
PS: m-au amuzat englezii ăia din Spania care se plimbau în bustul gol şi beţi prin Madrid dându-se la trecătorii oripilaţi. Ştiaţi că în UK politica oficială tocmai a ieşit la iveală, să-i lase să se infecteze la liber între ei?
te-au amuzat betii?
probabil deja avem morti, dar cine sta sa testeze cadavre? Marea Britanie e ca un autobuz cu un sofer la volan
Exact. E nevoie de o comunicare mai buna a autoritatilor (si a noastra) in aceste momente in special despre viitor, nu numai chestii punctuale despre criza din urmatoarele luni.
https://www.bloomberg.com/opinion/articles/2020-03-14/coronavirus-big-economic-shock-can-be-contained-and-reversed
Citat de mai sus. „As to what to do now (and, with apologies, because this will sound like another directive): Government, corporate and household leaders should communicate transparently about the unusual dynamics in play, stressing the unprecedented nature for most, along with the highly unsettling uncertainty and fear that inevitably results from this. They should help draw the path ahead that acknowledges the inconvenient reality of further economic damage before the bottom is reached. Supplement this by advice on how, through a combination of defense and offense, one can navigate the downturn, shorten its duration and accentuate the upturn. And do all this in the context of regular and professional communications, capital letters and all.”